Iohannis este tot mai absent de la toate promisiunile din timpul campaniei sale, sigur, cu o singură excepție: Anticorupția!
Cu alte cuvinte, în timp ce președintele Donald Trump a fost ocupat să-i tragă de urechi pe liderii G7 și să-și dea mâna istorică la Singapore cu „Rocket Man” (Omul Rachetă), în România, lucrurile au început din nou să derapeze, îndreptându-se spre mrejele acaparatoare ale Globaliștilor.
Ambasadorul american Hans Klemm, un diplomat de carieră, și o spun cu vădită convingere că este un diplomat de excepție, a reușit să culeagă disprețul atât celor din politic, al media cât și al populației.
Este lesne de înțeles acest lucru numai citind entuziasmul cu care presa a relatat plecarea acestuia.
Din păcate, acest lucru nu s-a datorat lui, ca persoană și ca ambasador, ci a naivității cu care se confruntă în general partenerii noștri diplomați.
Este pe cale de a-și lua „in primire” același dispreț și Wess Mitchel, cel numit sub Secretarul de Stat American pe partea de Europa Centrală și de Est, cel care și-a anunțat de îndată o vizită în România, exact la o săpămână după megaprotestul PSD.
Sigur există și explicația: vine să ridice moralul susținătorilor „Anticorupției și ai Statului de Drept!”
Cei care tocmai au încasat o usturătoare lovitură din partea majorității judecătorilor CCR, 6 din 9, care au transmis un mesaj clar: „conflictele constituționale” declanșate a patra oară de un procuror-șef anticorupție trebuie să înceteze!
Speech-ul președintelui Iohannis de ieri, cum că nu a înțeles tot ce a citit și din ce a citit a înțeles că el nu mai are puteri, nu face decât să confirme strigătul de ajutor al activiștilor globaliști la care au trebuit să răspundă prompt Ambasadorul Marii Britanii la București – Paul Brummel, precum și Wess Mitchel, omul numit în locul Victoriei Nuland la Departamentul de Stat al SUA. Că Wess Mitchell nu este „omul lui Trump” este simplu de înțeles, numai analizând declarațiile acestuia contrare președintelui Donald Trump sau citind scrierile unor foști oficiali americani despre acesta.
Și cităm din speech-ul lui Wess Mitchell susținut în cadrul unei reuniuni în 5 iunie la Heritage Foundation: „în Europa Centrală și de Est, SUA sunt interesate de întărirea eforturilor de luptă împotriva corupției și de combaterea dezinformării rusești, precum și de consolidarea societății civile în zonă”. Iar cel care îl pune într-o lumină pozitivă este tocmai Daniel Fried, cel care a deținut exact funcția lui Wess Mitchell în perioada 2005 -2009, exact în timpul conducerii FBI de către procurorul Robert Mueller, procurorul care îl anchetează neîncetat pe presedintele Donald Trump pentru „presupuse ingerințe ale Rusiei” în campania sa prezidențială.
Iată ce spune Daniel Fried: „Relațiile transatlantice se află deja într-un loc dizertativ și se pot înrăutăți, deoarece Uniunea Europeană, Canada și, probabil, alte națiuni rănite de tarifele SUA se răzvrătesc. Vestea proastă este că unii care se află în sau aproape de administrație – ambasadorul SUA în Germania Richard Grenell sau Steve Bannon, de exemplu – par să considere lupta cu aliații democrați ca un semn al virtuții și al naționalismului sănătos. Vestea bună este că alții din administrație, precum Wess Mitchell, încearcă să păstreze ceea ce pot („Ancorarea Alianței Occidentale”, așa cum a spus-o în discursul său)”
Pe cine critică deci Daniel Fried? Pe doi dintre cei mai fervenți susținători ai președintelui Donald Trump!
Americanii au vrut luptă anticorupție pentru combaterea terorismului extrem. Ceea ce se întâmplă în România este o anticorupție pe dos
Am să relatez în cele ce urmează de ce americanii susțin cu atâta ardoare lupta împotriva corupției.
Un răspuns cât se poate de clar îl găsim în cartea jurnalistei Sarah Chayes – intitulată „Thieves of
State” (Hoții Statului). O carte recomandată de către New York Times pentru a fi citită de funcționarii din serviciul străin, de cei care lucrează în comerț sau de către militari.
