Mitropolitul ortodox al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, IPS Bartolomeu Anania, pe numele de mirea Valeriu Anania, a trecut la cele veşnice. Înaltul ierarh a decedat după o îndelungată suferinţă, la Clinica de Chirurgie I a Spitalului Judeţean de Urgenţă din Cluj. Moartea sa a intervenit după ce medicii de la clinica AKH din Viena au refuzat să realizeze o intervenţie pe inimă, pentru că organismul mitropolitului era prea slăbit.
În ultimele sale zile, înaltul ierarh a fost ţinut în viaţă cu ajutorul aparatelor medicale, într-o comă indusă. Trupul său a fost depus la catedrala mitropolitană din Cluj, unde sute de credincioşi au trecut deja pentru a-şi lua rămas bun de la cel care le-a fost păstor timp de 18 ani. Cel mai probabil, trupul IPS Batolomeu Anania va fi depus vineri în cripta ierarhilor din catedrala clujeană. Însă amănuntele şi data exactă a înmormântării urmează să fie stabilite zilele următoare.
IPS Bartolomeu urma să împlinească în 18 martie 90 de ani. El a fost arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului timp de 18 ani şi a fost unul dintre candidaţii la tronul patriarhal după decesul Prefericitului Teoctist Arăpaşu. Înalt Prea Sfinţia sa Bartolomeu Anania suferea de circa trei ani de o afecţiune a inimii, care îi afecta oxigenarea organismului.
Cine a fost mitropolitul clujean
Mitropolitul Bartolomeu Anania a fost deopotrivă o personalitate adulată şi contestată. Admiratorii săi l-au supranumit „Leul din Ardeal”, cu aluzie atât la faptul că era capabil să dea dovadă de măreţie, cât şi cu referire la faptul că era aprig la mânie. Adulatorii mitropolitului afirmă că traducerea Bibliei pe care a realizat-o ar fi cea mai bună traducere în limba română realizată de un slujitor al cultului ortodox. Cei care l-au contestat au făcut acest lucru din trei motive. Primul este legat de aspecte tulburi din trecutul înaltului ierarh. Fostul general de Securitate, Ioan Mihai Pacepa, a scris despre el, în cartea „Orizonturi Roşii”, că mitropolitul decedat ar fi fost agent al fostei poliţii politice.
De asemenea, au fost articole de presă care au arătat că IPS Bartolomeu ar fi fost colaborator al Securităţii cu numele „Apostol” şi că ar fi participat la supravegherea mitropolituluin ortodox din Sibiu, IPS Antonie Plămădeală. Înaltul ierarh de la Cluj a contestat cu vehemenţă aceste acuzaţii şi i-a ameninţat cu Justiţia pe cei care le-au formulat. El, însă, a refuzat convocarea făcută de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pe motiv de sănătate. IPS Bartolomeu Anania a fost deţinut politic, membru al Mişcării Legionare, după cum afirma în urmă cu câţiva ani istoricul Ionuţ Ţene. Admiratorii săi au spus că acuzele lui Pacepa ar fi, de fapt, o mişcare a fostei Securităţi, menită să îl discrediteze pe înaltul ierarh.
Cel de-al doilea motiv pentru care a fost contestat înaltul ierarh a fost ostilitatea faţă de Biserica Greco-Catolică. Printre altele, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a interzis orice act de slujire al preoţilor ortodocşi împreună cu slujitori ai altor culte creştine. Acest demers a fost apreciat de către mulţi intelectuali ca un pas înapoi pe calea ecumenismului. Cel de-al treilea motiv se leagă de ruperea Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului şi de crearea unei mitropolii cu sediul la Cluj, independentă de cea de la Sibiu, după moartea IPS Antonie Plămădeală, când în scaunul mitropolitan al Sibiului a fost ales IPS Laurenţiu Streza.
Nimeni, însă, nu poate să conteste faptul că mitropolitul ortodox a influenţat decisiv istoria Bisericii Ortodoxe Române. Printre altele, el a fost autorul iniţiativei referitoare la retragerea preoţilor ortodocşi din viaţa politică, după ce, anterior, tot el susţinuse implicarea preoţilor în politică.
