Filmul romanesc merge, in opinia tanarului regizor Adrian Aitaru, in cea mai buna directie pe care a avut-o vreodata. Chiar daca mai este loc de multe filme bune Ss regizori in cinema-ul romanesc.
Dupa ce a cochetat cu muzica rock, jazz, "a gustat" din marii regizori – Fellini, Tarkovski etc. -, Adrian Sitaru a descoperit ca pentru el filmul reprezinta zona cu cele mai mari posibilitati de exprimare. Si astfel a devenit regizor. Unul care a inteles ca acest lucru este posibil doar daca devine si scenarist, si producator, si, de ce nu, chiar actor. Adrian Sitaru a regizat peste zece scurtmetraje, dintre care cel mai cunoscut este "Valuri", si a debutat in lungmetraj cu filmul "Pescuit sportiv".
Ce v-a atras spre regie si cum ati ajuns sa practicati aceasta profesie?
Adrian Sitaru: La Timisoara, la Cinemateca. De fapt, erau niste seri de film si la Universitate organizate de domnul Nicolae Taranu, unde am vazut Tarkovski, Fellini, Bergman. Faceam muzica pe atunci sau, cel putin, asta imi doream. A fost o atractie organica, am descoperit in film mult mai multe mijloace de exprimare, inclusiv muzica.
Dincolo de talent, de ce are nevoie un tanar pentru a ajunge un bun regizor de film?
A.S.: Cred ca de ceva noroc si multa rabdare.
Ce rol a jucat scoala romaneasca de regie in formarea dumneavoastra?
A.S.: Scoala in sine nu a jucat mare rol. Doar ca am avut niste colegi minunati si un mediu destul de propice, Universitatea Media permitandu-ne sa intram pe platouri adevarate, de film profesionist, inca din primul an.
Care sunt regizorii – romani sau straini – care v-au influentat cariera?
A.S.: Sunt foarte multi cu siguranta, mai sus am enumerat deja cativa, ar mai fi Lars Von Trier, Mike Leigh, Jarmusch si foarte probabil Chaplin… Dintre romani, Cristi Puiu, Pintilie si Daneliuc. Dar sunt aiurea, cred, aceste enumerari pentru ca, intr-o anume masura, sunt foarte multi cei care te influenteaza.
In ce masura il ajuta, concret, pe un regizor participarea la festivaluri sau primirea unor premii?
A.S.: In orice intalnire cu potentiali finantatori ai viitorului proiect, faptul ca ultimul tau film a fost premiat si distribuit sunt doua puncte tari ce conteaza destul de mult. Deci, ofera ceva mai mult credit. In atitudine nu cred ca s-a schimbat nimic, sau cel putin asa sper, ma intereseaza sa fac in continuare ceva macar la fel de bun, asa cum imi place mie si cu cat mai putine compromisuri.
Cum v-a venit ideea sa realizati si scenariul filmului "Pescuit sportiv"? Va ganditi sa procedati la fel si cu celelalte proiecte de film?
A.S.: In afara de lucrul in televiziune cam toate filmele mele sunt scrise de mine. Cand esti necunoscut e destul de greu sa gasesti un co-scenarist bun. Am cautat pentru "Pescuit sportiv" si n-am gasit. In final, nu-mi pare rau, am muncit mult si a durat foarte mult scrierea, dar poate e si mai personal filmul in acest fel. Pentru urmatorul este deja scris scenariul, tot de mine. Mai am altul de lungmetraj la fel si vreo doua scurte. Dar am in cap si o adaptare, cel putin.
Ce proiecte aveti in derulare?
A.S.: Un scurtmetraj, "Pechinezul", ce as vrea sa-l filmez undeva in aprilie, si un lungmetraj, "Din dragoste cu cele mai bune intentii" a carui finantare sper sa o definitivam cat de curand pentru a filma anul acesta.
Credeti ca filmul romanesc merge intr-o directie buna?
A.S.: Da, cred ca e cea mai buna directie care a avut-o vreodata. Si cred ca mai e loc de multe filme bune si regizori in cinema-ul romanesc.
Daca ar fi sa facem o mica statistica (sau comparatie) unde credeti ca se situeaza azi cinematografia romaneasca fata de cea din tarile est-europene?
A.S.: Imi pare rau sa va zic ca habar n-am. Eu cred ca e putin totusi supraevaluata, chiar daca avem cateva filme exceptionale, sunt in jur de sase filme de referinta facute in ultimii opt ani. Pe asta este construit brandul de film romanesc si fara nici o campanie de marketing. E chiar grozav, insa filme foarte bune se fac in toate tarile. De altfel, brandul asta de film romanesc este mai mult in mintea profesionistilor. Va garantez ca nu se fac cozi interminabile in strainatate cand este lansat in cinema un film romanesc.
"E greu sa judeci pe cineva care nu merge la cinema"
De ce nu se inghesuie spectatorii la filmul romanesc? Credeti ca acest lucru tine de cum este gestionata cinematografia romaneasca, de calitatea filmului sau de subiectele abordate de regizorii romani?
A.S.: E mai complicat. In primul rand, din 22 de milioane de oameni nu stiu daca sunt in total patru care ar avea acces la un cinematograf civilizat. Si, dintre acestia multi au acces la un cinema ca in Deva, orasul meu natal, cu un sistem de sunet vechi care nu permite sa se inteleaga dialogul unui film romanesc, miroase neplacut in sala s.a.m.d. Cine sa dea 100 de mii pe un bilet? Credeti ca eu dau? Pe de alta parte, filmul romanesc este in mare un cinema de arta, un gen din ce in ce mai putin frecventat chiar si in tari cu traditie, ca Franta. Apoi, e greu de judecat cineva care nu merge la cinema cand in zilele noastre poti avea aproape aceeasi calitate acasa. Sau e atat de usor sa gasesti orice film pe net si chiar si la televizor, filmele romanesti ies dupa cateva luni de cinematograf pe TV. Ce atata nerabdare sa vezi un film, nu? Subiectele, asta e o intrebare buna, adica am impresia ca aceia din afara tarii sunt mult mai interesati de subiectele din filmele romanesti, poate ma insel. Dar asa mi s-a parut ca vorbeste lumea si de "4.3.2." si de alte filme, de parca lumea nu mai are nevoie de rememorari ale unui trecut neplacut. E si firesc pana la urma…