Ce ne spune acest lucru din start? Că forțele antrenate în restabilirea „sănătății unei țări” sunt cele de sorginte militară.
Cine sunt antrenate în lupta anticorupție în România? Toate serviciile secrete de sorginte militară cu vârf de lance SRI.
Unul dintre motivele principale pentru care Statele Unite și aliații săi s-au străduit să instaureze democrații durabile în Afganistan și Irak este că guvernele acestor țări sunt prinse într-un sistem asemănător mafiei, în care doar fluxul de bani care crește contează. Același lucru este valabil și pentru unele părți din Africa și Asia și cea mai mare parte a fostei Uniuni Sovietice. Cartea „Hoții de stat” a lui Chayes, descrie modul in care corupția acută provoacă nu numai degradarea socială, ci și extremismul violent. Ea numește acest fapt „un fapt de bază”, care arată că acolo unde există o guvernare proastă în special și niciun apel la statul de drept și niciun drept de proprietate protejat – oamenii încep să caute o puritate spirituală care să îi pună pe calea radicalizării.
Ori, analizând situația din România, lupta anticorupție s-a transformat în exact opusul celui scontat: deposedarea proprietății – și extremismul violent. Și dau câteva exemple: sechestrele interminabile și nemaipomenit de mari au făcut ca cele mai mari afaceri să fie falimentate sau naționalizate și jefuite, protestatari cu limbaj și comportament violent participând la proteste neautorizate cu piețele centrale confiscate oricând și la orice oră, politicieni asaltați la termenele de judecată și umiliți aruncându-li-se cătușe în față în timp ce se pregătesc să intre în sala de judecată, pozați și apoi share-uiți în grupurile protestatarilor tocmai pentru a incinta și a instiga o masă cât mai mare de posibili activiști; detenția preventivă excesivă și tortura la care sunt supuse toate „gulerele albe” prin condițiile de închisoare improprii, exodul „gulerelor albe”, în majoritate oameni de afaceri cu foști zeci de mii de angajați și care în definitv nu reprezentau altceva decât însăși economia și forța de muncă a României. Desigur exemplele pot continua.
Așa s-a ajuns ca „Vânătoarea de vrăjitoare” a președintelui Donald Trump și Deep State-ul din spatele acesteia să fie în oglindă cu ceea ce se întâmplă în România cu președintele Iohannis și cu „gulerele albe”
Președintele Klaus Iohannis nu este altceva decât victima aceluiași Deep State de România. O primă dovadă și cea mai clară este discursul acestuia în fața CSM, după primul an de mandat, în data de 6 ianuarie 2015 și citez doar câteva fraze esențiale:
„Este de datoria mea să arăt, totodată, că instituțiile nu trebuie personalizate, identificate cu imaginea liderului de la un moment dat. Instituțiile nu „aparțin” conducătorilor. Doar așa ne putem feri de derapaje și manipulări, de situații periculoase și nedemocratice”.
Și continuă: ʼʼConsider important de subliniat faptul că Justiția este una din cele trei puteri ale statului, nu o supraputere. Justiția trebuie exercitată cu demnitate, respect și sobrietate, nu etalată sub aspect de exotism mediatic. În același timp, Justiția se face cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților civile, inclusiv a prezumției de nevinovăție și a dreptului la imagine.ʼʼ
Mai departe: ʼʼAstfel, este esențial ca magistrații judecători și procurori să exercite un control efectiv asupra proporționalității, legalității și utilității tuturor măsurilor procesuale. Aici nu e vorba de a apăra inculpații și faptele lor de ochii opiniei publice, ci de exercitarea cu decență a actului de justiție, de apărarea principiilor care stau la baza oricărei societăți democratice.ʼʼ
Și concluzia: ʼʼAstăzi, aici, în fața dumneavoastră, declar cu responsabilitate că a venit momentul, la opt ani de la instituirea MCV-ului, ca România sa fie evaluată cu obiectivitatea pe care o merită și să se constate că acele condiționalități, sub rezerva îndeplinirii cărora am devenit stat membru, au fost îndeplinite. Așadar, cred că unul dintre obiectivele majore ale sistemului judiciar trebuie să fie ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare.ʼʼ
Apogeul intenției adevăratului președinte Iohannis a fost confirmat de fostul ministru de Justiție Raluca Prună, care a ezitat să o propună pentru reinvestire pe Laura Codruța Kövesi, după cum scria în decembrie 2015 jurnalistul ‘ʼatacheʼʼ Dan Tapalagă și care totuși a propus-o. Decretul lui Kövesi timp de mai bine de o lună, mandatul acesteia expirând în mai 2016, a rămas în stand by pe masa președintelui Iohannis.
