Pe coamele de munte apar ici-colo pâlcuri de brazi uscați. Orice arbore ale cărui rădăcini ajung la o adâncime mai mare de 10 metri este „ars“ de Muntele Sărat. Acesta este locul, spune legenda, din care a plecat ciobanul Bucur către actuala Capitală a României. Bucur a fost buzoian…
Defileul de unde pornește Slănicul, unul din cele mai sărate râuri dintre țară, este o zonă de vis. Izvoarele și pâraiele lasă dâre albe în urmă, amprentă a clorurii de sodiu ce se prelinge din munţii Buzăului spre Valea Slănicului. Zona cea mai “sărată” este în comuna Mânzălești, aflată în apropierea Vârfului Penteleu (30 km). Podișul vălurit – rămășiţele Mării Tethys – este plin de dovezi. Pe toate colinele despădurite te poţi împiedica de scoici pietrificate, roci cu urme de schelete de pește și de broaște ţestoase.
Muntele Alb, cum mai este numit în zonă, una dintre atracţiile fabuloase ale locului, se întinde pe o suprafaţă de 600 hectare, iar stratul de sare are o adâncime de 2.800 km, potrivit unor forări realizate în secolul trecut. Se estimează că sunt 150 kilometri cubi de sare neexploatată, ce ajunge până la suprafaţa muntelui, motiv pentru care orice încercare de împădurire a unui deal, a unei fâșii de poiană a fost un eșec. În câţiva ani, arborele își lungește rădăcinile până la stratul de sare și… se usucă.
Un litru de saramură/opt litri de apă dulce
Pe vremuri, această bogăţie locală se exploata de la suprafaţă și era transportată de carele trase de boi, animale care și astăzi sunt folosite aici pentru transport. Se făcea comerţ cu localităţile din jur, cu satele de peste munte, din Covasna și Vrancea, cu păstorii și ciurdarii care-și plasau strategic bolovanii de sare în zonele de păscut. Astăzi, sarea nu mai este extrasă, dar locuitorii se folosesc de izvoarele sărate. Apele de concentraţie salină de până la 95% sunt excelente pentru murături. Localnicii afirmă că se folosește o parte de saramură de izvor cu 8 părţi de apă pentru castraveţii muraţi, altfel nu se pot mânca.
Pe Platoul Meledic (“loc liniștit”), o rezervaţie naturală situată deasupra comunei Mânzălești, se află Peșterea 6S, cu o lungime de 3.234 metri. Potrivit primarului Valeriu Beșliu, aceasta este cea mai lungă peșteră de sare din Europa și a doua ca lungime din lume. Cercetătorii au descoperit aici, în 1980, peste 50 de peșteri și grote importante din punct de vedere speologic și geologic.
Din păcate, intrarea Peșterii 6S s-a prăbușit, iar accesul acum este periculos. De altfel, solul cunoaște o activitatea intensă, geografia suprafaţei schimbându-se neîncetat în urma ploilor abundente. Se observă alunecările de teren încă de pe drumul judeţean, afectat în multe locuri din cauza apelor, dar și pe pășunile și pe fâneţele de pe dealuri. Oamenii sunt obișnuiţi, dar autorităţile judeţene încă învaţă să înţeleagă că asemenea drumuri trebuie întreţinute constant.
Cu toate că au loc prăbușiri de teren, afectând case, gospodării întregi și oameni, zona este de vis. Rezistentele păduri de salcâmi, fagi și mesteceni sunt falnice pe peste tot se văd tufe de măceș, cătină și scoruș, socul își dăruiește fructele la drum de ţară, iar merele pădureţe și perii sălbatici par fără sfârșit. Aici toamna trebuie să fie una foarte bogată, mai ales că prunii sunt gata să se rupă din cauza rodului bogat.
„Ochiul lui Dumnezeu“, deasupra peșterii de sare
Şi nu sunt singurele atracţii. De comuna Mânzălești ţin 13 sate și circa 20 de cătune, comunităţi răsfirate pe cele 9.470 hectare alungite de-a lungul râului Slănic, iar populaţia comunei este de numai 2.591 – potrivit recensământului din 2011 – și este în scădere. S-au închis școli și grădiniţe, iar primarul Beșliu spune că a început să doneze pământ pentru case tinerelor familii care doresc să se mute aici.
