O mie de intrebari se pot pune cand vine vorba de politicienii indragostiti de arta. Nu ma refer neaparat la demnitarii de neam mare sau la cei care au dorit sa aiba cateva tablouri semnate de pictori celebri. Admit faptul ca sunt persoane publice care provin din familii cu adevarat iubitoare de frumos, colectiile de tablouri fiind o pasiune in cel mai bun sens al cuvantului. Efortul acestor intelectuali respectati de toata lumea s-a materializat in timp prin investitii costisitoare. Din pacate, regimul comunist nu a fost de acord cu dorinta si pasiunea lor. Tot ce a fost de valoare a fost confiscat, foarte putini colectionari avand norocul sa scape de abuzurile agentilor securitatii. Multe opere au ajuns nu in muzee, cum s-a spus initial, ci in casele demnitarilor comunisti. Nu exista un inventar cu toate obiectele de arta intrate in „patrimoniul” tovarasilor care au lucrat la CC, la regiune, raion sau la judeteana de partid. Cert este ca o buna parte din operele luate cu forta din casele proprietarilor de drept nu au mai fost recuperate niciodata. Colectionarii nu au considerat ca sunt in randul lumii, cum se spune, pentru ca detin foarte multe tablouri scumpe, asa cum incearca politicienii de astazi sa creasca in ochii electoratului. Inainte de a intra in politica, multi dintre ei nici macar o icoana nu aveau in casa. De expozitii auzisera doar la televizor, contactul cu lumea artei fiind aproape nul. Cum au ajuns sefi la unele partide mari, imediat s-au trezit atrasi de frumusetea lucrarilor de pictura veritabila. Nu conteaza ca nu se pricep sa aprecieze valoarea unui tablou. Important este doar obiectul in sine inramat. Si, mai ales, numarul lor. Astfel s-a ajuns ca unii politicieni sa detina peste noapte adevarate colectii de arta. Pur si simplu se intrec in picturi, in declaratiile de avere figurand artisti de prima marime intalniti mai ales in galeria marilor muzee ale tarii. Ce are fostul premier in apartamentul din strada Zambaccian este doar un exemplu. Amintiti-va de colectia lui Mitrea si o sa constatati cat de mare este ambitia unor parlamentari de a arata ca sunt in lumea buna! Mai impresioneaza oare pe cineva? Nu cred. Intrebari se pot pune zi si noapte. La unele se poate raspunde cinstit. La altele, minciuni cat casa. Toti declara ca toate tablourile au fost mostenite sau cumparate. Dumneavoastra credeti? Eu nu.