Cine sunt posibilii succesori?
Decesul primului mitropolit ortodox din Cluj a deschis şi problema succesiunii în scaunul de ierarh. În acest moment, există trei nume vehiculate. Primul este cel al arhiepiscopului ortodox de Alba Iulia, Andrei Andreicuţ. El a fost, de altfel, şi candidatul susţinut de IPS Bartolomeu pentru succesiunea mitropolitului Ardealului, Antonie Plămădeală, însă în scaunul mitropolitan din Sibiu a fost ales actualul arhiepiscop şi mitropolit, Laurenţiu Streza, în acea perioadă episcop al Caransebeşului. Andrei Andreicuţ provine dintr-o familie greco-catolică trecută la cultul ortodox în anul 1948, când autorităţile comuniste au interzis Biserica Română Unită cu Roma. Şi el a fost acuzat că ar fi colaborat cu fosta Securitate, însă înaltul ierarh din Alba Iulia a negat, la rândul său, toate aceste acuzaţii.
Mulţi clerici ortodocşi cred că ar fi normal al IPS Andrei să devină mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, în condiţiile în care Alba Iulia a fost scaun mitropolitan în Evul Mediu, iar unul dintre cei care au susţinut mitropolia ortodoxă a Bălgradului, vechiul nume al Albei Iulii, a fost domnitorul Mihai Viteazu. Există preoţi care spun că, astfel, s-ar crea o nouă tradiţie, asemănătoare cu cea care are în prezent doar semnificaţie istorică şi care s-a concretizat în desemnarea mitropoliţilor Moldovei ca patriarhi, după ce tronul patriarchal a devenit vacant. Astfel, a explicat un profesor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj care a cerut să îşi păstreze anonimatul „din motive care ţin de momentul nepotrivit în care este lansată ipoteza”, în mod natural, arhiepiscopul din Alba Iulia ar „moşteni” în chip firesc scaunul şi cârja de mitropolit.
Însă există şi voci care spun că cel mai potrivit succesor al IPS Bartolomeu Anania ar fi unul dintre cei doi episcope-vicari de la Cluj. Este vorba de PS Irineu Bistriţeanul şi de PS Vasile Someşanul. PS Irineu Bistriţeanul a fost implicat, în trecut, într-o dispută dură legată de participarea sa la un soi de meditaţii transcedentaliste, despre care unii ierarhi au spus că ar fi fost nepotrivite cu tradiţia ortodoxă. Aşa că PS Irineu Bistriţeanul s-a retras ani la rând din prim-planul vieţii bisericeşti şi a devenit o prezenţă discretă.
PS Vasile Someşanul este unul dintre cei mai iubiţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, însă au existat şi credincioşi care au exprimat opinia că Prea Sfinţia Sa ar avea o personalitate mai curând înclinată spre asceză decât spre complexitatea pe care o presupune administrarea unei mitropolii atât de întinse. Noul mitropolit urmează să fie desemnat de către un colegiu electoral, format din membrii Adunării Electorale Arhieparhiale a Vadului, Feleacului şi Clujului, din reprezentanţii în Adunarea Naţională Bisericească ai arhieparhiei de Alba Iulia şi ai celorlalte eparhii sufragante şi din câte doi reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ teologic din cuprinsul Mitropoliei.
Cine a fost înaltul ierarh dispărut
Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania s-a născut în anul 1921, în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea. În ultimii ani ai vieţii, el a deţinut rangul de mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Anterior, el a fost arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. De fapt, el a fost cel de-al doilea arhiepiscop, după ce, în vremea predecesorului său, IPS Teofil Herineanu, Episcopia Ortodoxă a Clujului a fost ridicată la rangul de arhieparhie. De asemenea, IPS Bartolomeu a fost cunoscut ca scriitor, poet şi dramaturg al literaturii româneşti contemporane.
El a primit la botez numele de Valeriu Anania. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi cursul secundar l-a făcut la Bucureşti.
