S-au eliberat prin decizia lui Emil Boc de a-l da afara pe Dan Nica din postul de ministru al Internelor. Nu il apar pe Dan Nica, multi poate isi mai amintesc cum am urlat la el in noaptea alegerilor din 2004, in care PSD facuse atatea odiosenii (nu doar autobuze, ci si falsuri distribuite in masa), dar a-l da afara doar pe el dintr-un guvern in care sunt Udrea si Nemirschi, ca sa nu mai vorbesc de altii, si sub pretextul ca a crescut infractionalitatea e o provocare nu doar la adresa PSD, ci a electoratului. Va bateti joc de noi? Orice ar fi facut Nica, si e penibil ca un ministru de Interne sa vorbeasca de funie in casa spanzuratului, pentru ca, in fond, el e responsabil sa nu avem fraude, demiterea lui e un fel a deschide usa catre o noua alianta a PSD cu opozitia. Vrem PSD in opozitie? Ne-am gandit bine?
stiu perfect ca viata la noi in coalitie e insuportabila, pentru ca am trait coalitia CDR-PD-UDMR ca director al televiziunii in 1997-1998. stiu de dinauntru cum merg lucrurile si la ce intensitate odioasa ajung. Partenerii din 1997, aflati in momentul istoric al schimbarii Romaniei, erau integral si constant preocupati cum sa se loveasca la picioare, majoritatea prin intermediul nostru. Primeam reprosuri nonstop de ce nu loveam in unii sau in altii (nu in opozitie), iar cand o faceam din motive pur jurnalistice (de exemplu, multi pedei aveau locuinte de protocol la care nu aveau dreptul, ori diversi liberali aveau afaceri dubioase, precum SAFI, ori vreun ministru taranist facea vreo prostie), atunci nu era chip sa explici vreunui partener de guvernare ca nu colegul lui te-a sunat si te-a pus sa faci asta, ci e, pur si simplu, news. Opozitia se putea relaxa oricat, partidele de la putere le faceau treaba. Mai erau si infiltrate de securisti la maximum, astfel ca PSD nu avea nevoie sa faca mai nimic pentru a bloca temele esentiale. Coalitia din acest an, in comparatia asta istorica, nu mi s-a parut asa de stupida si de inversunata. Lucrurile mari, in primul rand imprumutul FMI, au trecut, dar si legea salarizarii, cu toate imperfectiunile ei. Poate imprumutul trecea si cu PSD in opozitie, dar restul – nu. Ca se mananca prin teritoriu, se poate, treaba lor, nu e de interes public. Daca ar respecta legea si nu ar face nonstop numiri politice, nu ar avea loc de atata mancatorie, ar fi limitati de numarul de grupari politice. Ma bucur ca seful statului a observat ca nu e normal ca politica Guvernului sa se faca la partide, dar imi permit un amendament. Nu e normal ca politica de cadre sa se faca la partide, dar asta trebuia sa observe de la inceput, limitand drastic numarul pozitiilor politice, care au explodat din 2004 incoace. Guvernul trebuie sa numeasca pe cine e mai competent, daca vrea sa fie aprobat prin sondajele de opinie. In rest, e normal ca formularea de politici sa vina de la partide si sa se negocieze intre parteneri la Guvern. Macar sa aiba partidele capacitate de formulare! Ca Guvernul nu are: nu ca nu ar putea avea, ca s-a investit de UE si Banca Mondiala cat s-a putut intr-un departament de politici publice, dar si sub Nastase, si sub Tariceanu a fost tinut deoparte de deciziile importante, ca, vorba aceea, nu le putem lasa pe mana specialistilor, avem grupuri serioase de interese care ne spun ce sa facem. Pe scurt, ma pot gandi la o multime de masuri ce pot reduce spatiul de cearta in coalitie si pot limita politizarea administratiei, dar e greu de gasit vreun partener serios de conversatie pe tema asta si, daca taiem jumatate din Guvern, ori din Parlament, ori din ce vreti, mecanismul problemei ramane neatins la cealalta jumatate.
