Dupa conditiile puse de Mircea Geoana si Dan Voiculescu liberalilor, premierului indeosebi, ma tem ca proverbul cu plopul care face mere, iar rachita micsunele capata alt sens decat cel stiut pana acum. Daca "prostanacul" PSD a ajuns sa-i asigure ramanerea in functie lui Tariceanu cu conditia sa scape de PD, inseamna ca social-democratii nu realizeaza nici acum ca sunt in opozitie de mai bine de doi ani. La randu-i, "solutia imorala" Dan Voiculescu ii adreseaza un ultimatum primului ministru de pe o pozitie cel putin egala, avertizandu-l ca, daca nu vine pana pe 22 martie in Parlament cu o formula de guvern monocolor, ii va servi o motiune de cenzura de or sa-i sara fulgii. Cu alte cuvinte, Felix este pregatit (sic!) sa faca praf Executivul daca premierul nu renunta la serviciile democratilor, care trebuie trimisi la plimbare de mana cu Basescu. asta este focul: sa plece PD. Somatia lui Voiculescu este o forma de intimidare marunta. Liderul PC are impresia ca toata opozitia va sprijini motiunea cu pricina, iar initiativa sa va fi vazuta ca o solutie salvatoare pentru celelalte partide aflate in conflict cu democratii lui Boc. La prima strigare, nici un lider de partid nu a raspuns afirmativ. Nici macar Geoana, direct interesat de scoaterea democratilor din Guvern si de suspendarea presedintelui, nu a marsat pe ideea propusa de Felix. Inclusiv PRM s-a facut ca ploua. Toti au considerat ca Dan Voiculescu s-a umflat in pene prea mult. Si ca urmareste doar sa-si faca numarul pentru a intra sub aripa cuiva. Unii au intrebat: cine este Voiculescu de isi permite pe un ton arogant sa ofere lectii cu privire la introducerea unei motiuni de cenzura? PC a ajuns partid parlamentar pe de-a moaca, singurul "merit" fiind acela ca nu a scapat din mana tirantii tractorului pesedist. S-a agatat de PSD si nu i-a mai dat drumul. Avand unu la suta din voturi la alegeri, alta solutie nu avea. Asta era prin ‘96.
Nu doresc sa fac acuzatii gratuite. Si nici sa amendez unele initiative privind lupta politica dintre partide aflate pe trepte diferite la un moment dat: putere si opozitie. Respect principiile democratiei. Exista insa si limite. Constat, de exemplu, cat de intins este amatorismul lui Mircea Geoana in privinta intocmirii rechizitoriului pentru suspendarea lui Basescu. Una spune astazi, vezi propunerea pentru constituirea comisiei de ancheta, alta anunta a doua zi, pentru ca in final sa stearga tot cu buretele, pasand propunerea formarii unei comisii de ancheta PC. Astazi, in plenul reunit al Camerelor, liderul PSD a anuntat ca nu va veni decat cu un rechizitoriu de acuzatii la adresa presedintelui, urmand ca senatorii si deputatii sa decida ce cale vor trebui sa apuce. Este posibil ca acesta sa cada. Depinde foarte mult de optiunea liberalilor si udemeristilor. Dincolo insa de aspectul procedural din Parlament, se adevereste tot mai mult indiciul ca PSD nu poate depasi inca starea de turmentare generata de pierderea puterii. Vrea "victime", una ar putea fi Alianta, dar nu il tin curelele. Populismul guzganilor depaseste toate asteptarile. Creatorii sistemului ticalosit au ajuns sa creada ca plopul ar putea face mere cu conditia ca PSD sa guverneze din nou. Vremurile s-au schimbat, asta nu inteleg Geoana, Iliescu si altii ca ei. Promisiunile nu mai fac doi bani, iar Alianta, la randu-i, nu mai poate fi tinuta sub perfuzii. Cat priveste "dialogul" dintre Basescu si Tariceanu, constat ca ambii politicieni se afiliaza tonului din Zabrauti in locul celui european. Uite cum se ajunge in ridicol! Si cum se pune umarul la ineptia lui Felix, care vrea sa darame Guvernul cu premier cu tot, fiind informat de faptul ca rachita face totusi micsunele in acest an.
