Parteneriatul de apărare, care a fost conceput ca un balon al agresiunii rusești, s-a adaptat lent la provocările proaspete din ultimii ani – și s-a dovedit doritor în probleme precum criza siriană, ascensiunea Chinei și amenințarea reprezentată de activitate unilaterală a propriilor membri, SUA și Turcia.
Potrivit lui Jeremy Shapiro, expert în politică externă și director de cercetare la premiatul think-tank internațional, Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), parteneriatul de apărare vechi de zeci de ani a atins un nou nivel scăzut, iar această întâlnire din această săptămână „ pare o epavă de tren în devenire ”.„Există o presupunere în rândul liderilor că, deoarece NATO a supraviețuit acestor tipuri de crize în trecut, va elimina această ultimă sperietoare.Acest lucru ar fi probabil adevărat dacă Franța și Turcia ar fi singurele probleme. Cu toate acestea, nu sunt. Problema este mult mai mare și derivă din SUA – în cazul în care un președinte neînțelept nu dorește să își asume angajamente sau să lucreze pentru îmbunătățirea apărării occidentale.În mod nejustificat, Emmanuel Macron consideră că Trump își întoarce spatele către Europa și vrea ca statele membre NATO și UE să se trezească la această realitate.Dacă alianța urmează să supraviețuiască și să își mențină poziția ca o opțiune credibilă pentru apărarea occidentală, va necesita un nou tip de negociere – una care să se încadreze în indiferența americană și care să compenseze deficiența cu contribuții și autorități la nivel european.
Nick Witney, un coleg principal de politică la ECFR și fost director executiv al Agenției Europene de Apărare, a adăugat:„Președintele Trump, care a dat naștere la Summit-ul NATO din 2018, pare să fie cel mai bun comportament la Londra – până acum. El nu va dori să facă nimic pentru a pune în pericol furnizarea Brexit de către Boris Johnson. Brexit este obiectivul geo-strategic al lui Trump – dăunarea UE și lăsarea Regatului Unit în disperare de o afacere comercială.
Argumentele lui Shapiro și Witney sunt susținute de sondajele pan-europene, întreprinse de ECFR la începutul acestui an.
Acest sondaj, realizat pe 60.000 de europeni din 14 state membre ale UE, a constatat:
– Doar 5% dintre europeni au încredere în Donald Trump și, la rândul lor, doresc ca UE să devină un actor puternic, independent, fără confruntare, suficient de puternic pentru a evita luarea deoparte sau a fi la mila puterilor exterioare. În cazul potențialelor conflicte dintre SUA și Rusia, majoritatea respondenților din practic toate țările ar prefera ca UE să rămână neutră, urmărind o cale de mijloc între aceste puteri concurente.
– Europenii se tem de China și de influența sa din ce în ce mai mare în lume – nu mai mult de 8% dintre respondenți din statele membre sondate consideră că UE ar trebui să se unească cu Beijing și nu cu Washington în cazul unui conflict SUA-China. Dorința copleșitoare a publicului din fiecare stat membru este să rămână neutru – o poziție deținută de aproape trei sferturi (73%) dintre cei chestionați în Germania și peste 80% în Grecia și Austria.
– Aproape 1 din 4 europeni consideră implicarea la nivelul UE ca fiind esențială pentru apărarea intereselor continentelor împotriva puterilor superioare, cum ar fi China și SUA – respondenții din Franța (34%), Austria (31%) și Danemarca (31%).
– Mai mult de jumătate dintre respondenții sondajului (57%) consideră că interesele economice ale Europei, față de China, nu sunt suficient protejate – această poziție deținând aproape trei sferturi dintre respondenți în Franța (72%) și Italia (72%) , și aproape două treimi din Spania (63%), Grecia (62%) și Germania (61%).
– În ceea ce privește Iranul, majoritatea europenilor (57%) susțin eforturile UE de a menține „acordul nuclear” al Planului comun de acțiune (JCPOA) cu Iran. Sprijinul pentru acord este cel mai puternic în Austria (67%) și cel mai slab în Franța (47%).
– În general, europenii cred că mai mult ar fi trebuit să facă mai mult pentru a opri criza din Siria să se dezvolte în 2011. Respondenții, în special Grecia (70%) și Spania (62%), cred că ar fi trebuit să existe un răspuns mai coordonat la nivel european la tulburări.
