La numai 24 de ani, Eduard Curduman a murit după ce vaporul pe care se afla a fost atacat de un avion militar. Era la primul voiaj și lucra alături de tatăl său, care îi înlesnise plecarea.
Lumea navigației s-a schimbat, în rău, începând de duminică. Atunci, petrolierul Araevo a fost lovit de o rachetă lansată de un avion de vânătoare. „Au mai fost atacuri asupra navelor, dar niciodată cu rachete și niciodată cu un avion militar. Este primul atac asupra unei nave comerciale fără apărare“, susține Adrian Mihălcioiu, liderul Federației Internaționale a Transportatorilor (ITF) România și președintele Sindicatului Liber al Navigatorilor. În urma atacului și-au pierdut viața două persoane: Eduard Curduman, un gălățean de numai 24 de ani, și un cetățean grec. Pe navă se afla și tatăl lui Eduard.
„Doi membri, cetăţeni filipinezi, au fost răniți. Aceștia au fost transportaţi la ţărm pentru îngrijiri medicale“, au precizat reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe din România. Petrolierul efectua de circa doi ani curse interne şi era ancorat cu 1.600 de tone de petrol în rezervoare în momentul în care a fost atacat. Dintre cei 26 de membri ai echipajului, 21 sunt filipinezi, trei greci şi doi români. Un purtător de cuvânt al forţelor armate libiene a confirmat luni că armata a bombardat un petrolier „suspect“ în portul Derna. Colonelul Ahmed Mesmari a precizat că echipajul petrolierului nu s-a supus ordinelor de a se opri pentru a fi percheziţionat înainte de a intra în port.
O victimă a sistemului
Eduard Curduman terminase liceul în Galați, după care a urmat cursurile Universității Maritime din Constanța. Avea numai 24 de ani. „Era la primul voiaj. Ne-am întâlnit cu el în vară, ne-am bucurat că pleacă în voiaj“, au declarat vecinii săi. Tot ei spun că tatăl lui Eduard a aranjat ca fiul său să lucreze alături de el. Eduard mai are un frate, care se afla ieri în Galați și care a refuzat să facă declarații. Ca pentru orice tânăr absolvent de UMC, să găsești un loc pe navă este greu. Eduard a plecat în Grecia și a semnat acolo un contract cu compania Aegean Oil. Nu avea un contract ITF, spune Adrian Mihălcioiu, care i-ar fi adus anumite beneficii. De fapt, ca orice marinar român, nu este ajutat de nici o lege. România nu a ratificat până acum Convenţia Maritimă Consolidată (MLC) 2006, care prevede o serie de drepturi pentru marinari. „Ar trebui să existe o lege cu condiții standard minime pentru angajarea navigatorilor. Tânărul acesta a plecat în Grecia și a semnat contractul acolo. Știa ce semna? Ce putea să facă odată ce a ajuns acolo?
I s-a tradus contractul? A înțeles riscurile? Aceasta este o lacună românescă pe care noi o strigăm de câțiva ani de zile. Vom face presiuni în continuare asupra Autorității Navale Române, asupra Ministerului Muncii și Ministerului Transporturilor. Nu se poate să îi lași să plece în orice condiții“, a spus Adrian Mihălcioiu. În România sunt circa 40.000 de persoane care lucrează pe nave. Nici una nu este ocrotită de statul român, printr-o lege dedicată.
Ce trebuie să facă un marinar
Eduard Curduman nu știa, probabil, ce riscă atunci când a plecat pe navă. „Nimeni nu pleacă de acasă de bine. Nu ești decât tu pe o tablă și bunul Dumnezeu deasupra“, spune Dorel Onaca, ex-președinte al Agenției Române de Salvare a Vieții Omenești pe Mare. Cine își alege însă meseria aceasta trebuie să știe care sunt zonele de risc, care sunt drepturile lor. În primul rând, spune reprezentantul ITF în România, trebuie să se informeze înainte. O pot face gratuit la sediul SLN din Portul Constanța sau pe site-urile SLN și ITF.
„Au dreptul de a coborî de pe navă când aceasta trece prin zonele de conflict. În aceste zone, au dreptul la salarii duble și la compensații duble“, a precizat Adrian Mihălcioiu.
Zonele de mare risc pentru marinari sunt din ce în ce mai multe și din ce în ce mai tranzitate de nave. „La 70-80 de mile marine de Libia trece o adevărată autostradă, folosită de navele din Marea Mediterană“, atrage atenția Dorel Onaca. Pe lista neagră, actualizată mereu, se află Golful Aden și coasta Somaliei, zona nesecurizată a Nigeriei, strâmtoarea Malacca, o parte din Singapore, zona Irakului.
Libia a intrat pe această listă neagră după înlăturarea de la putere a lui Muammar Gaddafi, în 2011. Țara este condusă de două Parlamente şi două Guverne rivale, unul apropiat miliţiilor islamiste Fajr Libya (Zorii Libiei) şi celălalt recunoscut de comunitatea internaţională, cu sediul la Tobruk, în apropiere de frontiera cu Egiptul.
