RL: Din punctul de vedere al reglementărilor internaționale, care sunt deosebirile dintre migranți și refugiați? Există tendința unificării statutului acestor două categorii de persoane?
Migrantul este o persoană care pleacă dintr-un loc în altul, care traversează o frontieră internațională sau se deplasează in interiorul unui stat, departe de locul de rezidență sau de familie. Totuși, la nivel internaţional, nu există o definţie universal acceptată pentru „migrant”. Acest termen este folosit de obicei pentru a acoperi toate cazurile unde decizia de a migra a fost luată liber de individul în cauză. Se aplică, astfel, persoanelor care se mută în altă ţară sau regiune pentru a-şi îmbunătăţi condiţiile sociale sau materiale. Naţiunile Unite definesc migrantul ca persoana care a locuit într-o ţară străină pentru mai mult de un an indiferent de cauze, voluntare sau involuntare, şi de mijloacele, legale sau ilegale, folosite pentru a migra.
Termenul de refugiat se aplică în urma unor temeri justificate că o persoană ar fi persecutată din cauza rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau opiniilor sale politice, care se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreşte protecţia acestei ţări. Termenul de refugiat se aplică și persoanei care, neavând nicio cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care avea reşedinţă obişnuită ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, din cauza respectivei temeri, nu doreşte să se întoarcă. De exemplu, dacă un cetățean din Asia a venit în România la muncă, el este migrant. Dar dacă el solicită azil pe motiv că este persecutat în țara de origine, acest cetățean străin poate fi considerat refugiat. Cele două noțiuni, de migrant și de refugiat, nu pot fi contopite, având conotații diferite, făcând obiectul unor reglementări naționale și internaționale diferite.
RL: Câți migranți și câți refugiați se află pe teritoriul României?
Ultimul bilanț prezentat de Inspectoratul General pentru Imigrări arată că în România trăiesc 116.830 de cetățeni străini, provenind din Uniunea Europeană, Spațiul Economic European, Confederația Elvețiană, cât și din alte state de pe tot globul. Numărul lor total este cu patru la sută mai mare decât în anul 2016. În ceea ce privește cetățenii proveniți din state terțe, cu ședere temporară, numărul acestora este de 50.968. Primele trei țări de origine sunt Republica Moldova, Turcia și China. Numărul cetățenilor din state terțe cu drept de ședere pe termen lung este de 12.244, primele trei țări de origine fiind China, Turcia și Siria.
Cetățenii din Uniunea Europeană, Spațiul Economic European și Confederația Elvețiană aflați pe teritoriul României însumează 49.697 de persoane. Primele trei țări de origine sunt Italia, Germania și Franța.
Cetățenii străini care au primit o formă de protecție pe teritoriul României, adică statut de refugiat sau protecție subsidiară, totalizează 3.921 de persoane. Aceste persoane provin mai ales din Siria, Irak și Afganistan.
RL: Care ar fi portretul – robot al migrantului de pe teritoriul României ?
Principalele situații în care se află migranții în România sunt ca membri de familie ai unor cetăţeni români (26 la sută), pentru studii (25 la sută) sau pentru angajare (24 la sută). Principalele lor ţări de origine sunt Turcia (16 la sută) , Republica Moldova (14 la sută) și China (11 la sută). Au studii mai ales liceale și universitare. În această categorie se află și copii care urmează cursurile școlilor românești.
Manual pentru migranți (Foto: Mihai Diac)
RL: Cum reacționează autoritățile în fața migrației și ce pericole sau riscuri prezintă acest fenomen pentru România?
