Marius Ovidiu Nistor a devenit președinte al Federației Sindicatelor din Educație (FSE) “Spiru Haret”, după ce FSI “Spiru Haret” a fuzionat cu Federația Educației Naționale (FEN).
Este, în prezent președintele uneia dintre cele mai importante federații sindicale din învățământul românesc.
La bază, Marius Ovidiu Nistor este profesor de Fizică, pentru învățământul preuniversitar.
RL: Consideraţi că Ministerul Sănătăţii sau poate alte ministere s-au implicat prea mult în deciziile Ministerului Educaţiei în această perioadă?
Marius Nistor: Rolul Ministerului Sănătăţii devine esenţial pentru că acolo sunt specialiştii care ar trebui să vorbească în situaţii de pandemie. Dar, din păcate, reacţiile lor se iau cu mare întârziere şi nu sunt racordate la calendarul activităţilor dintr-o unitate de învăţământ şi la specificul a ceea ce se întâmplă în sistemul de învăţământ preuniversitar. Mai ales preuniversitar. Aici avem copii de la cele mai fragede vârste, avem cel mai mare număr de copii, cel mai mare număr de cadre didactice şi de personal angajat şi cele mai mari riscuri.
Stăteam şi analizam normele de igienă care le reactualizează oarecum pe cele care au apărut în 1995, că de atunci nu s-a mai mişcat absolut nimeni. Vreau să vă spun că o mare parte dintre ele sunt imposibil de pus în aplicare. Este interesant că vorbim despre numărul de kilograme pe care trebuie să-l ducă într-un ghiozdan un copilaş. Este interesant să vorbim de cum ar trebui să fie ventilată o sală de clasă. Este interesant să vorbim şi de distanța care trebuie alocat fiecărui copil. Păi la clase care sunt construite în perioada comunistă, clase mici, unde am 36 de copii, ce distanță pot respecta acolo?
Sunt lucruri fanteziste. Da! Sunt normale. Ar trebui respectate, dar în condiţiile în care
s-au retrocedat sute de spaţii de învăţământ, s-a schimbat destinaţia a mii de spaţii de învăţământ?! În momentul de faţă am intrat într-o criză profundă. Ori fără investiţii masive nu se poate rezolva astfel de situaţie.
Stau şi îmi pun întrebarea: Politicienii noştri, indiferent de unde provin ei, nu înţeleg că această pandemie ne aduce în faţa unei decizii foarte importante? Că nu mai putem continua ca până acum? Că lucrurile se schimbă radical? Este un avertisment pe care îl primim cu toţii. Înţeleg acest lucru sau şi în momentul de faţă mergem cu sistem de finanţare per capita care este falimentar, care nu asigură decât redistribuirea sărăciei în toate unităţile de învăţământ din România, atâta tot, nu permite dezvoltarea şi reformarea şcolii româneşti sub nicio formă. Înţeleg lucrurile acestea? Sau, din contră, la fel ca şi până acum, vom căuta argumente: de ce nu putem finanţa şcoala, de ce nu ne permitem să dăm bani la şcoală, de ce nu avem resursă umană, de ce directorii trebuie să se încadreze într-un cod standard subdimensionat, de ce cheltuielile pentru finanţarea complementară sunt derizorii, de ce unele autorităţi locale nu-şi fac treaba din acest punct de vedere. De ce în permanenţă trebuia să te încadrezi într-un număr de posturi care la rândul lui este subdimensionat, cu normative care sunt total depăşite. Iată realităţi ale şcolii româneşti.
Având în vedere aceste realităţi – practic, multe cadre didactice pot considera că sănătatea le este pusă în pericol, că iată, majorările salariale sunt amânate – din teritoriu vi s-a transmis că profesorii ar dori anumite proteste, modalităţi de a protesta faţă de aceste decizii ale autorităţilor centrale?
