» Berlinul celebreaza astazi, prin festivitati istorice, doua decenii de la caderea Zidului Berlinului, simbol al razboiului rece si al Europei divizate pana in 1989.
» "Sarbatoarea libertatii" reuneste liderii marilor puteri, reamintind faptul ca evenimentul a permis reunificarea Germaniei si a continentului european.
» Pe 9 noiembrie 1989 seara, un inalt conducator al regimului comunist al RDG anunta lumii ca germanii din Est pot parasi tara daca doresc. In stupoare si confuzie, Zidul Berlinului cazuse. "9 noiembrie este o zi istorica. Portile Zidului sunt larg deschise", anunta si televiziunea publica din Vest.
In seara zilei de 9 noiembrie 1989, lumea asista incredula la spectacolul miilor de germani din Est care se strangeau in brate cu compatriotii din Vest dupa deschiderea neasteptata a posturilor de control, decisa de RDG la presiunea populatiei. Astazi, cancelarul Angela Merkel, care a crescut in RDG si a carei cariera politica a inceput cu caderea Zidului, isi primeste partenerii europeni si americani pentru o sarbatoare diplomatica si populara la Poarta Brandenburg, emblema orasului si a fostei fracturi Est-Vest. La intalnire vor fi prezenti liderii puterilor care ocupau orasul, de la premierul britanic, Gordon Brown, si presedintii francez si rus, Nicolas Sarkozy si Dmitri Medvedev, la secretarul american de stat, Hillary Clinton. De asemenea, vor fi prezenti presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, si reprezentanti ai fiecarui membru UE. In nocturna, marea sarbatoare se deschide la 18.00 GMT cu un concert in aer liber al orchestrei Staarsoper din Berlin. Din program nu lipsesc focurile de artificii si un lant uman va reuni mii de germani si straini pe fostul traseu al Zidului. Momentul aniversar a suscitat un enorm interes in lume si a atras multimi de oameni.
"Zidul Rusinii", simbolul divizarii Germaniei si a Europei
In noaptea de 12 spre 13 august 1961, autoritatile RDG ridicau un zid fortificat pe linia ce separa in Berlin zona lor sub ocupatie sovietica de zonele aflate sub ocupatie americana, britanica si franceza. Au ridicat un zid de beton, au intins sarma ghimpata si au sapat santuri. Au taiat legaturile feroviare si au blocat caile rutiere si, in zilele ce au urmat, spre stupefactia lumii occidentale, autoritatile est-germane au zidit ferestrele si portile constructiilor situate pe linia de demarcatie, integrandu-le in sistemul de separare a celor doua jumatati de oras. Riveranii nu au mai putut intra in casele lor decat prin spatele cladirilor si numeroase apartamente au fost evacuate cu forta in zonele limitrofe. Opinia occidentala a numit imediat initiativa "Zidul Rusinii". "Zidul" se intindea pe 43 km la Berlin si pe 112 km in alte parti ale RDG. Punea punct final Cortinei de Fier denuntate de Churchill inca de la finele celui de-al doilea razboi mondial. Guvernul comunist al Germaniei de Est dorea, gratie acestui zid, sa impiedice cetatenii tarii sa fuga in Germania de Vest, unde democratia rima cu prosperitatea. De la scindarea dintre cele doua Germanii, in 1949, cata vreme frontiera era deschisa, peste 3,6 milioane de persoane, adica 20% din populatie, trecusera in Vest. De la ridicarea Zidului pana la reunificarea Germaniei, pe 9 noiembrie 1989, au reusit sa treaca in Vest circa 5.000 de persoane, dar 239 au esuat, fiind ucise de "vopos", granicerii postati in turnuri.
Lungimea totala a centurii din jurul Berlinului de Vest a avut 155 km, din care 43,1 km intre cele doua parti ale orasului. Inaltimea Zidului era de minimum 3,6 m, latimea, de 1,20 m, si pofunzimea in sol, de 2,10 m. Turnuri de control erau 302, unitati de garda dotate cu caini – 259, turnuri – 93, bunkere – 20.
