Medicii atrag atenţia că există din ce în ce mai mulți tineri care încep să se confrunte cu astfel de probleme. De regulă, persoanele care lucrează foarte mult folosind mâinile (mai ales prin utilizarea tastaturii de la telefonul mobil) şi realizând mișcări repetitive, pot dezvolta, în timp, sindromul de tunel carpian, frecvent întâlnit la nivelul populaţiei active din cauza specificului joburilor actuale.
Dr. Alin Pandea, medic specialist ortopedie-traumatologie cu specializare în chirurgia membrului superior şi artroscopie, declară că sindromul de tunel carpian se caracterizează prin durere, furnicături, arsură sau amorțeala mâinilor și antebrațelor. Aceste neplăceri sunt cauzate de mișcările repetitive care irită nervul median al încheieturii mâinii, ducând la umflarea și blocarea lui.
Compresia nervului median, cu efecte extinse
Potrivit specialistului, această afecţiune neurologică apare atunci când nervul median este afectat la nivelul încheieturii pumnului, determinând, de obicei, amorțeala degetului mare, arătătorului și degetului mijlociu, uneori amorţeala fiind mai accentuată noaptea: „Dacă sindromul de tunel carpian este sever, este posibil să apară, de asemenea, slăbiciune a mușchilor degetelor mâinii. Toate aceste simptome pot imita radiculopatia (discopatia) cervicală. De fapt, este vorba de compresia nervului median de la nivelul încheieturii pumnului. Nervul median controlează mişcările şi inervaţia senzitivă ale degetului mare, degetului arătător, mijlociu şi jumătatea medială a inelarului, nu însă şi ale degetului mic. Nervul median, împreună cu tendoanele flexorilor degetelor trec la nivelul pumnului printr-un spaţiu numit tunelul carpian. Compresia nervului determină senzaţia de amorțeală şi furnicături la nivelul degetelor, durere (care poate migra către umăr uneori), parestezii, scăderea forţei musculare a palmei şi degetelor (scade capacitatea de a prinde şi ţine obiecte), uscarea pie-
lii, etc. Cauzele ce determină apariţia acestei afecţiuni pot fi numeroase, dar mai frecvent întâlnite sunt: diabetul, hipotiroidismul, artrita reumatoidă, sarcina, activitatea manuală repetitivă“.
Tratamentul chirurgical, cel mai eficient
Dr. Alin Pandea foloseşte în exclusivitate în România un algoritm de diagnostic ce nu necesită studii de conducere nervoasă (electromiografie – EMG), o investigaţie costisitoare şi neplacută, sau imagistica cu rezonanţă magnetică nucleară (RMN). În privinţa tratamentului, medicul susţine că, în cazul formelor uşoare, când durerea şi amorţelile apar rar, se recomandă purtarea unei orteze pe timpul nopţii şi infiltraţii locale cu substanţă antiinflamatorie. Potrivit unor studii, vitamina B6 (piridoxină), coenzima Q10, suplimentele cu zinc şi lecitină, dar şi Ginkgo biloba pot avea o eficacitate importantă în ameliorarea simptomelor. De asemenea, este recomandată o dietă cu fructe, legume și alimente bogate în acizi grași Omega 3, potasiu și magneziu, care pot reduce inflamaţia nervului de la încheietura mâinii. Totodată, poate fi folosită şi hidroterapia, care presupune imersia încheieturii în apă caldă timp de 3 minute, apoi în apa rece pentru alte 3 minute, pentru ameliorarea circulaţiei sangvine locale. Nu în ultimul rând, una din cele mai recomandate metode de tratament alternativ pentru sindromul de tunel carpian este acupunctura.
Cu toate acestea, cel mai eficient tratament recomandat de medici este operaţia. Această procedură presupune o incizie de 3-5 cm la încheietura mâinii prelungită în palmă şi presupune secţionarea ligamentului pentru a decomprima nervul median. „Pentru pacienţii cu dureri severe şi zilnice şi/sau atrofie musculară se recomandă intervenţia chirurgicală. Decompresia tunelului carpian se face sub anestezie locală, nu este dureroasă, nu are riscurile unei anestezii generale. În ziua intervenţiei este bine să se evite consumul de cafea, dar se poate mânca fără restricţii. Incizia este minimă, nu lasă cicatrice inestetică (se folosesc liniile palmare), iar operaţia în sine durează aproximativ 10 minute. Imediat după intervenţie, efectul decompresiei este resimţit de pacient, 80% din simptome dispar chiar din primele minute, iar în următoarele săptămâni acestea vor dispărea în întregime. De regulă, bolnavul poate părăsi spitalul după 1-2 ore de la intervenţia chirurgicală“, explică dr. Pandea.
Riscuri şi prevenţie
Ca măsură de prevenţie, în fazele incipiente ale bolii, pot fi utile electrostimularea, stretching-ul, masajul şi kinetoterapia, prin folosirea unor proceduri specifice, prin flexibilizarea țesuturilor, prin activarea circulației și prin decongestionarea terminațiilor nervoase, având ca efecte calmarea durerii şi refacerea funcțională a nervului. Specialiştii recomandă pacienţilor care se confruntă cu simptome sugestive pentru sindromul de tunel carpian ca, ori de câte ori apar durerile sau paresteziile, să oprească activitatea din acel moment, să îşi odihnească mâna şi să o scuture de câteva ori. În cazul în care durerile sunt intense, se poate aplica local gheaţă timp de 10 minute sau se pot administra analgezice şi antiinflamatoare nesteroidiene. În privinţa riscurilor acestei afecţiuni, există posibilitatea apariţiei complicaţiilor, manifestate chiar şi prin dureri atipice localizate la cot sau chiar la umăr. Consumul ridicat de cofeină, tutun sau alcool sunt factori de risc care contribuie la dezvoltarea afecţiunii. Dacă nu este tratată, boala poate evolua până la afectarea ireversibilă a nervului prin ischemie şi, în timp, poate provoca distrugerea completă a acestuia, prin demielinizare şi necroza filetelor nervoase. În ultimul stadiu, atunci când nervul median este total compromis, va apărea paralizia la mâna afectată.
Simptome alarmante
– amorţeală parţială sau totală
– lipsa sensibilităţii la pipăire
– furnicături, parestezii, tremurături fine
– crampe, înţepături
– senzaţia de arsură/rece la degete şi/palme
– durere şi/sau amplificată în timpul nopţii
– pierderea forţei în muşchii de la baza degetului mare, în apropierea palmei
– durere pornind de la baza braţului în jos tot mai departe de umăr.
Manevra Phalen, utilă în diagnostic
Presupune flexia încheieturii, apoi menţinerea acestei poziţii pentru cât mai mult timp, perioadă în care se aşteaptă apariţia simptomelor. Testul este înregistrat ca pozitiv dacă în 60 de secunde de menţinere a încheieturii în flexie apar amorţeala şi furnicăturile. Cu cât simptomele apar mai repede, cu atât se consideră că boala este mai avansată. Manevra se poate executa simultan bilateral, punând în contact palmele (testul rugăciunii).
Experţii sugerează utilizarea unei mingi de masaj pentru a relaxa musculatura mâinii.
Cel mai frecvent, boala apare la persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 şi 60 de ani.