Eu aş putea transmite următorul lucru. Pe Legislaţia existentă în România în privinţa activităţilor/ acţiunilor de protest care pot fi declanşate de organizaţiile sindicale, nu poţi declanşa grevă generală pentru creşteri salariale. Au gândit foarte bine modificările pe Legea 62 şi pe toate celelalte acte subsecvente, astfel încât să interzică acest drept organizaţiilor sindicale. Dar în condiţiile în care tu angajator nu-mi pui la dispoziţie toate mijloacele de protecţie pentru unităţile de învăţământ, pentru sănătatea cadrelor didactice, pentru sănătatea copiilor, nu am echipamentele necesare, în condiţiile în care tu nu îmi furnizezi device-urile necesare pentru predarea în varianta hibrid sau în varianta nedorită de toată lumea doar online, în condiţiile acelea poţi să acţionezi pentru aşa ceva, poţi să faci grevă. Şi eu sper că nu vom ajunge într-o astfel de situaţie. Vom face un lucru care poate nu va conveni nimănui. Ştiu eu? Poate Guvernului îi convine o grevă generală. Că ar găsi o justificare pentru neînceperea anului şcolar. Domnule, noi eram pregătiţi ca şi Executiv, eram pregătiţi ca şi Guvern să începem anul şcolar, dar nu putem, din cauza profesorilor şi a sindicatelor, că intră ei în grevă generală doar pentru creşteri salariale. Nu! nu vreau să le oferim acest argument, sub nicio formă. Vrem doar ca prin felul în care vom da dovadă fiecare la locul nostru de muncă, să scoatem în evidenţă tot ceea ce ar fi trebuit să facă cel cu putere de decizie şi nu a făcut. Vom scoate în evidenţă astfel de lucruri în fiecare unitate de învăţământ. Este obligaţia noastră, ca lideri de sindicat, ca şi cadre didactice, ca personal nedidactic, să taxăm fiecare acţiune necorespunzătoare a celui care putea să schimbe lucrurile, a celui care are obligaţii asumate prin lege pentru a asigura sănătatea personalului angajat al unităţii de învăţământ şi a elevilor care intră în unităţile de învăţământ. Vom face tot ceea ce este necesar din acest punct de vedere. Şi lucrurile acestea se vor întâmpla împreună cu elevii şi părinţii.
Sper că în ceasul al XII-lea, guvernanţii noştri şi nu numai, şi majoritatea aceea parlamentară să înţeleagă că nu se mai poate şi că trebuie să finanţeze şcoala românească şi că trebuie să asigure numărul de angajaţi suficienţi ca personal didactic de predare şi didactic auxiliar şi nedidactic, că nu se mai poate ca până acum.
Care ar fi deficitul de cadre didactice, din informaţiile dumneavoastră, în acest moment, fără a lua în calcul reducerea numărului de elevi dintr-o clasă?
Eu vă spun că discutăm de zeci de mii de posturi de personal didactic de predare şi nedidactic. Nu se poate face şcoală cu grupe de 36, până la 40 de preşcolari. Nu se poate face şcoală cu clasa pregătitoare de peste 36 de copii. Acolo nu vorbim de calitate. Şi nu putem vorbi de siguranţa copiilor în astfel de şcoli. Până acum nu s-a ştiut decât un singur lucru: comasăm, comasă, comasăm. Dacă vrei să ai banii pentru plata salariilor şi a utilităţilor până la sfârşitul anului şcolar, ai nevoie de cât mai mulţi copii. Avem educatoare care lucrează cu mai mulţi preşcolari la grupă dând declaraţie pe proprie răspundere. Cine îşi mai permite să facă aşa ceva?
O concluzie, vă rog! Cum vedeţi începutul noului an şcolar? Vom avea copii, părinţi care refuză să îşi trimită copiii la şcoală, poate şi cadre didactice care se tem să vină la unităţile de învăţământ? Cum vedeţi această situaţie?
Da! Există acest risc. În condiţiile în care repet, există declaraţii contradictorii la cel mai înalt nivel. Astăzi se spune un lucru, mâine se spune altceva. Ba cu mască, ba fără mască. Nu se dau informaţii clare vizavi de resursa umană care va fi angajată pe partea de personal nedidactic, personalul de îngrijire din unităţile de învăţământ. Nu ştiu foarte clar ce se întâmplă cu echipamentele de protecţie, nu se ştie foarte clar când vor exista device-urile pentru elevi şi pentru cadrele didactice, conexiune la internet. Există această posibilitate: ca părinţii şi nu-şi trimită copiii la şcoală şi bineînţeles şi cadrele didactice să reacţioneze ca atare. Când viaţa le este pusă în pericol, categoric pot să reacţioneze. Şi eu îi înţeleg şi sunt de partea lor şi îi vom susţine ca atare.
