România liberă, confiscată de comunişti: Cel mai vechi ziar românesc, foaie clandestină în anii războiului

Cel mai vechi cotidian românesc a fost confiscat de activiştii comunişti care acționau ilegal, tipărind o foaie clandestină cu numele Rl, în anii '40. Noua ediție milita pentru întoarcerea armelor contra Germaniei naziste, dar, în același timp, îi ataca virulent pe Iuliu Maniu şi generalul Rădescu, ultimul prim-ministru al unei Românii libere.

Ziarul ”România liberă” a fost confiscat de comuniști în 1943, tipărind primul număr în ilegalitate, în 28 ianuarie. Redactorul responsabil era Grigore Preoteasa, un jurnalist arestat de mai multe ori, din cauza orientării sale politice de stânga și a murit într-un accident de avion, în 1957, în Rusia. În același avion, s-a aflat și Nicolae Ceaușescu, care a scăpat cu viață, fratele său relatându-i unui jurnalist Rl despre incident.

În primii ani de apariţie, ziarul se poziționa ca anti-hitlerist, militând pentru ieșirea României din Axă. Nu l-a atacat niciodată pe regele Mihai, însă, constant, în  paginile sale erau criticați generalul Nicolae Rădescu, ultimul prim-ministru al unui guvern liber (înlocuit cu Petru Groza, la presiunile lui Andrei Vîșinski) și Iuliu Maniu, președintele Partidului Național Țărănesc, principalul lider politic care s-a opus instaurării comunismului în România. Rădescu era adesea numit ” călău”, iar Iuliu Maniu, ”trădător”.

”Șeful Partidului Liberal, D-l Dinu Brătianu, declară că are acord cu D-l Iuliu Maniu și-l va urma pe acesta. Iar D-l Iuliu Maniu, președintele Partidului Național Țărănesc, a respins în numeroase rânduri mâna întinsă de Uniunea Patrioților, de Frontul Patriotic al organizațiilor anti-hitleriste, de Partidul Comunist. Și totuși D-l Iuliu Maniu știe bine că numai de D-sa depinde ca Frontul Patriotic să se întregească, prin adeziunea D-sale și să devină Marele Front Național al poporului,  care să salveze țara”, scria România liberă, în numărul din 28 ianuarie 1944, când împlinea un an de la prima tipărire.

Un alt articol virulent la adresa liderului PNȚ este publicat în același număr din ianuarie 1944: ”Poporul nu se mai întreabă: Ce face azi dl Maniu? Pentru că el știe prea bine ce face Maniu: el își trădează țara cu furia trădătorului care-și știe pecetluită soarta ”.

La un an de la apariție, cotidianul confiscat rememorează apariția primului număr în ilegalitate, conchizând că ”România liberă” ține sus stindardul mândru al luptei anti-hitleriste, pentru libertate națională și independență”. Dintr-o altă relatare din 1944, aflăm că redactorii se întâlneau prin case conspirative, câte doi, și periodic își trimiteau manuscrisele ”prin tehnici”.

De altfel, prin anii '50, în redacţie circula o legendă, potrivit căreia, în ilegalitate, un tipograf ar fi stat zidit într-o pivniţă, ca să poată scoate ziarul fără să fie prins, a povestit fondatorul Ediţiei de Transilvania-Banat, Virgil Lazăr, care a lucrat la Rl 68 de ani, până la moartea sa, în 2015.După 23 august 1944, tipograful respectiv ar fi studiat Medicina şi a devenit medic.

„La 28 ianuarie 1943, a apărut primul număr al ziarului nostru. Am împlinit deci un an de luptă și îndrumare, un an în timpul căruia ”România liberă” și-a ținut cuvântul dela apariție: de a chema, în ciuda Gestapoului și Siguranței, fără încetare, toată suflarea românească la unire și luptă hotărâtă pentru încetarea războiului hitlerist, pentru izgonirea liftelor naziste din țară, pentru o Românie liberă și independentă. Mișcarea patriotică a înregistrat în acest an succese, dar n-a obținut izbânda de o necesitate istorică pentru poporul nostru. Încă mai dăinuiește regimul de trădare al Antoneștilor, cârdășia cu Hitler și războiul alături de el n-a încetat, în curând frontul va fi pe pământul țării. Dar sămânța pusă de noi încolțește. ”România Liberă” s-a răspândit în toată țara și, odată cu ea, patriotismul cald, hotărârea de abnegație și jertfa pentru lupta prin  toate mijloacele împotriva pestilenței hitleriste. Prăbușirea Germaniei lui Hitler este apropiată. Dar tocmai aceasta impune patrioților înzecirea forțelor lor, ca țara noastră să se salveze cât mai e timp din catastrofa națională ce o așteaptă dacă continuă drumul alături de Hitler, al trădătorilor. ”România Liberă”, singurul ziar liber din România Antoneștilor, continuă să fie la postul cel mai de onoare, să țină sus stindardul mândru al luptei anti-hitleriste, pentru libertate națională și independență”, era scris pe prima pagină a numărului din 28 ianuarie 1944.

Primul număr a fost conceput în cancelaria unui liceu și printre cei care au lucrat s-a numărat și V. Condrea, adică lingvistul Alexandru Graur (conform unei notițe din Istoria jurnalismului din România în date), membru al Partidului Comunist şi cel care a fost responsabil, împreună cu Iorgu Iordan și Ion Coteanu, de noua ediție a Dicționarului Limbii Române.

