Poate că nu doar Adrian Năstase a sesizat degetul arătător al preşedintelui către mulţime (în limbajul non-verbal înseamnă ordin n.a.), poate că nu doar nealiniaţii observă destinaţia comunicării sale publice, poate că şi chiar alegătorii săi, mulţi unguri printre ei, s-au săturat de răfuieli şi de permanenta stare de luptă politică, nu epidemiologică, unde poate ar fi trebuit să fie mai dur şi mai autoritar.
Se poate vorbi despre o schimbare la faţă? Are Iohannis idei puţine şi fixe?
Calitatea educaţiei sale, a anilor de şcoală, tradiţia familiei sale nu-l recomandau, în urmă cu mai mulţi ani, ca pe un lider revoluţionar.
Presa de limbă germană, în locurile unde probabil nu penetrează firmele de PR acoperite, l-a criticat recent pentru derapajele sale vadimiste, de genul “cineva vrea să vândă Ardealul.”
Frankfurter Allgemeine Zeitung, Der Spiegel, Neue Zurcher Zeitung (cel mai important ziar elvețian de limbă germană) și Deutsche Welle au reclamat atitudinea sa faţă de unguri. Presa de calitate din vest nu a sesizat destinaţia atacului său, a vorbelor spuse în limba maghiară, ci doar că are ceva cu minoritatea maghiară.
Jurnaliștii de la una dintre aceste publicaţii au comparat gestul preşedintelui Klaus Iohannis de a se adresa lui Marcel Ciolacu în limba maghiară cu unul imaginar, în care președintele Germaniei Frank-Walter Steinmeier ar fi acuzat de colaborare cu turcii din Germania pentru a rupe o bucată din țară și a le-o da acestora gratis.
Iohannis se pune la dispoziţie
Dacă nu ar fi tragic, ar fi comic. Preşedintele Iohannis şi-a sacrificat credibilitatea europeană doar de dragul luptei pentru Ardeal? Să fim serioşi!
Iohannis îşi terfeleşte, cu bună ştiinţă, prestigiul pentru a se pune la dispoziţie, ca să folosim doar un termen plăcut sistemului, pe care doar naivii cred că-l patronează.
Punerea coroniţiei s-a amânat
Câtă lume îşi mai aduce aminte de momentul de glorie a sa de la Aachen din ianuarie 2019?
La semnarea noului Tratat franco-german de către Angela Merkel şi Emmanuel Macron, Klaus Iohannis a fost singurul alt şef de stat prezent la evenimentul considerat istoric. Acasă i s-au ridicat munţi de elogii.
În decembrie 2019, după nouă luni, comitetul municipal din Aachen l-a propus pentru decernarea titlului “Carol cel Mare,” unificatorul European. Festivitatea trebuia să aibă loc săptămâna trecută. Dar pentru că o nenorocire nu vine singură, pe lângă criza coronavirusului ai mai apărut şi alegaţiile jurnalştilor de limbă germană. Sesiunea de dat diplome s-a amânat.
Vocile lumii:
Maghiarii se simt discriminaţi în România. Faptul că prin Klaus Iohannis cea mai înaltă funcţie din stat este ocupată de reprezentantul unei alte minorităţi, nu schimbă cu nimic lucrurile, scrie Neue Zurcher Zeitung într-un articol publicat pe data de 11 mai.
FAZ se întreabă dacă se mai poate vorbi despre Iohannis-integratorul?
Dacă jurnaliştii germani au sesizat că ţinta atacului erau ungurii din Ardeal, la noi se cunoaşte prea bine că tirul se îndrepta spre Marcel Ciolacu, preşedintele interimar al PSD.
După mai bine de un an de la momentul astral al asistării de către Iohannis a semnării Tratatului de la Aachen, Frankfurter Allgemeine Zeitung se întreabă dacă, după episodul “acuzelor de vânzare a Ardealului, ” se mai poate discuta despre Iohannis-integratorul? Însuşi documentele de calificare a unionistului Iohannis prevedea absolvirea cum laudae a relaţiilor cu minorităţile. Presa de limbă germană consideră că Iohannis nu ar mai trebui să ia premiul. Poate nici nu mai are nevoie de coroniţă. El are un alt plan de luptă. La asta nu s-a gândit nimeni.
Se jupoaie pe el, pentru a ascunde blana ursului din pădure. E doar un punct de vedere. Nu o axiomă. Nici un verdict. Cărui democrat îi plac sentinţele?
Dacă jurnaliştii germani au sesizat că ţinta atacului erau ungurii din Ardeal, la noi se cunoaşte prea bine că tirul se îndrepta spre Marcel Ciolacu, preşedintele interimar al PSD.
Care e ţelul luptei, în plină pandemie?
În satele de la graniţa de vest, pluteşte peste crescătorii de găini gripa aviară de peste frontieră ca o boare. Adică din Ungaria. Ce fac primarii de acolo, în silogismul puterii iohannesiene? În loc să dea cu flit prin coteţe, ceartă omologii unguri că au adus prea aproape molima de găinile româneşti?
Schimbarea de paradigmă din limbajul prezidenţial ascunde un singur lucru, pe care nu l-ar recunoaşte nici ars cu tăciunele încins. Scopul nu e doar cel vizibil cu ochiul liber: coborârea PSD sub 20%, aşa cum prevăd protocoalele pădurii, ci şi instalarea regimului despotic al sistemului.
Cum recunoşti zorii negurii?
Tot ce se întâmplă cu paşi grăbiţi prin justiţie, recentele tunuri date de firmele “băieţilor cu ochi albaştri”, suspendarea libertăţilor civile sunt anticamera dictaturii. Şi nu a lui. Că el mai are doar patru ani de mandat. Ci a statului nevăzut, cel care-l ghidonează de ani buni.
Klaus Iohannis – în maximum două luni – se va lepăda şi de Ludovic Orban, pentru a-i face pârtie lui Rareş Bogdan, nu de dragul celui din urmă, doar pentru că aşa vor directoratele fricii.
În pandemie, convoiul generalilor a dus pe ultimul drum ţepenia de bani publici şi i-a parcat în locuri cu insule în coadă, pentru vremuri ce-or să vie.
Klaus Iohannis pregăteşte terenul pentru hegemonia statului nevăzut, pentru care o serie de nume şi de prenume, în posturi cheier, sunt doar simple scule de pornit bobina puterii.
