Zilele acestea, partea mai vizionara a electoratului roman pare cuprins de doua sentimente fundamentale fata de campania electorala pe cale sa se incheie: apatie si dezgust. Nicicand politica nu s-a mai prezentat atat de sordida si absurda precum de-a lungul acestor saptamani. Instrainarea cetatenilor este insa salutara din punctul de vedere al tehnicienilor puterii, insarcinati cu administrarea institutiilor publice in sprijinul celor putini, aflati la putere. S-au depus eforturi asidue pentru ca mediile audiovizuale sa acopere campania cat se poate de prozaic si facil, analisti cu viziuni mai independente fiind proscrisi. Pe micile ecrane, tineri superficiali continua sa isi debiteze, confienti, nonsensurile cat e ziua de lunga, uneori secondati de cativa "vulcani stinsi", odinioara posesori de viziuni morale, dar intre timp fericiti sa poata figura pe post de capete vorbitoare.
Pana si sloganurile electorale ale partidelor par a fi fost concepute special pentru a goni de la urne orice alegator mai serios. De pe afisele electorale zambesc aceiasi candidati ce s-au distins, de-a lungul vremii, preponderent prin jaf si care ne asigura acum, voiosi nevoie mare, de imensul lor devotament fata de cetateni si serviciul public.
Un absenteism masiv de la urne in mediul urban, cu alte cuvinte al electoratului educat si avizat, ar echivala cu o dubla victorie a partidelor abuzive. Acestea si-au asigurat deja votul unor segmente sociale condamnate, din vremurile comuniste si pana in prezent, la o dependenta imuabila fata de mai-marii statului. Acum au mai reusit si performanta izgonirii cetatenilor cu simt civic, a oamenilor ce poseda convictiuni ferme despre rolul politicii – altul, desigur, decat arhicunoscutul triumf al intereselor exclusiv private.
Daca alegatorii cu spirit civic cred ca absenta lor de la urne va ramane fara consecinte majore, ma tem ca se insala amarnic. Daca Basescu si Stolojan vor avea parte de o infrangere de proportii si toate institutiile statului incap, prin urmare, pe mainile politicienilor superbogatasi, profesionistii din randurile cetatenilor s-ar confrunta curand cu propria – si imensa –neajutorare fata de noii stapani feudali. Un soi de serbie moderna s-a instalat deja, la nivel local, in anumite colturi ale tarii. Iar pe viitor, se prea poate ca nici cetatenii activi in sectorul privat sa nu mai scape complet neafectati. Odata ce vor detine controlul asupra tuturor institutiilor de stat, grandomani ca Voiculescu, Chiuariu sau baronii PSD nu se vor multumi nicidecum cu savurarea, in liniste, a prazii. Sunt cu totii indivizi plini de instincte agresiv-competitive care, in absenta vreunei amenintari la adresa dominantei lor, se vor lupta intre ei pentru a-si adjudeca transferul in maini private al ultimelor bunuri inca ramase publice.
In atare conditii, este limpede ca statul s-ar destrama, devenind un taram al fiefurilor private ravnite atat de baroni locali, cat si centrali.
Nici in plan international, viitorul nu pare a harazi Romaniei vremuri mai bune. stim, bunaoara, ca in cazul in care sefia Guvernului i-ar reveni lui Mircea Geoana, acesta intentioneaza, potrivit declaratiilor sale, sa stranga relatiile cu Moscova. In plus, liderul PSD s-a pronuntat raspicat pentru amnistierea tuturor colegilor acuzati de grave acte de coruptie. PSD s-a reinnoit, de altfel, si cu o serie de candidati pana de curand specializati in deturnarea fondurilor UE destinate instruirii si perfectionarii tinerilor profesionisti din varii domenii. Constatam, prin urmare, o renastere a unei mai vechi stratageme a comunistilor romani, utilizata deja de Gheorghiu-Dej in 1964 pentru a scapa de puternicele constrangeri externe – doar ca acum stratagema vizeaza mansueta supervizare a UE.
Din punct de vedere calitativ, viziunea PD-L asupra Romaniei se prezinta totusi – si in pofida carentelor particulare acestei formatiuni – superioara celei avansate de principalele partide rivale care au guvernat tara in baza dosnicei aliante incheiate in primavara anului 2007, o data cu relegarea Monicai Macovei. Nici un partid cu intentii politice exclusiv mercenare – precum cele ale PSD si PNL – nu ar fi indraznit sa semnaleze dorinta restaurarii doamnei Macovei in fruntea Ministerului Justitiei. Pana si desemnarea lui Theodor Stolojan ca potential candidat la functia de premier denota ca in randurile PD-L, desi ingrosate cu o gramada de traseisti politici, inca mai dainuiesc niscaiva impulsuri reformiste.
Intr-o serie de colegii, alegatorii sunt perfect indreptatiti sa respinga fara drept de apel toata pleiada candidatilor inscrisi. Dar este pe departe mai recomandabila stricarea socotelii tuturor printr-un vot dat in alb decat absenteismul de la urne. In caz de forta majora se poate vota, eventual, si in favoarea unui candidat care, desi neimpozant, reprezinta o sansa in plus in vederea spargerii monopolului PSD-PC-PNL. Un absenteism masiv al cetatenilor cu vederi eminamente europene echivaleaza, indubitabil, cu plasarea statului in mainile unei confederatii talharesti. Spre deosebire de Congo si Zimbabwe, romanii macar dispun de sansa votului inainte ca tara sa se duca – din nou – de rapa. Daca nu vor face uz de acest drept de-ar lor, se prea poate ca gestul abandonului sa-i coste de aceasta data si mai scump.
