Agenti secreti in misiuni dubioase

Din noiembrie incoace, scandalurile provocate de activitatile serviciilor de informatii germane se tin lant. La sfarsitul saptamanii trecute, un colegiu parlamentar de control s-a intrunit pentru a clarifica actiunile incriminate. Rezultatul discutiilor nu a convins. Prin vot majoritar, partidele de opozitie au decis infiintarea unei Comisii Parlamentare de Control. In prealabil, s-a stabilit pentru ieri o dezbatere in Bundestag despre actiunile serviciilor secrete germane in Irak, Siria, Guantanamo si zborurile avioanelor CIA.

Cu doua saptamani inaintea invaziei americane din Irak (20 martie 2003), ambasadorul Germaniei la Bagdad prezenta jurnalistilor doi colaboratori pentru „protectia personalului”. La 17 martie, toti membrii ambasadei, inclusiv ziaristii, paraseau in graba capitala irakiana. Numai Volker H. si Reiner M. au ramas. Agentii secreti, fosti militari de profesie, au fost recrutati de Serviciul de Informatii German (BND) in octombrie 2002. Ministrul de Externe Joschka Fischer, coordonatorul serviciilor secrete in cabinetul Schroder, Ernst Uhlau si Frank-Walter Steinmeier, directorul sau de cabinet, au aprobat misiunea. Joia trecuta, la emisiunea politica „Panorama”, un fost angajat al Pentagonului a relatat despre „stransa cooperare a agentilor germani cu serviciul militar american DIA (Defense Intelligence Agency) in Irak”. O actiune spectaculoasa a avut loc pe 7 aprilie 2003. Fortele militare americane primesc informatia potrivit careia Saddam Hussein s-ar afla intr-un restaurant din cartierul Mansur. DIA cere agentilor germani sa verifice stirea. Trei bombe de tip GBU-31, directionate prin satelit, lasa in urma un crater urias si 12 morti. Nici urma de Saddam si de acolitii sai.

„Avem informatiile necesare” despre razboiul din Irak

Cu exceptia lui Fischer, fostii protagonisti implicati in „afacerea Irakului” detin la ora actuala functii importante: Frank-Walter Steinmeier (SPD) este noul ministru de Externe in cabinetul Merkel, Ernst Uhlau – directorul Serviciului de Informatii (BND). La vremea respectiva, „nu am spus ca intrerupem relatiile cu americanii si ca iesim din NATO. Am spus numai ca nu participam la acest razboi,” a declarat la sfarsitul saptamanii trecute Steinmeier. Fostul cancelar Schroder, de cateva saptamani directorul unei filiale Gazprom si consultant la concernul de presa Ringier, nu s-a manifestat. Daca in campania electorala din 2002 nonparticiparea la razboiul irakian a fost un moto de succes, in martie 2003 cancelarul declara in Bundestag ca „serviciile noastre realizeaza o munca exceptionala (in Irak – n.a.) si ne dau informatiile necesare”.

Si Politia Anticriminala a profitat de pe urma torturii

Din punct de vedere numeric, cu 6.000 de angajati, Serviciul de Informatii German este cel mai important, actionand exclusiv in strainatate. Interogatoriile sunt interzise, fiind permise numai „convorbirile” (sic!). Urmeaza Politia Federala Anticriminala (BKA – Bundeskriminalamt), cu 5.300 de angajati, si Serviciul German de Protectie a Constitutiei (Bundesverfassungsschutz), 2.100. Alt caz socant a fost dezvaluit pe 22 decembrie de emisiunea politica TV „Kontraste”. Ralph Trade, comisar-sef la BKA, a exemplificat „stransa colaborare dintre agentii germani si serviciile secrete libaneze”. Un vanzator de automobile originar din Liban, domiciliat in Munchen, este suspectat de apartenenta terorista si urmarit de BKA. La Beirut, impreuna cu alte persoane, este arestat de agenti germani si de colegi de la serviciul secret libanez. Grupul aterizeaza in inchisoarea Ministerului de Interne. La „Kontraste”, R. Trade a declarat: „In ceea ce ma priveste, am remarcat imediat semne concrete ca acolo se practica tortura. Datorita rezultatelor rapide ale interogatoriilor, a faptului ca unul dintre prizonieri a fost dus la spital pentru a fi „repus in forma””. Declaratiile au fost confirmate de alt coleg german prezent la Beirut. Un ordin intern al politiei BKA prevede transmiterea informatiilor numai sub forma de „non-paper”: nici o indicatie scrisa despre metodele practicate in inchisoarea libaneza. La Beirut, politistii germani vor putea vorbi o singura data cu unul dintre prizonieri. Ralph Trade a declarat ca „a fost batut pentru a semna declaratia”. In viitoarele saptamani, Comisia Parlamentara de Control va cerceta o serie de cazuri neelucidate, printre care cel al lui Khaled al Masri. Cetatean german din Neu-Ulm „rapit” de CIA in decembrie 2003 in Macedonia, Masri (care traieste din 1984 in Germania) a fost detinut cinci luni intr-o inchisoare din Afganistan. Procuratura germana a confirmat relatarile lui Masri despre „metodele de maltratare in timpul interogatoriilor”.

Controlul serviciilor de informatii este insuficient

Arestarea s-a dovedit „o confuzie de nume”. Dupa cinci luni, autoritatile americane l-au eliberat fara explicatii.
Sprijinit de o asociatie pentru drepturile omului din SUA, avocatul lui Masri a depus o plangere penala in decembrie 2005, la Washington. Potrivit lui Michael Opperskalsi, redactor-sef al revistei de specialitate „Geheim” („Secret”, www.geheim.de) din Koln, controlul serviciului de informatii BND ramane mai degraba teoretic. Membrii colegiului parlamentar nu au acces la documentele sau sediile acestuia. Prin lege, sunt obligati sa mentina secretul dezbaterilor. „Nenumaratele scandaluri din istoria Republicii Federale Germane au demonstrat ca aceasta comisie este un tigru inofensiv. Presiunea a venit intotdeauna din partea opiniei publice critice” si a mass-media.