Principala autoritate publică cu responsabilități în acest domeniu este Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI), aflat în subordinea Ministerului Administrației și Internelor. IGI are atribuții privind implementarea politicilor României în domeniile migrației, azilului și integrării străinilor, precum și a legislației relevante în aceste domenii. Solicitanții de azil care primesc o formă de protecție în România trebuie să parcurgă un proces complex, coordonat de Ministerul Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General pentru Imigrări. E greu să-i păcălești pe cei de la IGI! Acest proces include interviuri și verificări amănunțite – de exemplu verificarea documentelor prezentate de fiecare migrant și a identității acestuia, precum și analizarea situației din țara de origine. În acest proces, un rol important îl au și informațiile oferite de ambasadele României din țările de origine ale migranților. De exemplu, România are încă o ambasadă la Damasc, aceasta fiind singura ambasadă, de pe teritoriul Siriei, a unei țări membre a Uniunii Europene. Aceste verificări sunt menite să elimine riscurile legate de securitate, inclusiv cele legate de terorism. De altfel, terorismul este principalul motiv pentru care refugiaţii pleacă din ţările de origine, iar nevoile lor sunt în principal legate de siguranţa personală și a familiei şi de sanșa la o viață demnă.
Pe de altă parte, dacă analizăm profilul celor care au comis acte teroriste în diverse ţări, este evident că acestea au fost realizate fie de cetățeni ai respectivelor state, fie de cetățeni străini care se aflau de o perioadă îndelungată în acele țări. Prin urmare, argumentul sosirii teroriștilor împreună cu valul migraționist nu este unul sustenabil. Eu nu știu să existe vreun act de terorism comis de străinii care au venit în România în ultimii 20 de ani!
Festivalul One World (Foto: OIM Romania)
RL: Este posibilă și este oportună integrarea migranților și a refugiaților în societatea românească?
Procesul de integrare al migranților și refugiatilor pe teritoriul României începe din momentul determinării statutului persoanei respective și este susținut printr-o serie de programe naționale și internaționale derulate împreună cu autorități ale administrației locale și centrale, organizații non-guvernamentale și internaționale și cu membrii comunităților gazdă. Procesul de integrare implică oferirea de servicii de informare și consiliere, cursuri de limba română și orientare culturală pentru copii, tineri și adulți, activități sociale, culturale și recreaționale, accesul la asigurari de sănătate, precum și asistență materială – de exemplu achiziția de bunuri materiale sau de rechizite școlare precum și decontarea unor servicii. În schimb, lipsa unor măsuri reale de integrare socio-economică, precum şi discriminarea pot duce la radicalizări ale migranților împotriva societăților în care s-au stabilit și pe care pot ajunge să le considere ostile. Pe de altă parte, se știe că patru – cinci milioane de cetățeni români au plecat în afară, ceea ce determină o lipsă a forței de muncă pe piața din România. În acest context, ar fi o mare pierdere și o oportunitate ratată lipsa interesului pentru integrarea acelor cetățeni străini care doresc să se stabilească într-un stat sigur și să își reconstruiască viața în România. Dacă o fată din România a făcut o călătorie în Kenya și s-a căsătorit cu un kenyan, care-i problema? Dacă un cetățean din Turcia își deschide o fabrică de pâine în România, care-i problema? Dacă un cetățean moldovean face facultatea la Iași, sau dacă un muncitor vietnamez lucrează la Brăila, care-i problema? Merită subliniat că ambasadorul onorific al Organizației Internaționale pentru Migrație este doctorul Raed Arafat. Putem spune că, în România, migranții salvează vieți. Migranți soseau în România și pe vremea lui Ceaușescu, deși pe atunci existau zeci de garduri între state. Cu atât mai greu ai putea să blochezi migrația în ziua de azi. Mai bine gestionezi fenomenul decât să încerci să-l blochezi. Pactul pentru Migrație nu schimbă legislația națională a niciunui stat, el nu instituie obligații ci doar recomandări, el arată că nu trebuie să îngrădești drepturile unui om doar pentru că este migrant. Așa cum există cetățeni din Filipine în România, așa există și cetățeni români în Filipine. Nimeni nu spune că trebuie să aducem în România migranți. Dar dacă ei deja au ajuns aici, să nu-i ținem în lanțuri!
