Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

După STATUT,foştii informatori ai Securităţii ar trebui excluşi din PNL. Moloţ face excepţie

Sabina Fati 02.06.2013 - 20:48

Marius Oprea, 48 de ani, membru PNL de aproape 20 de ani, a câştigat recent un proces împotriva colegului său de partid Mircea Moloţ, preşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara, pe care l-a acuzat că este informator al ...

Share

Marius Oprea, 48 de ani, membru PNL de aproape 20 de ani, a câştigat recent un proces împotriva colegului său de partid Mircea Moloţ, preşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara, pe care l-a acuzat că este informator al Securităţii. Oprea a dovedit în instanţă calitatea de colaborator a şefului Consiliului Judeţean Hunedoara, dar liderul PNL nu vrea să-l excludă pe Moloţ din partid, aşa cum prevăd regulile interne ale liberalilor. Marius Oprea este director al Departamentului Investigaţii Speciale din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi a revenit la acest institut după ce ­fostul şef al IICCMER, Vladimir ­Tismăneanu, a fost dat afară din raţiuni politice. Oprea pare să regrete divergenţele dintre ei şi spune că sunt „vechi prieteni“ şi că numai „malurile Dâmboviţei şi păcătoasa pasiune politică“i-au separat: „Sper că poate doar pentru o vreme".

Din cauza devierilor PNL de la doctrină şi de la vechile principii, Marius Oprea îşi pune problema să plece din rândul liberalilor, explicând în acelaşi timp că „există nemulţumiri mai ales în teritoriu faţă de conducerea autoritară şi unele decizii arbitrare, discutabile, care nu au nimic comun cu liberalismul, ci mai degrabă cu centralismul democratic tipic comunist“.

Din unele declaraţii recente rezultă că nu aveţi cele mai cordiale relaţii cu PNL. V-aţi pus problema să plecaţi din partid?

Marius Oprea: Da. Mai ales după ce am câştigat un lung proces cu unul dintre liderii partidului, Mircea Moloţ, preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, pe care ­l-am dovedit că a fost informator al Securităţii. După lege, Moloţ ar trebui condamnat ­pentru fals şi uz de fals în declaraţii – el afirmând că nu a colaborat cu Securitatea. Dar rămâne în continuare unul dintre liderii partidului, singurele „calităţi“ care îl recomandă fiind acelea de om de casă al lui Dan Radu Ruşanu şi de fost informator al Securităţii. Dar m-am gândit să dau „şansa“ conducerii partidului de a mă exclude ei. Aştept plin de curiozitate să fiu pus la zid. Vina este a mea că am afirmat despre Moloţ, cu dovezi clare, că a fost informator, şi nu a lui, că a minţit partidul. De altfel, o mai veche rezoluţie a PNL-ului spune că li se retrage sprijinul politic celor dovediţi că au colaborat cu Securitatea. La Moloţ nu se aplică, pentru că aşa vrea Ruşanu.

Cum a reacţionat Crin Antonescu după aflarea verdictului în cazul Moloţ?

M.O.: În nici un fel şi nu înţeleg de ce. Repet, după statut, Moloţ ar trebui exclus din partid. Sentinţa este definitivă, a şi fost pusă în executare. A fost informator al Securităţii. Chiar şi după legislaţia privind incompatibilitatea, sau după Codul Penal pentru fals şi uz de fals, ar trebui să meargă acasă.

Unde aţi putea pleca din PNL?

M.O.: În nici un caz la populari, socialişti sau conservatori. Cred că o să-mi văd pur şi simplu de cercetările mele, am destul de multe de făcut. Vreau să mă reapuc de scris cărţi de istorie şi, poate, să predau studenţilor istoria represiunii comuniste. ­M-am gândit la o formulă de curs şi seminar, istoria Securităţii de la începuturi şi până astăzi. Şi, fireşte, să continui activitatea de investigare a crimelor comunismului. Am fost în urmă cu trei săptămâni, de pildă, în nordul Moldovei şi am găsit lângă Piatra Neamţ o imensă groapă comună, unde apreciez că au fost îngropaţi în jur de 20 de oameni ucişi. Mă aşteaptă să-i aduc la lumină. Peste o săptămână o să urc în Apuseni, pe Muntele Mare, unde am identificat o tabără de partizani perfect conservată. Şi acolo se află o groapă comună, unde ştiu că au fost îngropaţi cinci dintre ei, căzuţi în lupele cu Securitatea. Din păcate, fondurile pentru aceste cercetări rămân destul de limitate. Institutul trece printr-o perioadă de austeritate bugetară. Norocul este că relaţiile mele cu Andrei Muraru, cel care conduce acum Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, sunt excelente. Voi continua însă investigaţiile mele, chiar dacă în multe cazuri trebuie să scot bani din buzunar sau să alerg după sponsorizări.

La ce-i foloseşte lui Crin Antonescu sau Partidului Naţional Liberal excluderea lui Andrei Chiliman?

M.O.: Nu văd nimic bun în asta. Cred că se va atinge o masă critică, la un moment dat. Există nemulţumiri mai ales în teritoriu faţă de conducerea autoritară şi unele decizii arbitrare, discutabile, care nu au nimic comun cu liberalismul, ci mai degrabă cu „centralismul democratic“ tipic comunist. Partidul Naţional Liberal are nevoie de reformare, de readucerea dialogului intern, de o dezbatere serioasă şi de revenirea la conducerea colectivă.

Vor fi mai mulţi liberali care se vor retrage lângă Andrei Chiliman?

