Deși este greu de crezut, Dragnea și Tăriceanu au pierdut stabilitatea majorității parlamentare: ei stau acum la mâna minorităților, a UDMR sau la toanele unor parlamentari trădători. Care, de regulă, acționează pe butoanele Sistemului. Pe cei doi lideri îi țin la un loc teama de opoziție și ciolanul guvernării. Dacă mâine s-ar convoca Parlamentul, nu ar avea suficiente voturi pentru suspendarea președintelui. Pentru a îngreuna situația coaliției, la ușă bat norii negri ai problemelor fiscale, de colectare a banilor la buget, rezultate zero la guvernare, o inflație galopantă, cursul euro ținut cu greu în frâu de BNR. Deocamdată însă este vară, una ciudată, ce-i drept, cu furtuni tropicale. Pe cale de consecință, pe nimeni nu mai interesează politica sau economia.
Comod cum îl știm, încă de vinerea trecută Tăriceanu este plecat în concediu și orice decizie legată de suspendarea președintelui Iohannis a fost înghețată. Mai există, ce-i drept, diverse discuții prin birouri provocate de Dragnea. Să aibă presa ce dezbate. Parlamentarii au dat și ei bir cu fugiții, iritați de faptul că au fost ținuți cu forța în sesiune extraordinară pentru modificările la Codurile Penale. S-a văzut acest lucru la vot, unde cinci parlamentari ALDE erau în București, dar nu s-au obosit să vină la Parlament. Câțiva „minoritari“ habarnaviști au trecut Codurile arătând fața unei majorități ciuruite, ca-n vremurile lui Boc.
Codurile au trecut „la mustață“, sau pe sub mustața unui Liviu Dragnea, din ce în ce mai surmenat și agresiv. De fapt, atmosfera în alianța PSD-ALDE este paradoxală: plină de letargie și oboseală, dar și de tensiune și agitație. Cam toți liderii, în afară de „tensionatul“ Dragnea, vor să fugă în concedii după un an de lupte, schimbări de guverne și scandaluri zilnice, cu mii de oameni în stradă, cu Iohannis și procuratura pe urmele lor. Singurul care vrea să continue șarjele împotriva lui Iohannis ar fi Dragnea dar, încet-încet, simte și el că în spatele lui se face gol. La o simplă privire pe sticlă se observă că niciun lider de la PSD cu voturi în traistă nu mai este dispus să iasă la bătaie. Pentru cine să luptăm? Pentru ce? Sunt întrebările unui partid care își vede liderul distrus de forțe pe care nici măcar nu le intuiește, deși repetă obsesiv mantra Statului Paralel, dărmite să le poată înțelege. „Dacă Dragnea nu poate să se salveze, noi nu suntem dispuși să murim pentru el“, spun mulți dintre apropiații lui Daddy. Orice lider PSD înțelege că poate intra la pușcărie sau se poate alege pe termen scurt cu dosare. Vezi ultimul dosar DNA al Gabrielei Firea în speța Becali – Arena Națională. Cu alte cuvinte: „Stați la locurile voastre și lăsați-l pe Dragnea să sucombe“! Șeful PSD mai are câteva luni de liniște în partid, până în octombrie nu-l va contesta nimeni la scenă deschisă. Codurile Penale sunt blocate la Curtea Constituțională, vor intra în vigoare, în cel mai optimist scenariu pentru Dragnea, prin februarie 2019. Tot pe atunci Dragnea ar trebui să primească sentința definitivă în dosarul „secretarelor de la PSD Teleorman“. Situația este „la mustață“ din nou, fără noua definiție a abuzului în serviciu în vigoare la data sentinței, Dragnea merge la închisoare.
Așadar, armata și liderii PSD–ALDE au moralul la pământ. Pentru că simt că patinează într-o luptă fără deznodământ cu Iohannis; de fapt, singurul lor proiect de țară în această guvernare a fost lupta totală cu Iohannis. Odată ce moralul scade, șansa de victorie scade și ea proporțional. Vina acestui război o poartă Dragnea. Drept răspuns, pare greu de crezut, sunt mii de PSD-iști cu funcții date de Dragnea & Comp. care nu au chef, nu ridică un deget să se lupte cu Iohannis; ei își mănâncă sinecurile bine plătite și se uită la televizor cum este executat Dragnea, șeful lor.
Neamțul Iohannis, asemenea cavalerilor teutoni, s-a închis în cetate și decimează alianța de guvernare într-un război de uzură pe care acum îl poartă fără niciun risc. Poate încălca rânjind Constituția și nu poate fi scos de la Cotroceni. Asta pentru că adevărul gol-goluț este că Tăriceanu nu vrea să îl suspende pe Iohannis pentru că nu are nimic de câștigat. Și pentru că nu vrea să ajungă asemenea lui Crin Antonescu, un președinte interimar pentru 30 de zile, care va ieși cu imaginea și credibilitatea distruse din aventura suspendării. Iar Tăriceanu nu vrea să îl lase pe Dragnea să își asume interimarul la Cotroceni, căci astfel i-ar gira acțiunile și deciziile cât Dragnea ar fi în funcție.
Ceea ce face Tăriceanu este vizibil cu ochiul liber: se delimitează și el încet, dar sigur, de Dragnea, asumându-și o candidatură la președinție singur, fără PSD, cel puțin în primul tur al alegerilor. Fiecare este pe cont propriu acum. Și scapă cine poate! Ce nu anticipează Tăriceanu este posibilitatea ca anumiți prieteni ai domniei sale să fi făcut denunțuri grele la DNA. Iar după ce Dragnea merge la pușcărie să vină rândul lui pe eșafod. Sau poate Tăriceanu a anticipat tocmai asta, și a devenit brusc mai cooperant cu statul de drept. Timpul le va
lămuri.