De numele lui Alexandru Graur se leagă şi o istorie relatată de scriitorul Mihail Sebastian, care, la rândul său, a colaborat o scurtă perioadă la România liberă. În noaptea istorică de 23 august, a scris mult, dar nu i-a plăcut atmosfera din redacţie. Astfel, el a notat: „Mă felicit că experienţa mea la „România liberă" s-a terminat repede, înainte de a-mi fi angajată acolo semnătura.Ar fi fost imposibil să lucrez sub un regim de comitete secrete, imbecilitatea îndoctrinată e mai greu de suportat decât imbecilitatea pur şi simplu. (…) În trei zile – mai adaugă Sebastian – , după năvala lui Graur şi a bandei lui, am înţeles că intru într-o redacţie terorizată de conformism".De asemenea, Graur, care a fost redactor-şef al ziarului, ar fi sprijinit emigrarea evreilor în Palestina, iar comuniștii ar fi pus ”piciorul în prag și au adus ziarul sub călcâiul lor”, şi-a amintit şi jurnalistul Virgil Lazăr.

Din 1957, redactor responsabil este Niculae Bellu, în locul lui Grigore Preoteasa. Asta, întrucât în 4 noiembrie 1957, un avion care mergea din România spre Moscova şi în care se aflau Preoteasa şi Nicolae Ceauşescu s-a prăbuşit. La bordul aeronavei, ar fi trebuit să fie şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a decis, însă, în ultima clipă, să ia trenul. Preoteasa şi piloţii au fost singurii care au murit, întrucât cabina s-a rupt de restul avionului.Virgil Lazăr a aflat despre accident de la fratele lui Ceauşescu, Florea, care, în anii 1950, lucra la ziar.

”Florea Ceauşescu, venit în redacţie ţăran-ţăran, cu creionul chimic după ureche, lucra alături de mine la RL, la secţia agrară. Practic, Florea Ceauşescu trebuia să îndeplinească rolul de jurnalist. El a fost sursa cea mai directă şi reală referitoare la accidentul de avion în care a pierit Preoteasa. Şi asta pentru că el, Florea, a fost trimis, în acele zile triste, să stea cu fratele lui, Nicolae Ceuaşescu, la un spital din Moscova, unde a fost internat imediat după accident, aşa că a aflat o serie de informaţii direct de la sursă”, a relatat Lazăr.

În memoria sa, principala casă de cultură din București a primit numele ”Grigore Preoteasa”.

La partea literară a ziarului au mai colaborat Al Graur, G. Macovescu, G. Ivaşcu, Mihnea Gheorghiu, I. Mihăileanu, P. Constantinescu-Iaşi, Dragoş Vrânceanu, Aurel Baranga, M. Sadoveanu, Tudor Arghezi, M. Beniuc, Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, Perpessicius, Geo Bogza, Gala Galaction. În ziar au semnat şi numeroşi membri ai Partidului Comunist: Traian și Florica Șelmaru, Petre Constantinescu-Iași, George Macovescu, Miron Radu Paraschivescu, Mihnea Gheorghiu, Basil Munteanu, Petre Iosif, Costin Murgescu.

Mica Publicitate din ”România liberă”, oglindă a societății comuniste

Între publicațiile din presa centrală, doar cotidianul România liberă edita rubrica de Mică publicitate. Cele mai consistente rubrici erau cele de Decese și Vânzări, iar cele mai slab reprezentate erau Cumpărături, Închirieri și Oferte de serviciu , conform unei analize a realizate de profesoara Luminița Roșca, în lucrarea ”Mecanisme ale propagandei în discursul de informare”. Astfel, în anii 1980, românii vindeau apartamente, mașini (Dacia 1300, 1310, Trabant, Skoda, Lada 1200, Mercedes pe motorină), mobilă, câini, flori.În ceea ce privește ofertele de muncă, se căutau lăcătuși, portari, strungari, electricieni, sudori. Românii apelau la Mica Publicitate și ca să-și anunțe divorțurile, ca să le mulțumească doctorilor care îi vindecaseră ori ca să ofere meditații (profesorii).

În pagina de Mică publicitate, apăreau și anunțuri civice,, cum ar fi ”Nici o masă fără pește congelat: semiconserve, conserve”, ”Vă informăm despre : avantajele economisirii pe obligațiuni CEC cu câștiguri”, ”PTTR – La oficiile PTTR din întreaga țară se pot preda, contra cost, ziare, reviste și publicații folosite, prin aceasta îndepliniți și o îndatorire cetățenească, contribuind direct la economisirea de materii prime și la păstrarea fondului forestier”, ”Teatrul satiric-muzical C. Tănase prezintă la Grădina Coșbuc premiera Melodii, melodii”.

Abdicarea Regelui Mihai, în Rl

Abdicării Regelului Mihai, din 30 decembrie 1947, i se consacră un număr în 2 ianuarie 1948. Redactorul responsabil de acest număr este Niculae Bellu. Deasupra titlului, apare scris cu majuscule 

”Trăiască Republica Populară Română”, iar scrisoarea prin care Regele își anunță abdicarea este redată pe prima pagină, alături de Proclamația Guvernului către Popor, în care se spune ”să înălțăm noua formă de viață a statului nostru, Republica Populară Română, patria tuturor ce muncesc cu brațele mintea, dela orașe și dela sate”.

CRONOLOGIE. România liberă, confiscată de comunişti