Omul de afaceri Călin Stoia se folosea de buna sa relaţie cu primarul clujean, Sorin Apostu, pentru a rezolva mici probleme – autorizaţii sau acte diverse – pentru cunoscuţi sau oameni apropiaţi ai săi.
Stoia i-a promis unui apropiat că va interveni pe lângă oameni din aturajul Guvernului României pentru a facilita câştigarea unui contract pentru construcţia de drumuri.
Stoia a cerut un procent de 10% din totalul sumei alocate de Guvern pentru lucrările contractate.
Iată mai jos una din discuţiile pe care Călin Stoia le-a avut, discuţie inclusă în motivarea de arestare a omului de afaceri alături de primarul Sorin Apostu.
„S.C.M.: Hai zi cumetre.
B.: Fii atent cum e treaba, deci e totul OK, legal, frumos, e adresă făcută de prefect preşedintelui Consiliului Judeţean, înţelegi? E lucrarea din 2009 la nişte drumuri, când au fost calamităţile alea, înţelegi?
S.C.M.: Da.
B.: Şi de, oamenii au un milion de euro de recuperat, şi acuma, în prima tranşă, e făcut scrisoarea de ăştia, ţi-am zis…
S.C.M.: De firma care o făcut lucrările?
B.: Da, dar pe primărie, e făcută adresa pe primăria respectivă.
S.C.M.: Deci primăria o avut contract, firma respectivă cu primăria.
B.: Da, deci nu apare firma, ştii? Doar primăria apare.
S.C.M.: Am înţeles.
B.: Înţelegi? Şi în prima tranşă ar fi vrut 500.000 euro, 540.000…
S.C.M.: Stai puţin, e foarte important cine trebuie să plătească banii ăştia. Primăria care trebuie să-i primească de unde?
B.: De la Guvern.
S.C.M.: De la Guvern ce? De la Fondul de rezervă?
B.: Da, Fondul de rezervă.
S.C.M.: Ăla-i la dispoziţia primului ministru.
B.: Da, păi asta ţi-am zis, că ăla merge…
S.C.M.: Şi de ce nu-i dă?
B.: Păi se face o listă acuma, că de aia e urgenţă, cică se face o listă acuma în care să se dea la mai mulţi şi ştii cum e, care intră pe listă. Asta ne trebuie.
……
S.C.M.: Măi frate, îţi spun sincer şi să nu mă înţelegi greşit, dar suma e prea mică ca să pot să declanşez o chestie de genul ăsta, bă, haide, daţi-le la ăia un milion de euro. Înţelegi? Adică eu am nişte mecanisme prin care pot să declanşez o operaţiune de genul ăsta, dar toate astea au nişte costuri.
B.: Păi normal că oamenii…
S.C.M.: Îs oameni serioşi, dacă spun ajutaţi-mă şi pe mine să ia ăla un milion …pentru o sută de mii nu mă dau jos din pat.
B.: Da, da, atunci da, prima tranşă e de 500 mii, următoarea e de 500, înţelegi?
S.C.M.: Înţeleg, de asta încerc să-ţi spun, ca să ajungi acolo în preajma lu number one trebuie să ajungi prin nişte oameni care au şi ei anumite valori, înţelegi? Şi ăsta vine şi spune, ce-mi iese mie la afacerea asta? O sută de mii? Sau 50 mii cum zici tu? Păi pentru 50 mii nu mă dau jos din pat, frate.
B.: Da.
S.C.M.: Cam aşa funcţionează. Adică afacerea trebuie să fie suficient de interesantă ca să-i …
B.: Dar normal, e normal. Deci nu e pe ochi frumoşi.
S.C.M.: Am înţeles. Dar sunt nişte costuri, asta încerc eu să-ţi explic ţie, că-s nişte sume la care băieţii care-i ştiu eu, care pot să influenţeze chestia asta nu se deranjează.
B.: Da, asta e.
S.C.M.: Eu o să pun o întrebare.
B.: Pune-i o întrebare şi zi care ar fi costul. Ca să ştim.
S.C.M.: Îţi spun acuma, 10% e întotdeauna. Ăsta-i costul.
………………………
B.: Da, un 10% asta e, dar no, ştiu eu, nu e o problemă, dar problema……………………….”
