Data de 1 iunie, Ziua Internationala a Copilului, este un bun prilej pentru adulti ca sa-si dea seama cat sunt de egoisti, de lipsiti de constiinta si de perversi cand vine vorba de ceea ce, pe de alta parte, considera ca ar fi bunul lor cel mai pretios, pazit ca pe ochii din cap, copiii.
In fiecare an mor pe planeta in jur de 12 milioane de copii (deci 32 de mii pe zi!) din cauza rujeolei, sau de pneumonie, diaree si alte boli care ar putea fi evitate prin vaccinare, accesul la aprovizionarea cu apa si la conditii bazice de alimentatie si igiena. Iar dintr-un total de 2 miliarde 4 sute de milioane de copii, peste un miliard traiesc sub pragul de saracie.
Peste 250 de milioane de copii sunt obligati sa lucreze la varsta la care ar trebui sa mearga la scoala. Uneori inca de la varsta de 5 ani copiii robotesc, ca niste sclavi, in mine, pe diverse domenii agricole sau in mii de ateliere asiatice care isi vand apoi fara nici o rusine produsele in Occident (iar occidentalii… cumpara, ca e mai ieftin).
In numeroase tari de pe glob copiii sunt victime ale turismului sexual si ale numeroaselor industrii legate de sex si de pornografie. In sudul Chinei, in Birmania, in Laos, in Cambodgia, in Vietnam, in Bangladesh, diversi "agenti de recrutare" promit de lucru copiilor, pentru a-i duce apoi in Thailanda sau in India cu scopul de a aproviziona piata sexului. In alte tari, cand nu sunt pusi la munca sau inrolati cu forta pe piata sexului, copiii sunt exterminati din cauza razboaielor. E greu sa fii copil astazi in Afganistan, in Cecenia, in Irak, in Somalia, in Darfur, in Haiti, dupa cum a fost greu sa fii copil acum cativa ani in Rwanda si in Bosnia… In ultimii zece ani, bilantul pentru aceste zone este de 2 milioane de copii ucisi, 6 milioane raniti sau mutilati, 12 milioane de copii fara adapost, 1 million de copii orfani si 10 milioane de copii traumatizati psihic.
Ca sa nu mai vorbim de copiii care sunt efectiv inrolati pentru a participa la diverse razboaie. Diferitele organizatii internationale, precum UNICEF, recenzeaza astazi 44 de tari in care copiii sunt indoctrinati si inrolati in diverse conflicte, dintre care majoritatea civile (cu un record absolut in Africa, unde numarul copiilor soldati este de peste 120.000).
E greu de spus, in aceste conditii, ca adultii planetei ar fi dotati cu sentimente umane. Goana dupa profit si salbaticia relatiilor economice pe planeta creeaza nenumarate alte drame. Biroul International al Muncii evalueaza, de exemplu, la 120 de milioane numarul copiilor vagabonzi, al copiilor "strazii" cum li se mai spune (majoritatea lor in America Latina si peste 30 de milioane in Asia).
In Africa existenta multor copii este amenintata, direct sau indirect, de virusul SIDA. In alte tari, puternic industrializate, sinuciderile in randurile adolescentilor sunt a doua cauza de mortalitate infantila, dupa accidente. Disparitiile de copii au devenit in ultimele decenii atat de ingrijoratoare incat a fost decretata si o zi internationala a copiilor disparuti (ziua de 25 mai), iar Uniunea Europeana pune acum la punct un sistem centralizat pentru semnalarea acestor cazuri.
si mai paradoxal este insa faptul ca in alte tari, care se considera extrem de evoluate si civilizate, copiii… risca sa dispara. Japonia, de exemplu, este confruntata cu una dintre cele mai scazute rate a natalitatii de pe glob si risca in urmatoarele decenii sa-si vada populatia in scadere galopanta. Este oare o lume normala lumea in care tehnicitatea si consumul au ajuns la un nivel paroxistic, dar oamenii… nu mai au chef sa faca copii?
Dar si mai grav este faptul ca adultii de azi, pentru prima oara in istoria omenirii, nu mai pot garanta pentru copiii lor sanatatea si buna conservare a planetei. In mod normal, adultii ar trebui sa le spuna de pe acum adevarul copiilor de azi: dragii nostri, ne-am jucat cu focul, am creat un model industrial dezastruos, s-ar putea ca dezechilibrul ecologic pe care l-am provocat sa fie fatal, s-ar putea ca peste cativa ani incalzirea atmosferei sa provoace catastrofe in lant si sa va asfixiati din cauza poluarii si a unor procese ireversibile de degradare a biosferei.
Nu este exclus ca peste cateva decenii copiii de azi sa-i judece pe adultii de azi pentru raul planetar comis. Iar primii care ar trebui judecati sunt oamenii politici ai prezentului (inclusiv cei din Romania), monstruosi prin indiferenta si incompetenta lor, adevarati mutanti ai mileniului trei, carora obsesia puterii le-a extirpat orice reflex uman. Cand vor ajunge insa in boxa acuzatilor, va fi prea tarziu pentru ei ca sa-si mai poata asuma pedeapsa. Probabil ca singurul lucru pe care copiii de azi il vor mai putea spune acestor infanticizi planetari va fi: sa va fie rusine!
Matei Visniec este scriitor roman stabilit la Paris
