Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Moțiunea de fâs

Marius Ghilezan Actualizat: 13.06.2019 - 16:03
Marius Ghilezan

Ieri s-a citit Moțiunea de cenzură. Vorbe mari, puține alternative. Aceleași lozinci, atribute dure, vorbe lemnoase din discursul urii.

Share

De la politicieni care nu-și doresc puterea. Doar mimează.

Au stârnit jihadul și cu nesimțire acuză coaliția de aprinderea focului social. Sigur că mulți români nu înțeleg modul de acțiune, dar e o vorbă printre cei mulți, „ba pe-a mă-tii.“

În orice strategie de luptă scrie, de la Sun Tzi încoace că dacă nu ai un dușman inventează-l. Și au scos capul de mort. Un Voldemort în persoana lui Liviu Dragnea. Opoziția n-ar fi devenit eroică dacă n-ar fi avut o victorie în palmares. Nu l-au dărâmat electoral, i-au băgat șișul juridic și l-au trimis în închisoare. Lumea, căzută în admirație, urla de fericire. Exact ca în urmă cu șase secole, când victimele bisericii erau arse pe rug. Mai contează că multe dintre acestea sunt azi eroi? Atunci erau victime ale sistemului clerical.

Dacă i-a reușit ceva sistemului e stigmatizarea adversarului și aruncarea lui la câini. Sigur că prin ricoșeu și PSD a fost demonizat.

Vulgul s-a bucurat o zi, o săptămână, dar PSD și ALDE sunt tot la putere. Și asta provoacă depresie.

Pentru menținerea tensiunii în stare să alimenteze corpul social cu adrenalina demolatorilor s-a citit ieri Moțiunea de cenzură. Nici inițiatorii nu-și doresc să treacă. Povara guvernării e grea. Să le iei românilor din bruma de bunăstare dată de PSD înseamnă sinucidere politică. Și atunci recurg la planul B, de diversiune. Arată pisica în chip de leopard. Doar, doar se mai menține vâna indignării până la toamnă.

De ce liberalii, useriștii, proromâniștii nu vor să dărâme în fapt și în drept Guvernul Dăncilă? Pentru că nu au un program de guvernare, soluții la problemele românilor, aplicabile de a doua zi a preluării puterii. Și atunci pantomima e mai la îndemână. Se fac că dau jos guvernul cu fente, nu cu un picior pus ferm pe tibia adversarului.

Dar ce mai atâtea povești despre cine a înveninat climatul social? Unii, impregnați de mesajele plăcuțelor suedeze cred că PSD, raționalii, parte din România trecută, își dau seama că moțiunea de cenzură e ca loțiunea luată din Obor, fără efect.

În spatele multor politicieni din opoziție stă măritul sistem. Pentru oamenii umbrelor e mai simplu să controleze puterea decât să o exercite cu mandat. Soluții n-ar fi prea multe. Asta dacă într-adevăr vor să lucreze pentru țară.

Obositoarea temă a anticorupției s-a reluat ca o meliță. Sigur că vehiculul de trimis hoții lor la pușcărie e doar o umbrelă pentru hoții noștri.

Cât de blajin au privit Ludovic Orban, Vasile Blaga, Gheorghe Falcă, Victor Ponta momentul de condamnare a celor apostilați. Ei care au avut zeci de dosare penale. Au scăpat pentru că au capitulat în fața sistemului. Și s-au salvat.

„Fără OUG-uri, fără parole de acces și fără cozi la vot!“ Frumoasă lozincă. Nu?

O puzderie de calomnii, de acuzații nefondate, de formulări aduse parcă din Ferentari nu conving pe cei indeciși. Moțiunea este singura armă legitimă, constituțională, a opoziției, dar nu trebuie tratată ca un fâs. Să vii să dobori guvernul rostogolind aceleași sunete de flașnetă obosită e semn că-ți bați joc de instrumentul constituțional pe care-l ai.

Cu atributele străzii: „gazare,“ „dube,“ „ticăloșie,“ fără raționamente politice, credibile, fără acel nobles-oblige-ul unei politici de nivel înalt, totul coboară în derizoriu și compromit orice șansă de construcție a unei alternative viabile. Cu cine să construiești această alternativă? Cu aducătorii de boxe și cu trâmbițele sistemului? Cu anarhiști de operă buhă? Cu marțafoi ce-și dau în petic prin simpla ridicare a vocii?

România are nevoie de reinstaurarea climatului de înțelegere. Cine e pregătit să dicteze valsul împăcării? Al readucerii acasă a diasporei, folosită acum pe post de baros de spart guvernul? Stă cineva să cugete la asemănările de formă și de conținut ale diasporadei cu mineriadele? Cred că amândouă acțiunile au același regizor, care niciodată nu apare sub reflectoare. Stă pitit ca molia în sacoul de lână.

În orice țară din lumea democratică opoziția vine cu calcule precise, cu date de sinteză, cu probe ale acuzării, nu cu ridicole mesaje din panoplia propagandei care a împărțit de doi ani țara.

PSD și-a securizat voturile. Parlamentarii partidului vor fi prezenți în sala de vot dar nu vor vota marți. Vor asista ca spectatorii.

Calculele pentru moțiune sunt simple: pe hârtie ies insuficiente voturi pentru a demite guvernul.

PNL, PRO România, PMP, UDMR adună 226 de voturi în Parlament. Insuficiente voturi. Pentru a fi adoptată o Moțiune de cenzură, opoziția are nevoie de 234 de voturi, încă opt voturi de unde le ea?

Moțiunea de cenzură are un singur înfrânt. Ludovic Orban. Lui i se va cere gâtul.

 

Comentarii

loading...