Pot sa cred despre multi politicieni ca fac prostii, dar imi vine greu sa cred ca primul-ministru face orice fara sa fie sustinut de Presedintie si imi vine greu sa cred ca Traian Basescu chiar vrea sa refaca majoritatea celor 322. Sigur, electoral i-ar fi profitabila, iarasi am avea buni si rai, iarasi nu ar mai exista nuante in opozitie si l-am vedea pe Emil Constantinescu de mana cu Dan Voiculescu, ca data trecuta, iar intre Iliescu si Geoana nu ar mai exista deosebiri (desi sunt). Vrem in mod deliberat sa-i omogenizam pe toti cei aflati in alte tabere electorale, sa ii transformam in dusmani, sa sapam iarasi transee, ca in 2007? De acord, poate ajuta la castigarea unui alt mandat, dar ce mandat va fi acela? Va semana cu anii trecuti, care au fost morti pentru dezvoltare, talk-show-uri si distribuiri generoase de bani in contul viitorului. Nu se poate cu o asemenea opozitie sa realizezi nimic. De ce sa ti-o creezi? Iarasi trebuie sa venim (data trecuta eram la Oxford) sa militam prin campanie, sa ne luptam pe la televiziuni? Mie mi-a cam ajuns, iar de eficienta mediatica a celor care sunt inca dornici ma cam indoiesc. E foarte usor sa-ti coalizezi dusmanii si foarte greu sa ii divizezi la loc. As prefera, sincer, alt management al coalitiei acesteia decat cel pe care il vad. Daca Basescu isi pierde propriul electorat (ca inteleg ca acolo e problema), o sa votam iarasi toti Basescu daca il da pe Nica afara? V-a excitat asta pe vreunul? Nu: daca o dadea afara pe dna Udrea, poate mai recupera ceva din noi, ca ne simteam iarasi mai buni ca PSD (cine mai are sensibilitate, a mea s-a cam tocit prin mizeriile astea). Daca remania si ne scapa dintr-un foc de autorii scandalurilor si gafelor care s-au tinut lant, umbrind un Guvern care altfel a fost mai bun ca precedentul, asta da, aplaudam. Nu e prea tarziu, dati afara vreo patru ratati si aduceti in locul lor, ca in tarile baltice, oameni cu cariere deja facute in multinationale si strainatate, care sa rupa gura targului! Dar, daca dati afara PSD, o sa sarim toti in sus de bucurie? Ce naiba, Ridzi nu era la PSD, au trecut vremurile acelea cand diferenta era neta (din pacate) si trebuie sa fii un partizan complet orb ca sa crezi ca asta e solutia fericirii.
Mi se poate spune ca unitatea anti-Basescu s-a realizat deja si o vedem in televiziuni. Eu nu cred ca asta vedem. Vedem o obsesie excesiva cu subiectul Basescu, in care se amesteca propaganda neagra, ca aia cu terorismul, cu critici perfect intemeiate, dar adversarii lui Basescu inca nu s-au unit. Nici n-au iesit toti, astia sunt plevusca. Acum incepe, cu acuze de betie de la parteneri de coalitie si altele. Cine e de vina? Eu am dat exemplu doua luni de vara cat am fost acasa, refuzand toate aparitiile la televizor, pentru ca nu vreau sa contribui la mahala. Ne putem baza ca vor face si altii la fel? Am mari indoieli. Daca vrei retinere, trebuie sa dai un exemplu de retinere. Daca dai drumul la scanteie, o sa te inghita flacarile. si, zau, inteleg sa mori ca Ioana d’Arc pe rug pentru o cauza, dar sa imi spuna si mie cineva care mai e cauza. Ca, imi pare rau, prietenul meu Tismaneanu nu o sa ma convinga ca ne batem cu PSD pentru procesul comunismului. Nu avem pe rol vreo lege a lustratiei impinsa de PDL si blocata de PSD. Pe cea veche, PDL si PNL au majoritate si ar putea sa o treaca imediat daca asta i-ar mana pe ei in viata, indiferent cine e in coalitie sau la guvernare. Dar nu asta ii mana. Sa fim seriosi!
Dr. Alina Mungiu-Pippidi este profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin
