Monica Macovei a impus-o pe Laura Codruţa Kovesi ca procuror şef al DNA, fost PNA. Monica Macovei a ajuns ministru în urma unui telefon dat de George Soros lui Băsescu. Dan Barna a apărut de nicăieri?
După ce “Mani Pulite”, operaţiunea anti-mafia politică, descoperită de către jurnalişti că era coordonată de consulul american din Milano, a lichidat partidele tradiţionale, a apărut un lider nou, parfumat şi cu ciocate, Silvio Berlusconi.
Prin anii 1998, când mergeam des la reuniunile Partidului Popular European, am întrebat de unde vine măscăriciul ăsta, înconjurat de multe pipiţe. Eram la Haga. Mi s-a făcut semn cu degetul către Ocean. Americanii l-au adus. Mi s-a şoptit.
Şi Silvio Berlusconi, în schimbul unor acţiuni militare favorabile Pentagonului în sudul Italiei, şi-a instalat propria mafie la conducerea Italiei. El a biruit în alegeri “democratice”şi fără softul controlat de un serviciu special. Totul cu încuviinţarea partenerului zis strategic.
Acţiunile de tip “Mani Pulite” s-au repetat doar în România, acolo unde preşedintele statului de atunci, Traian Băsescu, era dispus, vorba lui, “să sugă de la marele licurici.”
Dar ce legătură au toate astea cu decompensatul serviciilor, Dan Barna?
La acea vreme, Klaus Iohannis îşi făcea încălzirea pe culoarul primăriei din Sibiu. Viorica Dăncilă europarlamenta. Barna vântura bani europeni. Nicuşor Dan organiza “salvarea” Bucureştiului. Doar tefelistul era cu suzeta în gură şi nu visa să fie soldat în Armata de Salvare Naţională cu Petul.
De ce a avut succes lupta anticorupţie doar în România, ocolind Bulgaria, Polonia, Cehia şi Ungaria?
Pentru că aici serviciile secrete şi un anume preşedinte s-au predat în schimbul menţinerii lor la putere. Schemele de organizare ale puterii sunt tot de ei hotărâte. Ce ocupant nu şi-ar dori ca bătăliile din cetate să fie tot mai înverşunate? De-a dreptul sublime şi super plăcute.
Ce avea de oferit România, în schimb?
La fel ca la Înalta Poartă, vechilii serviciilor şi-au cumpărat suveranitatea limitată, între peretele de execuţie şi gardul de sârmă ghimpată. Sigur că în acest spaţiu ei sunt gardienii fricii. Împart binele şi răul.
Ce au oferit? Foarte multe resurse naturale, o graniţă de est cu Rusia bine păzită şi un port comparabil cu Rotterdam-ul. Doar după ce s-au rezolvat aceste probleme, s-a adus pe mulţi bani scutul anti-rachetă. Acest simbol de luptă trebuia protejat. Aşa s-a dispus prin secţiile specializate ale intelligence-ului de peste Ocean necesitatea impunerii controlului. Adică, nicio putere politică să nu fie de capul ei.
Cu sprijinul ambasadei de la Bucureşti, mahării serviciilor secrete, în schimbul relocării unor fonduri, de miliarde de ori mai mari decât Belinele, către alte Bahamas-uri, li s-au lăsat dreptul de a orchestra conducerea politică a statului.
De cel puţin două decenii, cu greu ajunge vreun nealiniat prim-ministru.
Pentru că în 2014, o parte dintre liderii serviciilor secrete au fost debarcaţi de la bordul navei cu bunătăţi, Florian Coldea a înfiinţat un partid progresist, numit USR, având salvarea ca năframa sus pe catarg.
Cum a apărut Dan Barna?
Pentru că partitura Nicuşor Dan nu a prea funcţionat, băieţii l-au adus pe Dan Barna, un tip controlat şi controlabil, la conducerea formaţiunii noii Securităţi. Acesta şi-a intrat în rol. A muncit la Iniţiativa “Fără penali,” zile întregi. A adunat semnături. S-a bătut în Parlament pentru legiferarea acesteia. A sărit prin pieţe, ştiind că doar cine sare nu ia condamnare, lecţia învăţată de la Ludovic Orban.
A câştigat, împreună cu USR, o poziţie bună pe eşicherul politic în alegerile europarlamentare. Deja devenea o ameninţare pentru Klaus Iohannis, slujit şi controlat de alte părţi ale serviciilor secrete.
La începutul verii, inteligenţii serviciilor au creionat o strategie cu o finală a alegerilor prezidenţiale dintre Iohannis şi Dăncilă. Numai că socoteala de acasă nu se potrivea cu cea din târg. Barna părea a deveni din vehicol, un competitor. Adică se învârtoşase prea tare. Din vânat, devenise şi el vânător.
