Plecat, în plină campanie electorală, să predice, cu pupitrul încărcat de microfoane, prin pustiul realizărilor edilitare ale Gabrielei Firea, domnul Dan de la USR PLUS PNL, acest Nicușor Votezătorul al Capitalei, a scos la produs stigmatul existențial al românului, acela de victimă universală atemporală, lansând, cu o denumire sugestivă, o platformă de acțiune ce îndeamnă, în fapt, cetățeanul de rând, să dea în gât la modul anonim cruda realitate a cărei asanare, altfel, sub semnătură, acesta nu îndrăznește să și-o asume.
Oportunist, pentru că, lucru știut, românilor le cam place drama și, chiar dacă ei nu o recunosc, semenii noștri consumă zilnic tragedii reale sau închipuite, trăite sau împrumutate de prin vecini, Nicușor și-a intitulat platforma bucureștiumilit.ro, lăsând interacțiunea publică la îndemâna victimelor camuflate în conștiința fiecărui cetățean. Matricea de funcționare e simplă și eficientă, și se bazează tocmai pe exacerbatele frustrări pe pe care le produc rigorile marelui mecanism social: ai o groapă-n cartier, veche de cinci ani? Fă-i o fotografie și urc-o acum pe platformă, se ocupă Nicușor! Un maidan plin de deșeuri menajere, unde mai aruncă si soacră-ta aia cu care te-ai certat? Dă-le adresa, pune și-o poză și-au grijă băieții lui domnu Dan, după alegeri, atenție însă, doar dacă-i votezi!
Lucid și calculat, reformatorul Nicușor dă victimelor cărora le adresează ”Bucureștiul Umilit” exact lucrul de care acestea au nevoie. Iluzia contribuției aparent responsabile, de la adăpostul confortabil al anonimatului. Pervers, în scopul obținerii de beneficii electorale, victimele sunt valorizate, ba chiar devin modele funcționale cu auto – declanșare când au la îndemână un instrument cu care să raporteze la greu, orice, oricât și oricând, feriți fiind de riscul de a fi puși, vreodată, să își asume propriile fapte.
Prin caracterul său contributiv discret, platforma lui Nicușor nu încurajează nicidecum implicarea responsabilă, ci denunțul anonim, transformându-l pe autorul inițiativei într-un sectorist de școală nouă care, pentru a nu-și mai scoate de sute de ori blocnotesul din porthart, le oferă delatorilor de vocație un sertar online pentru notele lor informative.
După ce, preț de o jumătate de secol, organele de stat au tot încurajat românii să-și dea în gât colegul de bancă, de muncă, partenerul de șpriț sau ruda bogată, căzută în dizgrație, delațiunea redevine, în mânile neo-liberalului Nicușor Dan, o adevărată cheie instituțională de reglare a relațiilor sociale.
Ce nu înțelege onor autorul ”Bucureștiului Umilit” este faptul că civismul e dat de felul în care populația înțelege să se comporte și de felul în care ea conviețuiește în cadrul societății. Civismul se bazează pe respectul angajat față de ceilalți, față de mediul natural, față de bunurile publice, de buna educație, de urbanitate și de curtoazie.
Civismul e legat fundamental și primordial de asumarea responsabilă a propriilor fapte. Pâra anonimă ține doar de vocația delațiunii, întipărită în mentalul nostru colectiv de zeci de ani. Ține de studentul care își ”dădea în gât” sub pseudonim, la Miliție, colegul de cameră, pentru faptul că și-a cumpărat blugi de pe Covaci, de la speculanți, fără a fi membru de partid. Ține de „grupul oamenilor de bine”, locatari ai aceleiași scări, care o reclamau pe vecina de la 1 pentru faptul ca locuiește cu iubitul în aceeași garsoniera, fără certificat de căsătorie. Ține de „colectivul cetățenesc” de bloc care o dădea în primire pe tanti de la 4, pentru faptul că ea nu gătea cu ușa deschisă, „ca toată lumea”, că nu cumva sa simtă poporul miros de friptură primită de la abator, pe sub mână, în loc de duhoare de mâncare de cartofi, cumpărați după o coadă de 2 ore, de la Aprozar.
Oamenii iubesc denunțul, mai ales când se pot înfrupta din spectacolul lui. Iar atunci când orgoliul de a se mândri în fața oglinzilor, spunând despre ei înșiși că se implică, se ciocnește organic cu teama de a nu se afla în centrul atenției pe marginea unui subiect ai cărui protagoniști sunt, premisele circului delațional sunt create.
