5 mai 1983. Ora 12.37. Timpul s-a dilatat brusc. Totul în jur a început să se zboare în aer. Clipele de groază parcă erau filmate cu încetinitorul.
Explozia urmată de flăcări violente a pulverizat totul: oameni, ziduri, utilaje. Un nor imens de praf s-a ridicat și a acoperit totul. Nu vorbim despre un bombardament, ci despre o explozie cumplită. 37 de morți, peste 300 de răniți – un bilanț pe care îl știu doar cei care au supraviețuit acelui moment.
Au cărat cu mâinile goale muniția activă
Două secții au fost dezintegrate în urma exploziei. În locul lor, au rămas două cratere adânci. Sute de muncitori se îndreptau îngroziți spre porțile uzinei ca să se salveze. Aveau fețele acoperite cu cenușă și praf. Câteva zeci de muncitori au rămas pe „câmpul de luptă“. Au fost eroi, neștiuți, care s-au gândit că dacă explodează depozitul cu muniție, „acasă“ nu mai există…
Dacă explodau toate bombele care erau în fabrică, spun unii, ar fi ras de pe fața pământului nu doar orașul Zărnești, ci și Râșnovul și chiar și Brașovul ar fi avut de suferit.
„Nu toți au fugit. Unii au alergat și au luat muniția activă cu mâinile goale și o cărau să o ducă cât mai departe. Au încărcat o garnitură de tren și au trimis-o din uzină. Nu cred că cineva poate să-și imagineze ce a fost acolo. Erau șine de cale ferată contorsionate care au fost aruncate prin aer la 2-300 de metri“, ne povestește Ioan Popa, unul dintre angajații fabricii la acea vreme.
Salvările nu făceau față
Mașinile de ambulanță au fost trimise de la spitalul din Zărnești la fabrică fără să se știe ce s-a întâmplat. Explozia care zguduise din temelii orașul i-a alarmat pe toți. Se făceau curse non stop. Oamenii se ajutau ei între ei cum puteau.
Mai multe citiți AICI!
