Deși începe prin a evoca cucerirea și împărțirea Poloniei de cele două regimuri totalitare, Parlamentul European condamnă faptul că, în anul 1940, URSS, aflată sub conducerea lui Stalin, a anexat teritorii ale României fără să i le înapoieze vreodată.
În vara anului 1940, prin Ultimatumul de la Moscova din 28 iunie, prin Dictatul de la Viena din 30 august și prin presiunile germano-italiene care au continuat – toate acestea survenite în urma protocolului secret gândit de Hitler și Stalin, România este silită să cedeze: Uniunii Sovietice – Bucovina de Nord, Ținutul Herței și Basarabia; Ungariei – Transilvania de Nord, iar Bulgariei – Dobrogea de Sud (la sud de linia Ostrov-Vama Veche). Țara a redobândit cea mai însemnată parte pierdută, anume Transilvania de Nord, în urma Tratatelor de Pace de la Paris, semnate cu puterile învingătoare în 1947.
Propunerea pentru votarea aceastei rezoluții a venit cu ocazia comemorării a 80 de ani de la încheierea înțelegerii, celebrată la 23 august 2019. Între altele, textul condamnă “revizionismul istoric și glorificarea colaboratorilor naziști din anumite state membre ale Uniunii Europene”, lucru care, în ce-i privește pe Români, poate fi considerat o ușurare, întrucât se referă inclusiv la revizionismul maghiar care revendică și astăzi Transilvania. Dar, (aproape) la fel de bine, s-ar putea referi și la revizionismul român care revendică Basaraia. Și totuși, ipoteza aceasta din urmă este mai improbabilă, întrucât ar contrazice precizarea expresă făcută legată de faptul că României i-au fost smulse și nicicând înapoiate teritoriile însușite de URSS.
Rezoluția UE își mai exprimă “profunda îngrijorare față de acceptarea crescândă a ideologiilor radicale și de revenirea fascismului, rasismului, xenofobiei și altor forme de intoleranță în Uniunea Europeană. Parlamentul European face apel la Statele Membre să condamne astfel de acte în “cea mai puternică manieră posibilă”, întrucât acestea subminează valorile europenede pace, libertate și democrației.