Nici unul dintre membrii coalitiei anti-Basescu nu a reusit sa convinga, in pofida necontenitelor asertiuni facute in acest sens ca si-ar iubi mai mult sau mai putin neamul – Nemesis, cantarind riguros fericirea si nenorocirile aduse, nu a inclinat balanta credibilitatii in favoarea acestora. Prea batuse la ochi dispretul lor fata de electorat. Ca atare, consortiul creat cu scopul pastrarii puterii in mainile catorva privilegiati da semne ca a intrat in pana de idei, fiind nevoit sa gaseasca rapid alte opiate pentru mentinerea poporului in stare de sedatie. Ranchiuna si cinismul lui Vadim Tudor si-au pierdut din intensitate, in timp ce aritmetica voturilor din Palatul Nepotismului – oficial al Parlamentului – necesita mai nou juxtapunerea lui Vadim si Marko Bela intr-un soi de pact ce nu poate fi etichetat decat drept versiune danubiana a Pactului Ribbentrop-Molotov.
Altminteri, presiunea oligarhiei asupra mass-media constituie o excelenta trambulina pentru (re)lansarea unui ucenic vrajitor. De o buna bucata de vreme, Cozmin Gusa este omniprezent pe micile ecrane. Meritul sau consta din abilitatea recurgerii la limbajul particular oamenilor tineri, de care ii apropie, probabil, si o serie de afinitati culturale. Dat fiind ca majoritatea covarsitoare a politicienilor are carente serioase la capitolul retoricii, elocventa lui Gusa ii confera o anumita valoare. Actuala manipulare de imagine vizeaza, fireste, promovarea personajului in cauza, al carui unic corespondent in istoria recenta a Romaniei poate fi considerat Emil Bodnaras, defectat la sovietici in perioada interbelica. Iar Cozmin Gusa, de un exhibitionism incurabil, este oricum incapabil a-si masca afinitatea fata de Est – taram pe care manipularile sunt la ordinea zilei. Ca atare, brandul sau politic va ramane, cu mare probabilitate, unul mult mai slab decat cel al lui Vadim Tudor.
Pana una-alta, recentele semne morbide au readus America pe plaiurile mioritice, precum s-a putut constata cu ocazia inopinatei vizite efectuate la Bucuresti de Daniel Fried, principalul consilier pentru Europa si republicile asiatice din fosta URSS al secretarului de Stat american Condoleezza Rice. Pentru prima oara din vara lui 1990 incoace o criza interna a tarii a reusit sa provoace asemenea ingrijorare si reactii din partea Washingtonului.
Ipocritii politicieni romani nu au indraznit, desigur, sa-i trateze pe americani cu aceeasi lipsa de consideratie pe care o rezerva eurocratilor. Saptamana trecuta, junele domn Chiuariu a incercat indepartarea unui procuror care avea in instrumentare dosare de mare coruptie sub pretextul ca masura devenise necesara din cauza nemultumirii Bruxelles-ului fata de ritmul investigarilor. Pe vremuri, Rodica Stanoiu obisnuia sa recurga la astfel de tertipuri cu aceeasi seninatate. Va veni indubitabil si ziua in care Comisia Europeana se va intreba de ce atata desconsiderare din partea politicienilor damboviteni la adresa ei si de unde convingerea nestramutata a acestora ca vor scapa la infinit in pofida comportamentului avut.
Fara avertismentele Washingtonului si Bruxelles-ului contrarevolutia din Romania ar fi triumfat pana in prezent. Cu toate acestea, oligarhia transpartinica inca dispune de un arsenal considerabil, in "dotare" intrand nu in ultimul rand controlul mediatico-informational. De asemenea, reprezentantii ei continua sa mizeze pe un electorat pasiv, ajuns prea disperat pentru a mai crede ca politica ar putea avea vreodata un efect benefic asupra vietilor celor multi. In aceasta duminica Traian Basescu are sansa sa atenueze, fie si cat de putin, indelungatul sentiment al disperarii – in ciuda masurilor asidue luate de adversari pentru a-i restrictiona vizibilitatea. Milioane de oameni cred intr-un presedinte aflat de partea lor, desi multi au ramas nelamuriti asupra motivelor sale si/sau a gradului sau de fermitate.
Lupta lui Basescu impotriva oponentilor va deveni mai crancena, iar acestia isi vor radicaliza la randul lor atacurile murdare. Pentru a invinge, Basescu trebuie sa convinga cetatenii ca urmeaza schimbari in bine cu adevarat impresionante. Votul uninominal, Parlamentul unicameral sau unele succese repurtate in lupta impotriva coruptiei la nivel inalt constituie, de-acum, argumente insuficiente. O parte considerabila a electoratului il va sustine abia dupa ce se va fi convins ca presedintele poate atat sa reziste, cat si sa cladeasca. Iar acest demers presupune crearea unei noi miscari politice reformatoare, constituite din reprezentantii cei mai buni ai PD si PNL alaturi de fete si chiar forte politice noi. Este unica garantie pentru ca termenul "oligarhie" sa nu devina sinonimic Romaniei.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