Relatiile Rusia-Europa de Est, resentimente istorice
Relatiile dintre Rusia si fostele state-satelit ale blocului de Est poarta amprenta neincrederii, chiar daca au trecut doua decenii de la caderea Zidului Berlinului, Moscova vazand in spatele politicii lor mana SUA, care complica reapropierea sa de "vechea Europa". Tarile din Europa de Est isi constituie noua identitate insistand pe revenirea lor la Europa dupa jugul comunist. Rusia sufera, la randul ei, de pierderea statutului de superputere, arata analistii. Societatea rusa nu si-a analizat trecutul istoric, ceea ce explica de ce Rusia respinge orice alta interpretare decat a sa privind cel de-al doilea razboi mondial sau de ce refuza sa ancheteze masacrul ofiterilor polonezi de la Katyn din 1940, la ordinul lui Stalin. Aceste ranchiune apasa asupra relatiilor bilaterale si otravesc apropierea Moscovei de UE, unde majoritatea fostelor tari comuniste din Europa de Est au devenit membre. Noile optiuni geopolitice, precum aderarea tarilor Europei de Est la NATO si vointa Poloniei si a Republicii Cehe de a primi pe teritoriile lor elemente ale scutului american antiracheta, exaspereaza Moscova, care acuza Washingtonul. Polonia si statele baltice se afla in prima linie in opozitia fata de Nord Stream, gazoductul care trebuie sa lege Rusia si Germania pe sub apele Marii Baltice, vazand in proiect un mijloc al Moscovei de a le ocoli. Aceste tari sustin cu vehementa regimurile prooccidentale din Ucraina si Georgia, pe care Moscova le considera inca zona sa de influenta. "Rusia nu crede in independenta ex-satelitilor URSS, estimand ca, daca nu mai depind de noi, vor depinde de ceilalti", explica Denis Volkov, sociolog la centrul independent Levada. Aceasta ostilitate fata de "tradatorii" aflati in solda Washingtonului este vehiculata la televiziunile ruse controlate de stat si impartasita de populatie, obisnuita cu cliseele antiamericane din era sovietica.
Muzeul de langa "podul spionilor"
duminica a fost inaugurat muzeul Spionilor, in apropierea podului unde, in anii razboiului rece, americanii si sovieticii faceau adesea schimburi de agenti secreti. Acum, la doua decenii dupa caderea Zidului, Podul Glienicke, ce lega Berlinul de Vest de RDG si numit si "podul spionilor", are un muzeu care reface trecutul. Mica expozitie este gazduita intr-o vila din secolul al XIX-lea, situata la cateva minute distanta de pod, renovata si transformata in muzeu la initiativa unor investitori privati.
In mijlocul podului metalic ce strajuia malul "comunist" al Raului Havel, in cartierul impadurit al capitalei, o linie alba a materializat decenii la rand frontiera de netrecut dintre sectorul american din vestul Berlinului si Postdam, orasul RDG comunist. La acea vreme, podul era foarte putin folosit, nefiindu-le deschis decat militarilor fortelor de ocupatie si, in ultimii ani, diplomatilor.
Dar nici un german nu il putea traversa, nici intr-un sens, nici in altul. Podul Glienicke a ramas celebru in lume pentru ca a fost locul unde CIA si KGB isi schimbau spionii, restituindu-i taberei "inamice", adesea dupa ce acestia erau mentinuti in detentie ani de zile.
Fostul director al CIA William Colby arata, in catalogul expozitiei: "Era unul dintre putinele locuri din lume unde americanii si sovieticii se intalneau fata in fata. Jumatate de pod era a lor, cealalta – a noastra. Cand cele doua state doreau reglarea discreta a unor situatii, acela era cel mai bun loc pentru a o face".
Au fost schimburi spectaculoase, care nu au avut loc decat in trei reprize – 1962, 1985 si 1986 –, implicand 38 de spioni.
De ce au ridicat zidul
Exista doua motive principale privind constructia Zidului Berlinului, arata unii istorici. Primul este economic – Germania de Est pierdea numeroase talente care mergeau sa lucreze in Vest, ridicarea Zidului fiind un mod de a impiedica est-germanii sa plece din tara. Al doilea este politic – partea de Vest se amesteca in evenimentele din partea estica, unde era sectorul rusesc. In plus, s-a motivat ca, in timpul razboiului rece, puterile occidentale foloseau Berlinul ca centru de spionaj pentru supravegherea blocului din Est. Atata vreme cat frontiera era deschisa, agentii puteau intra in sectorul aflat sub ocupatie ruseasca. Desigur ca si cei ai KGB intrau fara probleme in celelalte sectoare. "Razboaiele tacerii" – denumirea generica a acestui tip de spionaj. In sectorul de Est, frontiera era controlata dupa legile unei frontiere de stat, cu trupe de frontiera instruite. In sectorul de Vest, acelasi mod. Cand a fost ridicat Zidul, militarii si politia din Est au blocat linia de marcatie cu trupe si retele de sarma ghimpata, instaurand un sistem draconic similar gulagului. Doua sisteme total diferite au fost separate de Zid, Germania de Est, sub ocupatie sovietica, considerand Vestul drept un virtual agresor. Cortina de Fier a rupt Germania in doua si, o data cu ea, Europa.