Sarea ţâșnește din orice izvor din zonă, lăsând urme albe pe coamele dealurilor. Şi totuși, pe Platoul Meledic sunt ochiuri de apă dulce, mici lacuri cu ape reci formate prin prăbușire, o unicitate, ţinând cont că sunt așezate pe un munte de sare. Cele mai cunoscute sunt Lacul Castelului, Ochiul lui Dumnezeu sau Lacul Mare, cel din urmă având o adâncime de peste 7,5 m, pe sub care trece Peștera 6S. Despre acest lac circulă o serie de legende, cum este și cea a domniţei fugare cu o căruţă, încărcată cu un butoi de bani, trasă de bivoli. Când au ajuns la lac, bivolii au tras la apă și s-au afundat adânc, cu tot cu car, cu domniţă și cu butoiul cu bani. Din nefericire, și astăzi aici au loc accidente, se îneacă înotătorii lipsiţi de teamă. Este preferat și de sinucigași. Cecilia Petrescu, fostă profesoară în localitate, ne-a povestit că ea însăși, în tinereţe, era să o păţească. “Am mers la scăldat, dar curenţii erau atât de reci că parcă te paralizau. Abia am ajuns la mal și de atunci nici nu mai calc pe-acolo”, ne-a povestit localnica.
Apa de izvor de Meledic se exporta în Franța
Un alt punct de interes al comunei este Piatra Albă “La Grunj”, un monument al naturii cu statut de rezervaţie geologică. Nu este din sare, ci este o acumulare de marnă albă cinerită, un soi de cretă. În satele din jur sunt izvoare minerale bogate în fier carbonic, de pildă în satul Buștea – Izvorul “La Căneală”. Deasupra satului tronează “Sfinxul” de Breazu, tot un monument natural format de vânt și ape. Apele minerale din zonă au fost la un moment dat exploatate și exportate în Franţa până în 1939. Erau considerate de mare valoare curativă. Apa se colecta în butoaie și era dusă până la șosea cu carele trase de bivoli. Se îmbutelia în sticle de lux, de forma celor de șampanie cu dop de aluminiu, cu etichete în română și franceză: “Isvorul întineririi – Source de Jouvence”, având deasupra numele Meledic.
Meleagurile acestea din nordul Buzăului sunt pline de legende; localnicii sunt siguri că de aici a pornit ciobănașul Bucur spre București. Sunt uliţe care poartă numele de Bucur sau București. Tânărului Bucur i s-au arătat într-o poiană zânele care i-au împlinit dorinţa, aceea de a avea forţa și puterea de a-i opri pe ciobanii care-l înjurau și băteau. Şi a avut, căci de a doua zi i-a răzbit și a plecat mai departe cu mioarele spre șes. După Codrul Vlăsiei, a găsit loc pe valea Dâmboviţei pentru oile sale numeroase și loc unde să-și vândă brânza și lâna. Aici și-a ridicat prima colibă și apoi case pentru numeroasa sa familie. Şi asta nu este singura legendă din zonă.
Culori pentru suflet
După cum se vede de pe uliţele frumos pietruite, comunitatea Mânzălești pare una bogată, dar în fapt este doar una harnică. Veniturile sunt foarte mici, și tinerii fie pleacă de tot, fie reușesc să muncească în orașele din apropiere și o duc ceva mai bine. Dar oamenii sunt uniţi și își păstrează tradiţiile cu sfinţenie. În acest sens, mânzăleștenii au fost incluși într-un program de promovare a tradiţiilor, dar și a comunităţii, princampania “Culorile României”, care a ajuns în weekendul trecut în județul Buzău, la Râmnicu Sărat și în Mânzălești. Astfel, 21 de obiective publice vor fi renovate în cele două localități cu ajutorul a peste 8 tone de materiale donate de Policolor. Cu sprijinul unei ample reţele de voluntari, la Râmnicu Sărat s-au vopsit gardurile Parcului Municipal, stadionul și împrejmuirea unor școli, iar la Mânzălești, lacurile, baiţurile și vopselurile se vor folosi pentru repararea a zece școli și grădinițe, biblioteca comunală, Muzeul Timpul Omului, sediul primăriei, viitorul Muzeu al Sării și centrul de informare Meledic. Conceptul va fi realizat de ambasadorul proiectului, designerul de obiect Mihai Grama.
Muzeul Timpul Omului
Un edificiu nou din comuna Mânzălești găzduiește proaspătul muzeu “Timpul Omului”. Deschis în urmă cu un an, printr-o asociere cu Muzeul Ţăranului din București, acest lăcaș este o piatră de temelie a viitorului Geoparc al Ţinutului Buzăului. Se află pe marginea șoselei, la ieșirea din comună, lângă Piatra Albă “La Grunj”. Scările care duc în muzeu au fost pictate de elevii din zonă, fiecare lăsându-și semnătura pe treapta desenată. Muzeul este alcătuit din două camere: universul feminin și universul masculin. Camerele sunt pline de haine populare cusute de femeile din zonă, de la ii, brâuri și fote până la ștergare. Sunt o mulţime de oale și căni produse de olarii din zonă, unde lutul este atât de bun încât nu mai are nevoie de alte adaosuri. O moară și un război de ţesut, câteva cruci și cuvinte așternute în scris sunt expuse de cei care au contribuit la construirea propriului univers.
