Şi cine e de vină?
În 2008 – când Nokia şi-a mutat o parte din producţie de la Bochum, Germania la Jucu, România – motivul era reducerea costurilor cu forţa de muncă. Însă Nokia era liderul detaşat al pieţei şi vedea doar creştere. Dacă totul mergea bine, numărul angajaţilor de lângă Cluj trebuia să urce în câţiva ani la 15.000. Nu totul a mers bine. După doar trei ani, Nokia pierde cotă de piaţă, descoperă că are fabrici prea multe şi că trebuie să renunţe la o parte dintre ele. De ce tocmai fabrica de la Jucu, una dintre cele mai eficiente? Înseamnă că cineva suferă de o boală fatală: ori Nokia, ori România!
Încasări
Nokia este una dintre cele mai productive companii înregistrate în România. În 2010, cifra de afaceri a fost de 6,76 miliarde de lei iar numărul mediu de angajaţi – 1552. Asta înseamnă încasări medii de peste un milion de euro pe angajat, cifră atinsă în general doar de companii cu valoare adăugată mare, cum sunt casele de comerţ care intermediază volume mari cu personal puţin, de integratorii IT sau de societăţile de avocatură de top.
Salarii
Costul total cu salariile reprezintă doar aproximativ 1% din încasările anuale ale companiei. Asta înseamnă că e puţin probabil ca producătorul să poată obţine economii semnificative în cazul mutării. Dimpotrivă, costurile salariale în China ar putea fi chiar mai mari decât la Jucu, unde un muncitor costa aproximativ 500 de euro pe lună din care aproape jumătate se opreau la stat.
Profit
Profitul net total în ultimii trei ani a fost de 90 de milioane de euro, adică 3% din încasările totale de 3 miliarde. Pare mic raportat la cifra de afaceri, dar este substanţial raportat la investiţie, care a fost de numai 60 de milioane de euro. În plus, doar o parte din profiturile finale ale companiei sunt raportate în România – restul aparţinând entităţilor străine de pe lanţul de aprovizionare.
Impozite
Impozitul pe profit plătit în trei ani a fost de 20 de milioane de euro, la care se adaugă aproximativ 10 milioane de euro sub formă de taxe pe salarii. În schimb, compania a primit un ajutor de stat de 12 milioane de euro şi aproape un kilometru pătrat de teren în parcul industrial de lângă Cluj. O parte din bani ar putea fi recuperaţi.
Pasul următor
Fabrica Nokia este acum de vânzare, probabil pentru o sumă mult mai mică decât investiţia iniţială şi – cel mai important – cu angajaţi gata-instruiţi. Dacă Nokia a greşit sau a avut ghinion, altcineva poate duce afacerea mai departe. Dacă balanţa a fost înclinată decisiv de neajunsurile României în materie de birocraţie, justiţie sau taxare excesivă a muncii, poate nu-i prea târziu să mai corecteze câte ceva. Dar dacă nimeni nu va mai vrea să vină la Jucu, înseamnă că nu doar Nokia are o problemă.