S-a înscris la Seminarul Teologic Central din Bucureşti, ale cărui cursuri le-a urmat în perioada 1933-1941. A frecventat şi cursurile la liceele „Dimitrie Cantemir” şi „Mihai Viteazul din Bucureşti. Şi-a luat bacalaureatul în anul 1943.
În anul 1935, pe când avea doar 14 ani, Valeriu Anania s-a înscris în organizaţia „Mănunchiul de prieteni”, organizaţie legionară a tineretului şcolar. În anul 1936 era deja încadrat în „Frăţia de Cruce”. În anul 1941, după rebeliunea legionară, el a fost arestat o lună de zile pentru participarea la funeraliile unui comandant legionar. În anul 1942, IPS Bartolomeu a fost arestat şi condamnat din nou, la şase luni de închisoare, pentru că ar fi deţinut în podul Mănăstirii ortodoxe Cernica materiale legionare şi arme.
La 2 februarie 1942, el s-a călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti, şi a primit numele de Bartolomeu. În acelaşi an, la 15 martie 1942, a fost hirotonit ierodiacon. El a slujit la Mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş. Bartolomeu Anania s-a înscris şi la cursurile Facultăţii de Medicină a Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj, pentru a învăţa să tămăduiască şi trupurile celor care îi cerea ajutor sufletesc. În paralel, a urmat cursurile Conservatorului.
El a fost unul dintre studenţii care au organizat prima revoltă anticomunistă din Cluj. După greva studenţească de la Cluj, el a fost înlăturat din Facultatea de Medicină în anul 1947. Astfel, el a ajuns stareţ la Mănăstirea Topliţa din judeţul Harghita. Practic, Bartolomeu Anania, în calitate de preşedinte al studenţilor din Centrul Studenţesc „Petru Maior”, cea mai prestigioasă organizaţie a tineretului universitar, a organizat şi condus greva studenţească cu caracter anticommunist. Practic, studenţii clujeni protestau împotriva Guvernului condus de dr. Petru Groza, dar şi maghiarilor care nu vroiau să accepte revenirea Ardealului de Nord la Patria-Mamă, după ce această regiune fusese ocupată de Ungaria horthystă în intervalul 1940 – 1944.
După ce a fost exmatriculat din cauza atitudinii sale, Bartolomeu Anania şi-a continuat studiile la „Facultatea de Teologie” din Bucureşti şi la „Academia Andreiană” din Sibiu. El a obţinut titlul de „licenţiat în teologie” (1948). Între anii 1948-1949 a fost intendent la Palatul Patriarhal, iar apoi, între anii 1949-1950, inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc. Între anii 1950-1951, el a intrat în Învăţământ şi a fost numit asistent la catedra de Istorie Bisericească Universală la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, iar între 1951-1952, decan al Centrului de Îndrumare Misionară şi Socială a Clerului, la Curtea de Argeş. În perioada 1952-1958, Bartolomeu Anania a deţinut funcţia de Director al Bibliotecii Patriarhale din Bucureşti.
Din arest în SUA
În anul 1958 a fost din nou arestat, sub acuzatia de activitate legionară înainte de 23 august 1944. Viitorul mitropolit a fost condamnat de către Tribunalul Militar Ploieşti la 25 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Şi-a ispăşit pedeapsa în închisoarea de la Aiud la secţia „politici”, până la graţierea generală din anul 1964. În timpul detenţiei, i-a murit mama, iar el a fost înştiinţat de acest fapt de către fratele lui, închis şi el în aceeaşi închisoare. În 1964 a fost eliberat, împreună cu alţi deţinuţi politici, în urma unui decret dat de autorităţi de desfiinţare a detenţiei politice.
