Protest in fata Parchetului General, pentru a sustine plangerea formulata catre procurorul general impotriva rezolutiei de clasare a dosarului, luni, 22 februarie 2916. Inquam Photos / George Calin

Culisele desființării Institutului Revoluției Române

Senatul a adoptat, săptămâna trecută, cu 84 de voturi "pentru" şi 54 "împotrivă", proiectul iniţiat de Guvern privind desfiinţarea Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Șerban Cătălin 0 comentarii

Actualizat: 22.02.2021 - 09:49

Comisia juridică din Senat a dat raport de admitere proiectului iniţiat de Guvern privind desfiinţarea acestui institut.

Proiectul pentru aprobarea OUG nr. 91/2019 privind desfiinţarea IRRD 1989, precum şi pentru abrogarea legii de înfiinţare a institutului a revenit în dezbatere la Senat, după ce forma trimisă la promulgare cu titlul "Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2019 privind desfiinţarea IRRD 1989" a făcut obiectul unei sesizări de neconstituţionalitate, formulată de Executiv, cu obiecţii respinse de CCR, dar şi al unei cereri de reexaminare din partea preşedintelui Klaus Iohannis.

În cadrul dezbaterilor, senatorul PNL Alina Gorghiu le-a cerut parlamentarilor să voteze pentru desfiinţarea acestui institut, deoarece a produs "exclusiv un act de ipocrizie şi impostură ştiinţifică".

"O scrisoare deschisă a fost remisă presei din partea Societăţii din Timişoara, a Asociaţiei Revoluţionarilor Fără Privilegii şi din partea Fundaţiei Gheorghe Ursu. Aceşti oameni, care cunosc foarte bine fenomenul Revoluţiei şi ce s-a întâmplat în 1989, spun un singur lucru despre acest institut - că a avut un efect minor, dar neconvingător, că, din păcate, ce a produs acest institut a fost exclusiv un act de ipocrizie şi impostură ştiinţifică, pentru că a pretins studierea represiunii şi a scos lucrări şi studii despre fapte evidente care au produs moartea a peste 1.000 de români, fără ca măcar, instituţional, să-i numească pe aceşti autori ai crimelor", a susţinut Gorghiu.

Senatorul PSD Lucian Romaşcanu a admis că legea privind înfiinţarea acestui institut ar trebui corectată, reformată, dacă "pare depăşită", însă a menţionat că nu vede raţiunea desfiinţării lui.

IICCMER anunță preluarea obiectului de activitate al IRRD

Ca urmare a desființării IRRD 1989, IICCMER va folosi toate resursele pentru aflarea adevărului despre ce s-a petrecut în urmă cu mai bine de 30 de ani.

Astfel, IICCMER se va ocupa de investigarea științifică și demascarea crimelor și abuzurilor din timpul Revoluției prin culegerea de date, documente, mărturii și realizarea de cercetări riguroase cu privire la desfăşurarea şi efectele evenimentelor din decembrie 1989.

Prin aceasta, IICCMER își consolidează misiunea de prezervare a memoriei victimelor regimului comunist din România și de identificare a responsabililor pentru crimele comise în perioada 1945-1989.


Anunțul de marți al IICMER pare a face lumină în acțiunea rapidă a majorității guvernamnentale PNL-USR-PLUS-UDMR de a continua și termina ceea ce nu reușise în decembrie 2019 printr-o ordonanță de urgență.

Sigur, se pune întrebarea dacă nu există și alte motivații în afară de aceasta foarte evidentă de a se face o reducere a cheltuielilor, prin preluarea practic a obiectului de activitate al Institutului Revoluției Române din decembrie 1989, de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.


Dacă ne gândim că principalii beneficiari ai sinecurilor oferite de IRRD 1989 sunt și inculpați în dosarul Revoluției, din decembrie 1989, Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu, atunci mai apar câteva ipoteze care merită a fi luate în seamă.


În 9 octombrie 2020,  judecătorii de Cameră Preliminară de la instanța supremă au decis să transmită încheierea motivată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, pentru remedierea unor erori din Dosarul Revoluției.

Curtea Supremă a exclus mai multe probe depuse de Parchetul Militar la dosar, printre care rapoartele întocmite de SRI și de Comisia parlamentară de anchetă a revoluției care a funcționat în anii 90. 


În consecință, din plimbarea dosarului între camera preliminară și parchet pot apărea două motivații alternative pentru desființarea rapidă a IRRD 1989 de către actuala majoritate parlamentară.

Prima ține de faptul că actuala putere și-a dat seama că dosarul Revoluției nu mai poate fi soluționat în timp util pentru a-l condamna pe principalul inculpat, Ion Iliescu, și vrea să obțină o victorie a la Pirus.

Cea de a doua, din contră, ține de faptul că sunt șanse să se obțină condamnarea principalilor inculpați și, atunci, prin această mișcare se va distruge și ultima redută juridică a apărării acuzaților, care ar fi putut arăta caracterul ”istoric” și perfect ”legitim” al evenimentelor din decembrie 1989, la adăpostul activității și concluziilor din cadrul institutului recent desființat.

Victimele revoluției încă speră că se va face dreptate.

 

Comentarii