Studii precedente au demonstrat deja o astfel de asociere, dar un nou articol publicat în revista britanică „The Lancet” aduce argumente noi prin cuantificarea riscului pentru fiecare tip de tratament arătând că, dacă acest risc suplimentar se diminuează după finalizarea tratamentului, persistă însă cel puţin circa zece ani. Autorii studiului au trecut în revistă 58 de studii epidemiologice realizate pe această temă, la care au participat un număr total de peste 100.000 de femei.
Este vorba, în cea mai mare parte, despre studii observaţionale, care pun în evidenţă o legătură statistică, dar nu demonstrează o legătură cauză-efect între apariţia cancerului la femeile cuprinse în studiu şi tratamentul urmat de acestea. Potrivit concluziilor oamenilor de ştiinţă, citaţi de Agerpres, toate tratamentele hormonale pentru menopauză (THM) sunt asociate cu un risc crescut, cu excepţia gelurilor cu estrogeni cu aplicare locală. Astfel, o femeie în vârstă de 50 de ani care urmează timp de 5 ani în continuu un tratament hormonal pentru menopauză, care asociază estrogen şi progesteron, are o probabilitate de 8,3% de a dezvolta cancer la sân în următorii 20 de ani după tratament, în timp ce riscul pentru femeile de aceeaşi vârstă care nu au făcut niciun tratament este de doar 6,3%.
Procentul va fi de 7,7% pentru cele care au urmat un tratament intermitent, pe aceeaşi durată, cu estrogen şi progesteron, şi de 6,8% pentru femeile care luat doar estrogen, estimează cercetătorii. Pe de altă parte, riscul creşte odată cu durata tratamentului: ”administrarea unui THM timp de 10 ani determină un surplus de risc în ceea ce priveşte cancerul la sân de aproximativ două ori mai ridicat decât cel asociat unui tratament pe cinci ani. Se pare însă că utilizarea unui THM mai puţin de un an determină un risc mai mic”, a precizat Gillian Reeves, din cadrul Universităţii Oxford, coautoare a studiului.
La apariţia menopauzei, ovarele încetează progresiv să mai funcţioneze, determinând o scădere a nivelului de estrogen şi aproape dispariţia progesteronului, modificări hormonale ce pot provoca simptome şi stări neplăcute (bufeuri, tulburări de somn, uscăciune vaginală etc), dar care se ameliorează cu ajutorul unor tratamente de substituţie hormonală.
Un studiu american publicat în 2002 a declanşat temeri după ce a arătat că THM determină o creştere a riscului de cancer la sân. În perioada următoare, prescrierea acestor tratamente a înregistrat o scădere. În prezent, sunt administrate numai în cazul apariţiei unor tulburări stânjenitoare şi sunt prescrise în cele mai mici doze posibile şi pe o perioadă cât mai scurtă. În paralel, incidenţa cancerelor de sân a scăzut în mod semnificativ, cu 6,6% în perioada 2003-2006, la femeile cu vârste cuprinse între 50 şi 69 de ani, un fenomen atribuit cel puţin parţial diminuării tratamentelor hormonale la menopauză.
Alţi factori precum consumul de alcool, excesul de greutate sau vârsta primei naşteri sunt de asemenea susceptibile să acţioneze asupra apariţiei cancerului la sân. „Medicii trebuie să ţină cont de mesajul acestui studiu, dar (să ia în considerare) şi simptomele menopauzei, evaluând cu atenţie riscurile şi beneficiile unui tratament pentru fiecare femeie”, a subliniat Joanne Kotsopoulos, din cadrul Women’s College Hospital din Toronto (Canada), într-un comentariu referitor la acest articol. „Acest lucru poate depinde de severitatea simptomelor, de contraindicaţiile THM, de indicele de masă corporală (IMC) şi poate lua în considerare preferinţele pacientei”, a adăugat cercetătoarea specializată în cancerul la sân.