M.O.: Cred că da. Ştiu mulţi liberali care vor face la fel. Îl cunosc pe domnul Chiliman, îi apreciez decenţa, bunul simţ, profesionalismul. Nu degeaba este reales într-una primar. Eu, dacă aş avea putere de decizie, l-aş pune ministru într-un cabinet liberal. Nu înţeleg de ce un om de competenţa şi corectitudinea sa este dat deoparte. Se anunţă o nouă noapte a cuţitelor lungi la liberali. O răfuială fără sens. L-aş sfătui pe Crin Antonescu să renunţe la aşa ceva. Avem nevoie de o reconciliere internă, nu de excluderi care vor slăbi partidul, aducându-l tot mai mult la remorca social-democraţilor. Un fel de Cenuşăreasă a guvernării.

De ce credeţi că activul PNL acceptă noua ­politică a ­liberalilor de păstrare aproape a informatorilor Securităţii şi a oamenilor cu dosare penale?

M.O.: Pentru că vechea doctrină, aprobată de BPC în vremea lui Tăriceanu, în conformitate cu care colaboratorii Securităţii îşi pierdeau calitatea de membru de partid, nu mai este pusă în aplicare. Ruşanu, Moloţ, Helvig şi alţii asemenea sunt acum vectori morali ai liberalismului în România. Partidul Naţional Liberal se înroşeşte pe zi ce trece şi, dacă merge tot aşa, va urma fuziunea prin absorbţie cu neocomuniştii.

Vă aşteptaţi ca liderul PNL, Crin Antonescu, să rămână prezidenţiabilul USL?

M.O.: Probabil că va avea o mare surpriză. Parcă îl văd pe Ponta mărşăluind spre Cotroceni de mână cu Oprescu, în fruntea unei oaste de strânsură din care nu vor lipsi, din păcate, liberalii. Va fi acesta sfârşitul liberalismului în România? Tot ce e posibil.

A fost o greşeală alierea PNL cu PSD?

M.O.: Da, fără îndoială. Mezalianţa cu PSD-ul este la fel de păguboasă pentru liberali precum cea de la începutul anilor ’90 cu Frontul Salvării Naţionale, soldată în cele din urmă cu dispariţia PNL pentru o bună perioadă de timp de pe scena politică. La fel, alianţa cu conservatorii a adus un prejudiciu serios de imagine liberalilor. Dacă ar fi avut curajul să meargă pe propriile picioare la alegeri, fără îndoială că scorul ar fi fost mult mai bun. Îndrăznesc să cred că liberalii ar fi avut chiar şansa să câştige alegerile şi să facă Guvernul alături poate de minorităţi, plasând partidele neocomuniste în opoziţie. Din păcate însă, lipsiţi de vocalitate şi curaj politic, în absenţa unor lideri carismatici precum l-au avut ţărăniştii pe domnul Corneliu Coposu, liberalii au ajuns un apendice al socialiştilor. Alianţele acestea nu au nimic comun cu modul de a gândi liberal. Înseamnă mai degrabă o revenire la o politică de compromis. Dacă te faci frate cu dracul, pentru a trece puntea, cum se spune, să nu te miri că îţi cresc coarne. Nimic şi nimeni nu poate scuza abdicarea de la principii. Câteva scaune în plus în Parlament, sau funcţii în aparatul de stat? Şi pentru cine? Din nefericire, acum, partidul liberal a devenit aidoma celorlalte – adică ceea ce contează este ginta şi geanta, al cui nepot eşti şi cui duci peşcheşul.

Vă pare rău că aţi publicat cartea-pamflet împotriva lui Traian Băsescu la trustul lui Dan Voiculescu?

M.O.: Nu. Nu îmi pare rău pentru nimic din ceea ce scriu şi fac, pentru că aşa cred eu că s-a cuvenit să fac şi să scriu. Preşedintele Băsescu a făcut un mare rău României semănând ură şi vrajbă. Un preşedinte trebuie să construiască, nu să demoleze. Dacă Nicolae Ceauşescu a demolat biserici, Traian Băsescu a demolat bunul simţ, moralitatea şi solidaritatea românilor. Băsescu ar trebui (dar poate că nu vrea) să înţeleagă că pe umerii săi atârnă greutatea ţării. Cât despre publicarea cărţii la trustul Intact, ei bine, da, cred că nu a fost cea mai bună soluţie. M-am grăbit şi acum regret. Ar fi trebuit să mă duc la o editură de talia Polirom-ului, de pildă. Dar nu este timpul pierdut. Mă gândesc la o a doua ediţie, revăzută şi mult adăugită, care să cuprindă mult mai multe amănunte privind parcursul politic al preşedintelui Băsescu.

După revenirea PNL la putere aţi revenit şi dvs. la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, în vreme ce Vladimir Tismăneanu a fost dat afară. Aţi încercat să vă reconciliaţi cu dl Tismăneanu?

M.O.: Nu. M-a îndepărtat de Vladimir insolenţa cu care am fost tratat de echipa sa, deşi sunt cel ce a creat acest institut. Îl apreciez pe domnul Tismăneanu enorm ca om de ştiinţă, istoric consacrat, cu opere care trebuie să se afle în fiece bibliotecă. Dar doar atât. Am şi sper să am relaţii academice normale cu Vladimir. De altfel, suntem vechi prieteni. Malurile Dâmboviţei şi păcătoasa pasiune politică ne-au separat. Cred şi sper că poate doar pentru o vreme.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...