Strategii preşedintelui l-au poziţionat pe Iohannis, în ochii celor mulţi, ca unicul catalizator al voturilor anti-PSD. Dar electoratul progresist, menţinut cald de reţeaua de agenţi ai USR, nu se dădea mutat în tabăra preşedintelui.
Klaus Iohannis şi-a făcut crez din lupta anti-PSD. Orice mărunt analist politic şi-a dat seama că pe “dead set-ul” progresist nu-l poţi atinge. Aşa şi strategii pe care nu-i putem acuza de lipsa de instrumente de măsurare a percepţiilor s-au reorientat.
La început, coabitarea Iohannis – Dăncilă le servea de minune. Dar cu timpul, inteligenţii au sesizat pericolul intrării în turul 2 a lui Barna, candidat susţinut de looserii din servicii, ai căror unică misiune de luptă era revenirea la pupitrele de comandă.
În Comisia Europeană paritatea de comisari europeni din partea socialiştilor şi a popularilor era de 1-1. Adică zece dinspre statele conduse de PES şi zece de PPE. Angela Merkel avea fir direct cu Iohannis. Unde putea sparge mai uşor balanţa de putere, decât în România? De la scandalul comisarului român pentru transporturi a început ideea dărâmării Guvernului Dăncilă.
Iohannis şi Orban erau perfect determinaţi cu azimutul “Jos Dăncilă!”. Numai că socoteala din târg nu era aceeaşi cu cea de acasă. USR nu voia de la început să voteze Guvernul Orban. Şi atunci, umbrele au decis să-i fabrice lui Barna o anchetă şi să o livreze exact out-let-ului folosit de servicii, Rise Project.
Am mai scris şi o repet, ancheta nu are un stil publicistic. Ea pare scrisă de un laborator de analiză. Sigur că nu spun asta în favoarea unei conserve. E altceva Dan Barna decât o conservă?
Pentru Iohannis, înainte culcat!
Laboranţii atelierului de condus România au ca unic scop să-l scoată pe Iohannis, preşedinte. Prin ancheta din Rise Project şi prin Moţiunea de cenzură au împuşcat doi iepuri dintr-un screen-shot. Faptul că nu au pregătit pasul doi se vede din sevrajul politic.
Faptul că Ludovic Orban nu poate constitui o majoritate parlamentară e fie că în dispozitivul de comandă au survenit erori, fie, aşa cum am spus, cei care strâng degetele de uşă nu au suficiente instrumente. Vedeţi de ce le stă Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie ca nodul în gât?
PSD are o majoritate în Senat. De aici problema cu cvorumul. Toate tunurile autobazei se îndreaptă spre senatorii social-democraţi care nu se predau, în condiţiile în care PSD refuză să acorde sprijin parlamentar PNL. Ar fi şi culmea, după ce i-a debarcat prim-ministrul.
Tot ce se întâmplă în spaţiul public al politicii româneşti are o singură constantă: lupta disperată a structurilor de comandă pentru menţinerea unui om pe scaunul prezidenţial, al acelui convenabil, pisoi cu inteligenţii, satanist cu pesediştii. De ce? Pentru că doar în mâinile preşedintelui stau numirile şefilor pupitrelor de comandă.
Depresia din rândurile salvatorilor de profesie
E un circ cu scenariu gata scris. Doar naivii mai cred în sloganul “fără hoţi ajungem departe.” Disperaţi că liderul USR o ia la vale, purtătorii de cuvânt ai Uniunii încearcă să acrediteze ideea că “hoţii lor sunt altfel decât hoţii noştri.” Chestiune de gâgă. Nicio tefelistă nu îşi va mai smulge sutienul sau niciun Ceauşescu nu va ridica baricade dacă cineva nu mai plânge masa. E clar. O depresie s-a instituit cu scop şi în rândul salvaţioniştilor de ocazie.
Ce se va întâmpla?
Nimeni nu va plânge după scoaterea din decor a cadavrului politic Dan Barna. Secu l-a ridicat, Secu l-a doborât, fie-i puterea de stradă “lăudată”.
Foarte puţini români înţeleg că miza luptei pentru conducerea ţării nu are nimic legat de România profundă. Ci doar menţinerea pretenţiilor românilor la foc mic.
Aruncatul lui Barna la câini are şi o serie de poveţe. Niciun om ridicat de structuri nu e sigur că ancorele sunt veşnice. Când nu mai e util, instrumentul de unică folosinţă sfârşeşte cu dinţii de gardul unităţii.
Asta e o lecţie şi pentru colegii noştri cărora epoleţii le-au schimbat destinele.
Nimeni dintre cei care s-au închinat nu au sfârşit ca eroi în Phantenonul neamului. Petrov e doar o lecţie din mizantropia unităţ
