Suntem ultimii din UE cu cel mai mic buget alocat la sănătate, sub 6 la sută, chiar și în aceste condiții grele de pandemie. Nu avem spitale, zilnic ne plângem sutele de morți din cauza COVID-19 și totuși în spațiul public, sunt discutate măsuri privind reducerea contributivității celor bogați la sistemul de sănătate.
Sistemul de sănătate este în colaps, după ce valul 4 al pandemiei ne-a învins. Avem secțiile de ATI suprasolicitate și se discută despre transportul bolnavilor în alte țări europene, în condițiile în care am donat milioane de doze de vaccin, dar pe noi nu ne putem ajuta. Este clar că avem nevoie de o revoluționare a sistemului sanitar în țară, iar bani pentru acest lucru îi primim prin PNRR, vorbim despre suma de 2,45 de miliarde de dolari pentru sănătate, mare parte din bani va merge spre dotarea spitalelor, construcția de noi clădiri și digitalizare. În proiectul PNRR, am găsit scris despre neajunsurile cu care ne confruntăm de zeci de ani, deși sumele alocate anual sunt infime, nici măcar 6 la sută din PIB. Printre principalele probleme din sistemul sanitar, identificate în PNRR sunt că: aproximativ 11% din populație rămâne neasigurată și are acces doar la un pachet restrâns de servicii. Nivelul nevoilor medicale nesatisfăcute este cu aproximativ 28% mai mare în zonele rurale decât în întreaga țară. Cheltuielile cu asistența medicală preventivă sunt cu mult sub media UE (1,8%) față de 3,1%. Îmbunătățirea asistenței medicale comunitare, deși foarte necesară, prezintă întârzieri, se arată în document. Cu alte cuvinte, se discută despre o serie întreagă de lipsuri, iar banii obținut de la Uniunea Europeană ar veni să ne ajute să ne punem la punct sistemul sanitar. Statistica cea mai recentă prezentată de Eurostat ne arată că România alocă anual pentru sănătate doar 580 de euro pe cap de locuitor, aceasta fiind cea mai mică sumă înregistrată în rândul statelor membre ale Uniunii Europene La polul opus, statele membre cu cele mai mari cheltuieli cu sănătatea pe cap de locuitor au fost Danemarca (5.260 de euro), Luxemburg (5.220 de euro) și Suedia (5.040 de euro). Media la nivelul UE este de 2.982 euro pe cap de locuitor. Iar după toate aceste neajunsuri, în spațiul public se discută despre reducerea contributivității a celor cu venituri mari și că ar trebui luate măsuri în acest sens. Mai exact, o declarație a ministrului demis al Finanțelor, Dan Vîlceanu, a stârnit un val de nemulțumiri și reacții. „Este incorect ca cineva care câştigă un salariu mare să plătească 10% din acel salariu, iar cel care câştigă un salariu mic să plătească o contribuţie mult mai mică, ei beneficiind practic de aceleaşi servicii atunci când ajung la spital. Atunci, ar trebui să gândim un plafon până la care să percepem contribuţia de sănătate, pentru că ea nu funcţionează ca acea contribuţie la pensii, când tu acumulezi, contribui şi vei primi înapoi, atunci când ajung la pensie, o sumă de bani”, a spus Dan Vîlceanu într-o emisiune televizată. Declarația pare că nu a fost aruncată, întrucât premierul demis Florin Cîțu a declarat că: ,,Vrem ca acest cost să fie mai mic pentru cetățeni. Această strategie nu va avea impact asupra deficitului la pensie și am luat cei 2 miliarde de lei de la bugetul de pensii pentru a avea încasări mai bune și deficitul de fapt a fost mai mic.”. În replică, Federația Sănătatea face un apel către autorități să nu falimenteze sistemul de sănătate și așa slăbit în urma crizei sanitare. ,,Să vorbești acum de reducerea contribuțiilor de sănătate în plină pandemie, eu nu am niciun exemplu dintr-o țară normală. Toate măsurile care s-au luat în ultimii doi ani de zile au o direcție foarte clară: privatizarea spitalelor din România. Plafonarea înseamnă reducerea veniturilor. Eu îl văd pe domnul Vîlceanu ca un fel de Robin Hood care a înțeles greșit filmul. Robin Hood lua de la bogați ca să dea la săraci, dânsul face exact invers ia de la săraci ca să ținem bogații în funcție, ceea ce nu mi se pare normal, pacienții au nevoie în continuare de medicamente, au nevoie de condiții, asistăm în continuare la discriminări salariale majore. Noi avem nevoie de finanțare în acest moment, nu să plafonăm banii care intră în sistemul de sănătate.”, ne-a declarat Marius Sepi, președinte executiv al Federației Sănătatea din România.
Sistemul de Sănătate din România riscă să intre în colaps
În Uniunea Europeană, țara noastră are cele mai multe categorii de persoane exceptate de la plata contribuțiilor: adică 19. În Germania, doar două categorii de cetățeni nu plătesc. În România sunt aproximativ 17 milioane de persoane asigurate, peste 10 milioane au asigurări de sănătate, dar nu plătesc, pentru că așa au decis guvernele de a lungul anilor, iar ceilalți sunt angajații care plătesc. Asta înseamnă că fiecare om care muncește în România plătește, în medie, asigurări de sănătate atât pentru el, cât și pentru alte două persoane care nu plătesc nimic. Cei care plătesc sunt salariații, peste 5,3 milioane. De exemplu, la un salariu minim de 1386 lei, angajatorul trebuie să plătească lunar la sănătate suma de 230 de lei. Pentru cei care nu au venituri fixe pe 2021, ei trebuie să achite suma de 1.380 de lei oricând până la 25 mai 2022. Numărul celor care nu plătesc, dar au asigurări, a fluctuat de-a lungul anilor, în funcție de deciziile politice. În prezent sunt scutite de la plata asigurării de sănătate, dar beneficiază de ea aproximativ 11.000 de persoane. Jumătate sunt exceptate de la plată conform legii 95/2006, iar cealaltă jumătate în baza măsurilor fiscale luate între 2017 și 2019. Printre ele toți pensionarii și salariații din construcții. În total, 4 milioane de români sunt neasigurați. De altfel, cum mențona mai sus și liderul Federației Sănătatea, România ar putea ajunge să privatizeze sistemul de sănătate, însă cert este că în ciuda contribuțiilor lunare, numărul pacienților care au nevoie de îngrijire este alarmant, ceea ce face ca pacienții să nu poată fi tratați din cauza lipsei locurilor din spitale.
