SUA. UE. China.
1. SUA tocmai au atins pragul de îndatorare publică de 100% din PIB, care este şi plafonul maxim admis până când Congresul votează altfel. Da, în SUA datoria guvernamentală este plafonată prin lege. Problema este că membrii Congresului nu prea vor să voteze altfel. Republicanii şi chiar o parte dintre democraţi refuză să ridice plafonul dacă nu încep tăieri masive de cheltuieli. Evident, Obama nu este de acord, doar se vrea reales. Trezoreria a decis să amâne câteva operaţiuni financiare, mai exact a suspendat viamentele în contul pensiilor, prelungind astfel agonia până pe 2 august. Tic tac tic tac.
2. În catacombele zonei euro, miniştrii de finanţe se încaieră pentru Grecia: cine să rămână cu buzele umflate. Pe rând, fiecare vine cu aceeaşi propunere: „voi, restul”. Dilema de la început, dacă salvarea Greciei nu este „hazard moral”, „precedent periculos” etc. a dispărut. Anul trecut, încă mai exista speranţa că Grecia se va întoarce să se împrumute de pe piaţa liberă. Acum, mai există doar certitudinea că va rămâne cu mâna întinsă ţeapăn către buzunarele concetăţenilor europeni. Singura întrebare este dacă băncile trebuie să-şi ia adio de la o parte din bani acum sau mai târziu.
3. Creşterea economică a Chinei a încetinit la 8% şi dă semne că va continua să se micşoreze, asta în timp ce lunile cu deficit comercial se înmulţesc iar inflaţia continuă să crească. Ameninţată de stagflaţie, China are două opţiuni: fie permite aprecierea monedei pentru a putea face o corecţie lină, fie încearcă să forţeze în continuare creşterea, riscând astfel o aterizare dură. De ce ar alege a doua variantă? Pentru că o creştere economică normală nu este suficientă pentru a ţine tensiunile sociale sub control.
<a href=”http://polldaddy.com/poll/5055581/” mce_href=”http://polldaddy.com/poll/5055581/”>Unde va fi aterizarea mai dură</a><span style=”font-size:9px;” mce_style=”font-size:9px;”><a href=”http://polldaddy.com/features-surveys/” mce_href=”http://polldaddy.com/features-surveys/”>online survey</a></span>
