Unul dintre spectacolele mai ciudate ale dezbaterii pe tema schimbarii climei a avut loc la inceputul lunii martie, cand climatologul NASA Jim Hansen a marsaluit de mana cu actrita Darryl Hannah langa centrala electrica pe carbune a Capitoliului din Washington.
Hansen promisese ca va sfida interventia fortelor de politie la ceea ce se credea a fi cea mai mare actiune directa de protest impotriva schimbarii climei. Doar ca cel mai crunt viscol din ultimii trei ani a redus numarul participantilor, i-a oprit pe invitatii speciali sa ajunga la demonstratie si a zadarnicit efortul de utilizare a energiei solare pentru a ilumina un panou electronic de protest. Politia, se zice, ar fi comunicat multimii ca nu vrea sa aresteze pe nimeni care nu tine cu tot dinadinsul sa ajunga la sectie – si, intr-adevar, nimeni nu a fost retinut.
Asta nu i-a oprit pe protestatari sa proclame evenimentul un succes. "VICTORIE: AsA SE OPREsTE INCaLZIREA GLOBALa!", scria pe site-ul manifestarii Capitol Climate Action. Presedintele Camerei si liderul majoritatii din Senat au apelat la arhitectul Capitoliului sa renunte la folosirea carbunelui pentru centrala energetica (desi apelul a avut loc inainte de miting). Dar daca stoparea incalzirii globale ar fi atat de usoara, eu si toti cunoscutii mei ne-am apuca de inscriptionat panouri pentru urmatoarea runda de actiune directa.
Hansen condamna centralele pe carbune numindu-le "fabrici ale mortii, iar convingerea sa este impartasita de multi. Este si fatis gresita. Daca maine am opri utilizarea carbunelui, am descoperi ca acesta ramane o sursa vitala a vietii. Carbunele asigura aproape jumatate din energia electrica a planetei, inclusiv jumatate din electricitatea din SUA. Carbunele face ca spitalele si infrastructura esentiala sa functioneze, asigura caldura si lumina pe timp de iarna si aerul conditionat, care salveaza vieti in timpul verii. In China si India, unde carbunele este folosit pentru a genera 80% din energie, el a ajutat sute de milioane de oameni sa iasa din saracie.
Nu e de mirare ca secretarul american pentru Energie, Steven Chu, care acum doi ani desemna extinderea centralelor pe carbune ca fiind "cel mai mare cosmar" al sau, numeste azi carbunele drept "o mare resursa naturala". Problema vitala este cu ce am inlocui carbunele. Daca e sa judecam dupa scandarile lor – "Fara carbune, fara atom, fara gluma" si "Biocombustibili, sub nici o forma!" –, protestatarii din Washington taie de pe lista multe dintre alternativele plauzibile.
Energia solara si cea eoliana par a fi acceptabile, dar ambele sunt mult mai putin viabile decat carbunele si mult mai scumpe. Doar 0,5% din energia lumii provine din aceste resurse regenerabile. Chiar in estimarile sale optimiste, Agentia Internationala pentru Energie mentioneaza ca ponderea acestor surse va creste la doar 2,8% pana in 2030.
Unul dintre motivele pentru care suntem in aceasta situatie este ca nu stim cum sa stocam energia generata de aceste surse: cand nu bate vantul si afara nu e soare, de unde se alimenteaza cu energie calculatorul sau sala de operatii din spital?
Plus ca energia regenerabila este inca scumpa. Recent, fostul vicepresedinte american Al Gore si secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, au afirmat ca "astazi exista in SUA mai multe locuri de munca in industria eoliana decat in toata industria carbunelui". Lasam la o parte fapul ca cifrele erau cosmetizate – ele ne predau o lectie importanta. SUA genereaza 50% din electricitate cu ajutorul carbunelui, dar numai 0,5% cu cel al vantului. Daca e nevoie de cam la fel de multi oameni pentru a le produce pe amandoua, inseamna ca energia eoliana este fenomenal de scumpa.
Carbunele consumat zilnic echivaleaza cu peste 60 de milioane de barili de petrol – si nu exista o alternativa "verde" pe care sa ne-o permitem. Exista resurse ample si ieftine de carbune pentru cateva secole. Trebuie sa acceptam ca o mare parte a carbunelui ieftin va sfarsi drept combustibil. Dar ar fi util sa ne concentram pe captarea dioxidului de carbon. In baza unor acorduri anuntate de Administratia Obama, SUA va coopera cu China si Canada in proiecte de dezvoltare a acestei tehnologii.
Sfarsitul dependentei de combustibilii fosili va sosi atunci cand vom avea alternative ieftine, in special in statele in curs de dezvoltare. Aceasta zi va sosi mai repede daca guvernele vor cheltui mai multi bani pe cercetarea din domeniul productiei de energie cu un consum redus de carbon, dat fiind ca efortul de cercetare este total disproportionat in prezent. In mod ideal, fiecare natiune ar trebui sa-si ia angajamentul de a cheltui 0,05% din PIB pentru cercetarea in domeniul acestor tehnologii. Costurile ar fi de 25 miliarde dolari anual – o inzecire a actualului aport global de finantare – si ar crea posibilitatea de concretizare a viziunii unei lumi in care se consuma mai putin carbon si se genereaza mai mult venit.
Carbunele contribuie din plin la incalzirea globala, dar oricat de mult teatru politic am juca, nu ne vom putea sustrage adevarului: tot carbunele este cel care aduce beneficii de care nu vom putea dispune prin surse regenerabile. A sfida politia, brat la brat cu staruri hollywoodiene, este o diversiune. Proclamarea victoriei reale impotriva incalzirii globale va cere mult mai mult pragmatism si mult mai multa munca.
Copyright: Project Syndicate, 2009.
www.project-syndicate.org
