Armata ucraineană a preluat, sâmbătă, controlul asupra orașului Slaviansk, la două zile după numirea unui nou ministru al Apărării. Rebelii s-au retras la Donețk, unde promit că vor continua lupta.
„War by any other name” titra The Economist acum trei zile, avertizând că „Rusia a invadat deja – după toate definițiile acceptate ale războiului. Întrebarea este cum va răspunde Occidentul”. Revista britanică susținea că rușii vor să creeze în estul Ucrainei un conflict înghețat după modelul din Transnistria, Osetia de Sud, Abhazia sau Nagorno-Karabah. O enclavă pro-rusă care să țină o țară prizonieră intereselor rusești. Nu și în Ucraina, se pare.
Lunea trecută, președintele ucrainean, Petro Poroșenko, a anunțat că guvernul de la Kiev renunță la armistițiul unilateral pe care îl declarase și care se soldase cu uciderea câtorva zeci de soldați ucraineni și doborârea unui elicopter. În pofida dimensiunii sale considerabile, armata ucraineană a suferit pierderi grele în confruntările cu separatiștii pro-ruși.
Joi, Poroșenko l-a numit în funcția de ministru al Apărării pe generalul-locotenent în vârstă de 46 de ani Valeri Heletei, fostul șef al SPP-ului ucrainean, iar Parlamentul l-a aprobat cu 260 de voturi „pentru”. A doua zi a început ofensiva din estul Ucrainei. În câteva ore, forțele ucrainene au cucerit mai întâi suburbiile și apoi întregul oraș Slaviansk. „Dacă Rusia nu obţine un armistiţiu din partea forţelor ucrainene, sau nu intervine cu trupe în favoarea noastră, pentru poporul rus care trăieşte aici, vom fi distruşi”, a afirmat unul din liderii separatiști. „Aceasta se va întâmpla într-o săptămână, maximum două. Oraşul Slaviansk va fi distrus în primul rând, cu toată populaţia”.
Slaviansk nu a fost distrus, dar a fost evacuat de forțele rebele, care s-au retras la Donețk. Sâmbătă dimineață, ministrul de Interne de la Kiev, Arsen Avakov, a postat pe pagina sa de Facebook că o „mare parte” dintre combatanţii rebeli şi principalul lor lider au fugit din Slaviansk.
Potrivit AFP, zeci de vehicule de toate mărcile, pline-ochi cu combatanţi înarmaţi, au trecut sâmbătă după-amiază printr-un punct de control venind din nord, de la Slaviansk şi Kramatorsk, alt fief rebel, după ce au fost atacaţi în ultimele zile de forţele loialiste şi după ce Kievul a anunţat sâmbătă seară că a preluat controlul asupra acestor localităţi. În aceste coloane se aflau şi camioane, care se îndreptau tot către oraş. Cinci blindate de transportat trupe au intrat pe un bulevard din centrul Doneţkului.
În vreme ce guvernul ucrainean înregistrează prima victorie semnificativă, France Presse găsește un unghi diferit: „Iar în timp ce puterea de la Kiev jubilează după căderea Slavianskului, separatiştii îşi minimizează înfrângerea. «Un pas înapoi nu înseamnă că ai pierdut», a declarat Iuri Sevokonenko, liderul unui grup de voluntari alcătuit din foşti membri Speţnaz şi Berkut, temutele forţe speciale ale fostului regim pro-rus, înlăturat de la putere în februarie. Întrebat ce părere are despre un eventual atac al loialiştilor asupra Doneţkului, el se declară pregătit. «Ne-am pregătit de mult timp. Dacă ei cred că va fi uşor, se înşală», a subliniat Sevokonenko.”
Ceea ce nu spune nimeni este cum au ajuns ucrainenii să îi învingă pe ruși după luni de zile în care s-au dovedit complet inepți din punct de vedere militar. Rușii au fost extrem de virulenți împotriva lui Heletei, pe care l-au caracterizat drept incompetent, mai ales prin organul lor de propagandă Russia Today. A doua zi după această schimbare, 150-200 de soldați ucraineni mărșăluiau prin centrul Slavianskului, în vreme ce alții cuceriseră Kramatorsk, după cum relata Reuters. Liderii separatiști au anunțat că se regrupează la Donețk.
Deci ce s-a schimbat? Președintele Petro Poroșenko s-a arătat dispus la discuții cu Rusia, deși îi numește în continuare pe separatiști „teroriști” și nu pare să cedeze în fața Moscovei. Forțele armate ale Ucrainei au fost atât de execrabile în ultima vreme încât noile victorii nu pot fi explicate decât prin asistența americană și occidentală. În luna martie, scrie The Economist, un domn pe nume Natan Dubrovițki a publicat un text despre așa-numitul război „non-liniar”, în care orașe și regiuni se vor coaliza temporar pentru a-și atinge scopul. Ulterior, coalițiile temporare se vor rupe și vor găsi un aliat nou. „Cei mai mulți înțeleg că războiul este parte a unui proces și nu neapărat cea mai importantă parte a lui”. Dubrovițki pare să descrie în amănunt războiul din estul Ucrainei. Cu o singură precizare: sub numele lui Natan Dubrovițki se ascunde Vladislav Surkov, consilier și ideolog al lui Vladimir Putin. Surkov descrie în amănunt în textul său cum ar trebui cucerite Crimeea și estul Ucrainei, dar se pare că altcineva a citit mai bine. Cu puțin ajutor din Occident.
