La doi ani de la scandalul retrocedării pădurii de pe malul Dunării, din zona digului Bădălan, unul dintre noii proprietari a început defrişarea pădurii sale. Înainte de asta, a avut grijă să marcheze zona cu un panou pe care scrie „proprietate privată”. La doi-trei metri distanţă este un alt panou care atrage atenţia că zona respectivă face parte din Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Interior. Acest moment marchează debutul distrugerii ultimei zone de agrement de pe malul Dunării la care mai aveau acces gălăţenii. Din primăvară până toamna, zilnic mii de gălăţeni iau cu asalt malul Dunării în zona digului Bădălan şi a plajei de la Cotul Pisicii, pentru a-şi petrece vremea la pescuit, un grătar şi un pic de plajă. Farmecul zonei este dat de faptul că aici nu sunt nici un fel de construcţii şi gălăţenii se simţeau cu adevărat în mijlocul naturii. Puteau face plajă sau puteau sta la umbră în pădurea de pe malul Dunării. Acum, a început şi distrugerea acestei zone.
Împroprietărire tărăgănată
Scandalul retrocedării a celor 32,4 ha din pădurea de pe malul Dunării a debutat în primăvara lui 2009, când au început să iasă la iveală detaliile acestei afaceri. A fost de fapt un schimb de terenuri în cadrul unei retrocedări. Moştenitoarele familiei Alessiu, două bucureştence de 80, respectiv 55 de ani, obţinuseră în instanţă retrocedarea a 90 ha de pădure din moşia de la Lieşti. Pentru că la Lieşti nu mai erau suprafeţe de pădure disponibile şi punerea în posesie era tărăgănată de autorităţi, cele două femei au ajuns la o înţelegere cu un cunoscut, Nistor Munteanu, fost pădurar la Lieşti, care ştia mai bine cum se rezolvă o astfel de problemă. El a avut şansa unei conexiuni cu personaje influente din cadrul Consiliului Municipal, care i-au propus o „morişcă” prin care să obţină şi retrocedarea pădurii pe un amplasament foarte avantajos, toată afacerea urmând să fie camuflată de rezolvarea unei probleme de interes public.
Combinaţie imobiliară de dragul interesului public
Primăria Galaţi urma să dezvolte proiectul ISPA, dar nu avea terenul de 36 hectare pe malul Siretului, în zona Barboşi, pe care, conform proiectului, să fie amplasate staţia de tratare a apelor uzate şi staţia de sortare a deşeurilor. Terenul de acolo era în proprietatea statului, transferul se putea rezolva, dar scoaterea terenului din circuitul silvic ar fi costat primăria cel puţin 7 miliarde lei vechi. Nici aceşti bani nu ar fi fost o problemă pentru municipalitate. La Galaţi se risipeşte mult mai mult. Acest „impediment” a fost creat artificial, pentru a deveni cât de cât credibilă intrarea Primăriei Galaţi într-o combinaţie imobiliară de schimb de terenuri. Aşa că s-a mers pe compromisul iniţiat de doi consilieri municipali, care au convins şi alţi consilieri de utilitatea publică a „proiectului” lor şi împreună l-au îmbrobodit pe primarul Dumitru Nicolae, care a devenit şi el un adept al acestei manevre.
La doi ani de la scandalul retrocedării pădurii de pe malul Dunării, din zona digului Bădălan, unul dintre noii proprietari a început defrişarea pădurii sale. La sugestia comisiei locale şi a primarului Dumitru Nicolae, Comisia judeţeană de stabilire a dreptului de proprietate din Prefectura Galaţi a stabilit în 2007 ca Nistor Munteanu să fie pus în posesie cu 80 ha în zona Barboşi. Nistor Munteanu a pus la dispoziţia primăriei 36 ha, primind de la municipalitate un teren mai mare în zona hypermarketului Selgross, dar şi un teren în Micro 21, pe care l-a donat Bisericii Sf. Atanasie Patelarie. Alte 10 ha, restul până la 90, i-au fost date în amplasamentul de pe malul Dunării. Prin HG nr. 1009/2005 şi 1010/2005, Guvernul tocmai trecuse terenul cu pădurea de pe malul Dunării, din domeniul public al statului şi administrarea Direcţiei Silvice Galaţi, în domeniul public şi administrarea Primăriei Galaţi. Era vorba de două suprafeţe, de 24 ha şi 12 ha, în total 36 ha. Ulterior, Nistor Munteanu a mai revendicat 22,4 ha. Imediat după ce a intrat în posesia terenului, Munteanu l-a împărţit pe loturi de 1 ha şi l-a vândut. Gălăţenii au reacţionat vehement la ideea privatizării malului Dunării, dar asta nu a folosit la nimic. Jocurile erau făcute.
O anchetă a DNA l-a vizat pe fostul director al Direcţiei Silvice Galaţi, Corneliu Anghel, care nu avusese nici un rol în stabilirea dreptului de proprietate, aşa că în mod corect dosarul a fost soluţionat cu NUP. Cei care au pus la cale „morişca” cu terenurile de pe malurile Siretului şi Dunării nu au păţit nimic. Mulţi dintre ei s-au mai ales şi cu câte o bucată de teren, unii în Micro 21, alţii pe malul Dunării. Acum, noii proprietari au început defrişările pentru a-şi pune în operă proiectele
