În centrul reportajului, intitulat „Lecţii din Polonia”, se află două telegrame intrate în posesia realizatorilor acestuia. În prima dintre ele, care ar fi fost trimisă de către Ministerul de Interne al Poloniei către ambasada de la Minsk, personalul ambasadei este rugat să transfere suma de 80.000 de euro în contul candidatului la preşedinţie Vladimir Niaklajeu, pentru „pregătirea şi executarea unor proteste în data de 19 decembrie 2010″. În acea zi precum şi în cele care au urmat, sute de oameni au fost arestaţi la Minsk, după ce au protestat împotriva victoriei electorale a preşedintelui Aleksander Lukaşenko; acesta a fost ales pentru un al patrulea mandat cu 80% din voturi, însă Uniunea Europeană, Statele Unite şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa au numit alegerile „frauduloase” – Polonia numărându-se printre cei mai acerbi critici ai lui Lukaşenko.
Într-o altă telegramă obţinută de realizatorii reportajului, ambasadorul Poloniei în Belarus, Leszek Szerepa, menţionează că în urma unei întâlniri cu Niaklajeu i-ar fi plătit acestuia suma de 28.000 de euro. „Aceste documente ne deschid o perspectivă senzaţională asupra evenimentelor din 19 decembrie şi ne arată cine s-a aflat în spatele violenţelor din apropierea sediului guvernului”, se spune în reportaj, după cum relatează portalul polonez de ştiri TheNews.pl.
Marcin Bosacki, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Poloniei, a declarat, conform portalului de ştiri Charter 97, că regretă că „autorităţile belaruse atacă constant un stat vecin şi prieten al poporului belarus, în loc să îmbunătăţească condiţiile de viaţă ale acestuia. Ministerul de Externe al Poloniei nu doreşte să comenteze aceste acuzaţii absurde, bazate pe falsuri”.
Va lupta armata belarusă pentru Rusia?
Într-adevăr, nu este exclus ca noul atac împotriva Poloniei să fie o încercare a lui Lukaşenko de a distrage atenţia de la problemele interne – şi de la dependenţa crescândă a Minskului de bunăvoinţa Rusiei. Astfel, publicaţia germană Der Spiegel relatează că Lukaşenko a rugat Moscova să preia plata soldelor armatei ţării sale, argumentând că ambele state au „ţinte militare comune”. Armata belarusă se află într-o situaţie financiară dezastruoasă, solda unui locotenent fiind de circa 65 euro/lună.
Rămâne de văzut care va fi preţul pe care Belarusul va fi nevoit să îl plătească pentru sprijinul Moscovei. Unul dintre liderii opoziţiei, Aleksandr Milinkevici, avertizează că soldaţii belaruşi ar putea fi trimişi de Rusia în zone de conflict, cum ar fi nordul Caucazului sau Asia Centrală.
Noul stăpân rus
Influenţa Rusiei în Belarus este deja una majoră. Şapte din cele 32 de bănci şi cele mai importante companii de asigurări sunt controlate de Moscova, care încearcă să profite de tensiunile diplomatice dintre Belarus şi Uniunea Europeană pentru a lega statul vecin şi mai strâns de sine, după cum constată o analiză din Der Spiegel. Vladimir Putin a lansat deja ideea unei „Uniuni Euro-asiatice”, care să se afle sub conducerea Moscovei, iar gigantul rus Gazprom a preluat la începutul anului reţeaua de gazoducte a Belarusului. De asemenea, Kremlinul nu se sfieşte să intervină când îşi vede interesele în pericol: planurile construcţiei unei fabrici de automobile chinezeşti în Belarus au fost oprite la cererea Moscovei, ambasadorul Rusiei la Minsk declarând că populaţia poate la fel de bine să cumpere maşini produse în Rusia.
Dictatul Moscovei nu este bine-privit de către cetăţenii Belarusului; dacă în 1999 47% dintre aceştia şi-ar fi dorit unirea cu Rusia, astăzi cifra acestora a scăzut la 29% – iar marea majoritate a lor vede viitorul ţării în Uniunea Europeană. Din păcate pentru aceştia, este puţin probabil ca Aleksandr Lukaşenko să pună prea mult preţ pe părerea lor.
