Costoiu: Proiectul ELI a ajuns un eșec și a rămas singur

Trebuie adusă la masă întreaga comunitate științifică, pentru a salva proiectul ELI, susține Mihnea Costoiu, fost ministru al Cercetării.

Share

Laurențiu Mușoiu 0 comentarii

28.05.2021 - 01:08

În proiectul ELI i-am înlocuit pe cei care au cunoștințe despre domeniu și despre proiectele mari cu oameni care nu au experiență și care reprezintă România, atrage atenția rectorul Universității Politehnica din București, Mihnea Costoiu, fost ministru al Cercetării.

RL: Care este diferența - pe înțelesul tuturor -  între membru fondator al ELI, ceea ce era inițial România și observator-fondator, ceea ce i s-a oferit acum?

Mihnea Costoiu: Forțând nota, ca să fiu clasic, ca să mă fac înțeles este ca și cum ai fi într-o societate comercială, fondator, ai participat la deciziile acelei entități și ai avea dreptul de a te exprima prin vot asupra deciziilor acelei entități și a-ți da cu părerea, chiar dacă ești la masă, ești ascultat, asupra deciziilor entității. Evident că acest lucru poate fi transformat în sensul în care și membrii observatori să aibă mai multe puteri, însă există un proces iterativ care trebuie reluat de la zero și lucrat foarte, foarte mult timp în a convinge partenerii că se poate ajunge în postura în care România să mai aibă un cuvânt de spus în consorțiu. Deocamdată, vom fi în cel mai fericit caz, la un moment dat, observatori.

Acest lucru se traduce și prin pierderi de natură economică pentru România?

Revin și subliniez. Dacă proiectul românesc nu este un proiect recunoscut și susținut european, el nu va putea fi susținut. Asta este opinia mea personală și îmi exprim acest punct de vedere, chiar dacă poate deranjez pe cineva. Nu este un atac la nimeni personal, din contră, este un apel pe care îl fac și prin intermediul dumneavoastră în a susține proiectul cu toate forțele românești. Vreau să știți că singura entitate de învățământ românească – și e un apel pe care îl fac și la colegii rectori - care susține necondiționat proiectul de la începutul acestuia este Politehnica din București. Suntem singura entitate  care finanțează școala doctorală, programele de masterat, suntem singurii. Restul, colegii noștri, unii dintre ei fac declarații, dar fără contribuții efective, în a ajuta proiectul. Deci  trebuie un efort național pentru salvarea acestui proiect.

Au apărut informații că una dintre firmele care au lucrat la realizarea laserului, cum este el până acum, a solicitat Guvernului să i se dea - pentru că nu a primit toți banii, pe care îi datora statul român - să i se dea posibilitatea chiar să ducă la fier vechi laserul. Există această posibilitate?

Este prima dată când aud așa ceva. Eu nu am auzit niciodată așa ceva. Și eu nu știu ca vreunul  dintre furnizori – eu personal n-am fost implicat în plăți, nu m-am ocupat de acest lucru niciodată. Din punct de vedere tehnic, colegii de la IT au toate datele. Ei știu, dar e prima oară când aud așa ceva. Iar eu nu știu ca vreunul dintre furnizori să fie neplătit. Nu-mi aduc aminte de așa ceva. Poate greșesc, nu am informațiile eu, dar nu cred că se poate așa ceva. Dar sunt declarații spumoase, de presă,  să impresioneze.

Deci nu credeți că există risul ca proiectul ELI să ajungă la fier vechi.

Nu, haideți să fim serioși! Nici măcar ca o glumă. O iau ca pe o glumă proastă. Iertați-mă! Nu există așa ceva, exclus! Trebuie să fim nebuni, inconștienți. Nimeni, nici pe cei mai mari contestatari ai laserului nu i-am auzit spunând  așa ceva. Este halucinant.

Spuneați că Universitatea Politehnica din București este singura instituție de învățământ superior care are programe de învățământ pentru ELI. La început știm că era și Universitatea din București, prin Facultatea de Fizică. Ce s-a întâmplat?

Nu știu care au fost relațiile. Îmi scapă momentul în care s-au rupt legăturile strânse, însă, din punct de vedere practic, tehnic, strict factual privind lucrurile, așa stăm acum. Și anume Universitatea Politehnica este singura care are programe de învățământ dedicate. Evident, colegii de la Fizică- fără doar și poate este o facultate respectabilă, o respectăm cu toții-  dar este un demers instituțional care trebuie asumat. Iar Politehnica și l-a asumat, prin departamentul de fizică și nu numai,  prin facultăți și prin rectoratul universității, prin decizia instituțională.

Dumneavoastră ați avut curajul să vorbiți despre ceea ce s-a întâmplat la Măgurele. Vedem foști miniștri, actuali miniștri, reprezentanți ai statului român care evită, nu să vorbească despre situația proiectului ELI. De ce credeți că reprezentanții statului român evită să vorbească despre acest proiect și cine ar putea acum să se implice pentru a încerca să renegociem situația? Șeful statului, reprezentanții Guvernului?

Nu știu de ce nu vor să vorbească colegii mei. Lumea nu vorbește când e vorba de eșec. Lumea se laudă și vine când e momentul unor succese. Știți cum se spune: Succesul are mulți părinți, eșecul e singur. Acum proiectul e singur. Este momentul în care nimeni nu vine să spună s-a făcut, s-a dres sau putem să facem acest lucru, pentru că este foarte riscant. Și nu uitați!

De la plecarea mea din funcția de ministru acest proiect nu a mai fost în atenția opiniei publice. Eu permanent informam opinia publică - ce s-a întâmplat, care sunt demersurile, unde am ajuns, fiecare etapă, presa era invitată, șefi de state, de guverne și așa mai departe, erau acolo tocmai pentru a explica importanța acestui proiect. Dintr-o dată sau foarte ușor acest proiect a trecut într-o zonă foarte închisă și atunci s-au întâmplat lucrurile care s-au întâmplat.

Revenind, cred că există o singură explicație, și anume că în momentele complicate,  lumea încearcă să evite. Eu, iertați-mi lipsa de modestie, sunt mândru de tot ce am făcut în perioada cât am fost ministru pentru laserul de la Măgurele și acest proiect a funcționat foarte bine. Eram primii și aceasta era recunoașterea internațională. Mi-e greu să vorbesc despre acest lucru. Acum trebuie un efort național. Comunitatea științifică în primul rând, dar nu numai. Nu știu dacă șeful statului poate să se implice. Nu vreau să fac aprecieri de acest tip, dar fără dar și poate la nivelul Ministerului Cercetării trebuie o determinare specială. Trebuie un angajament special nu doar în a identifica sursa de finanțare pentru a trece o perioadă -  sper că acest lucru va fi rezolvat de către premier și de  către ministrul cercetării -, ci în a identifica soluții de dialog cu partenerii europeni.

Comentarii