Black Cube și decretul de reînvestire în funcție a Laurei Codruța Kövesi
Președintele Klaus Iohannis a semnat decretul de numire în funcție a Laurei Kövesi abia la o zi după izbucnirea scandalului Black Cube, în data de 6 aprilie 2016, deci la mai bine de o lună după ce aceasta fusese propusă pentru reînvestire și la o săptămână după ce mandatul acesteia în fruntea DNA expirase.
Tot ieri, la arestarea și condamnarea celui de-al treilea israelian din scandalul Black Cube, președintelui Klaus Iohannis i s-a organizat un discurs și o ieșire publică la braț cu Kövesi sub pretextul „celebrării Reginei Marii Britanii”.
Și aici voi face o mică paranteză. Ambasadorul Paul Brummel, un diplomat prin Excelență, cu părere de rău, îl anunț că i se pregătește probabil aceeași soartă a ambasadorului Hans Klemm și anume „disprețul” poporului român, al politicului și al „mass-mediei” adevărate, nu a celei ONG-iste. Românii, majoritatea protestatarilor veniți la mitingul PSD trecuți de cei 50 de ani si adevărații supraviețuitori ai comunismului, nu „puștii Rezist” care vorba românului se jucau cu „puța” în nisip pe vremea aceea, sunt suficient de apți mintal încât sa realizeze ca ditamai Regina Marii Britanii nu și-ar pofti procurorii-șefi la masa celebrării împliniirii minunatei vârste de 92 de ani, pentru că asta ar însemna să admită în văzul tuturor că politica se face la masă cu procurorii! Din acest motiv, ceea ce s-a întâmplat ieri la Ambasada Marii Britanii va stârni o rumoare și în rândul judecătorilor britanici care nu numai că își respectă confrații, fie ei ai Curții Constituționale din România, dar își respectă și angajamentul luat în fața UE prin care judecătorii sunt invitați să considere deciziile confraților săi membri UE ca pe cele ale lor!
Este lesne de înțeles că atât decretul de reinvestire, cât și cel de „nerevocare” sunt strâns legate de scandalul Black Cube și Laura Kövesi. Deși presa a speculat în fel și chip de o spionare a lui Kövesi, jurnalistul Ion Cristoiu a prezentat publicului declarațiile și părți din dosarul Black Cube, care îi implică în mod direct și cert pe directorul SRI, Eduard Hellvig și pe presedintele României, Klaus Iohannis.
Este de domeniul evidenței pentru jurnaliștii de investigații că acest dosar a fost o cursă întinsă președintelui Klaus Iohannis de susținători ai lui Kövesi de peste mări și țări mână în mână cu directori din SRI: George Maior și Florian Coldea. Black Cube a fost folosită în trecut și de către fostul director al SRI – George Maior, este de notorietate că FBI-ul a oferit sprijin logistic și know-how atât în birourile SRI, cât și în cele din DNA. Găsim chiar și o declarație a lui Dan Andronic în serialul său „Noi suntem Statul” și citez: „Cert este că au existat consultanți FBI la DNA, așa cum afirmau chiar ziariștii apropriați Binomului, că s-a oferit sprijin logistic, activitatea a fost susținută constant”. Ambasadorul Hans Klemm, de asemenea, a confirmat că FBI oferea consultanță DNA.
Nu ne rămâne decât să ne întrebăm dacă „vânătoarea de vrăjitoare” la care asistăm în România este un produs al naivității reprezentanților partenerilor noștri strategici trimiși în misiune în România sau este un act deliberat și îndreptat împotriva democrației unei țări de o mega importanță geopolitică. Aș înclina, totuși spre prima variantă: naivitatea!
Președintele Klaus Iohannis are nevoie de noi consilieri, acei consilieri care l-au sfătuit pe vremuri în acel discurs istoric din 6 ianuarie 2015. Președintele României trebuie să discute cu președintele Donald Trump și cu președintele Steinmeier. Ambii sunt suficient de puternici și de abili în a-l sprijini pe președintele Iohannis să iasă din criza în care se află România.