În anul 1966, a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române: secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Serviciului „Publicaţii”. Fostul general de Securitate, Ioan Mihai Pacepa, afirma că Bartolomeu Anania ar fi primit, în secret, rangul de colonel de Securitate cu misiunea de a-l discredit ape arhiepiscopul roman ortodox Valerian Trifa. Acesta refuzase să colaboreze cu Biserica Ortodoxă Română, despre care afirma că este condusă de comuniştii care l-au instalat pe patriarul Justinian Marina, prietenul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
IPS Valerian Trifa intrase sub ascultarea canonică a Bisericii Ortodoxe Americane, formată în principal din emigranţi ruşi şi din descendenţii acestora, goniţi din URSS după înlăturarea ţarismului. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a refuzat să recunoască această stare de fapt şi a numit un nou ierarh pentru românii ortodocşi americani. Până în ziua de azi, există doi ierarhi ortodocşi pentru românii din Statele Unite ale Americii, ca urmare a acestei moşteniri istorice. Bartolomeu Anania a negat tot timpul spusele lui Ioan Mihai Pacepa, generalul de Securitate care a dezertat la americani. Fostul mitropolit ortodox considera că afirmaţiile lui Pacepa nu ar fi decât nişte diversiuni.
În anul 1967, Bartolomeu Anania a fost hirotonit ieromonah de către arhiepiscopul Victorin şi a primit rangul de arhimandrit. El a ţinut nenumărate conferinţe şi face parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare. A fost membru fondator al Comitetului Sălii Româneşti din Detroit. În această calitate, a colaborat cu laureatul Premiului Nobel, George Emil Palade.
Reîntors în ţară, Bartolomeu Anania a fost numit director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1976-1982. În anul 1982, s-a retrage la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului. Operei sale scriitoriceşti, deosebit de bogată, va adăuga una de excepţie: diortosirea şi adnotarea Sfintei Scripturi, după Septuaginta, într-o limbă frumoasă şi curgătoare. Această lucrare o va elabora şi desăvârşi după alegerea ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, la 21 ianuarie 1993. În primăvara anului 1990, Prea Cuviosul Arhimandrit Bartolomeu Anania a făcut parte din Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, alături de clericii Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiş, Toader Crâşmariu şi de mirenii Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu.
La 21 ianuarie 1993, el a fost ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. Hirotonirea şi instalarea în Catedrala din Cluj-Napoca au fost officiate de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist pe data de 7 februarie 1993. Pe 2 martie 2006, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe IPS Bartolomeu rhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului la rangull de Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Această nouă mitropolie, înfiinţată canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005, a fost trecută în Statut şi i s-a stabilit denumirea de către Adunarea Naţională Bisericească pe 1 martie 2006. A fost instalat oficial ca mitropolit la 25 martie 2006 de către un sobor de ierarhi în frunte cu Patriarhul Teoctist.
Un ierarh literat
IPS Bartolomeu Anaia s-a afirmat în literatură încă de pe băncile şcolii. El a debutat în anul 1936 în revista „Vremea”, apoi a publicat în revista „Dacia Rediviva”, al cărei redactor principal a şi fost. După ani a colaborat la revistele: „Gazeta Literară”, „Luceafărul”, „Magazin Istoric”, „Ateneu” şi altele.
A publicat în revistele centrale bisericeşti, „Glasul Bisericii”, „Mitropolia Olteniei”, buletinul şi calendarul „Credinţa” din Detroit, „Renaşterea” de la Cluj-Napoca (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul). Ultima apariţie editorială, „Memorii”, a ieşit de sub tipar în 2008. Ca dramaturg, el a scris piesele „Mioriţa”, „Meşterul Manole”, „Du-te vreme, vino, vreme!”, „Păhărelul cu nectar” (fantezie pentru copii), „Steaua Zimbrului”, „Poeme cu măşti” şi „Hoţul de mărgăritare”. În anul 1982, IPS Bartolomeu a obţinut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România.
Alegerea sa ca arhiepiscop nu l-a făcut să abandoneze scrisul, mai ales că, din anul 1978, el a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România. I-au apărut volumele de poezii: „Geneze”, „Istorii agrippine”, „File de acatist” , Anamneze”, „Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi”, „Poezie religioasă românească modernă”. La acestea se adaugă volumele de proză şi de eseuri: „Greul Pământului”, „Rotonda plopilor aprinşi”, albumul „Cerurile Oltului”, „Amintirile peregrinului Apter” sau romanul exotic „Străinii din Kipukua”.
