Nicio mirare! Dl Cîțu este un adevărat liberal! Domnia sa n-a greșit cu nimic! Normal în capitalism, nu mai vorbim de un capitalism nu cumva „social”, ci cât mai „liberalist”, rambursarea amânată a unui credit se penalizează prin aplicarea „dobânzii la dobândă”! După puțin timp, au intervenit însă liberalii de conjunctură sau de oportunitate, precum dnii Iohannis și Orban. Și, calculând probabil impactul electoral, l-au pus pe dl Cîțu să-și revizuiască proiectul de ordonanță, astfel încât să nu se mai capitalizeze dobânda! Și dl Cîțu, soldat credincios, mai ceva chiar decât liberal, i-a ascultat! Și a anunțat tot public modificarea. Au intervenit de bună seamă și băncile. Bineînțeles, de partea intereselor lor. Ce a ieșit până la urmă este de toată frumusețea! La creditele de nevoi personale, „dobânda la dobândă” totuși va opera, astfel încât, dacă te-au atins cumva efectele economice ale coronavirusului, mai bine îți dai pielea de pe tine și plătești la timp decât să amâni cumva rambursarea prevăzută, căci, în caz c-o faci, vei băga în faliment și pe maică-ta și pe taică-tu și pe copiii copiilor tăi! „Dobânda la dobândă” nu va opera în cazul creditelor ipotecare amânate, dar vai, în cazul acestora, deși apare mai bine poate fi chiar mai rău, pentru că tot ce a rămas de rambursat se rescadențează pe o perioadă mai îndelungată (ceea ce mărește suma globală de restituit), bașca faptul că dobânzile de după perioada coronavirusului vor crește baban de tot!
Mă rog, asta este însă problema debitorilor! Creditul luat de la o bancă din România a fost opțiunea lor. Iar la o minimă informare, știau ce-i așteaptă: în proporție copleșitoare, falimentul personal și fără intervenția coronavirusului! În ce-i privește pe cei cu „liberalismul” din ecuație, lucrurile sunt clare: dl Cîțu se alege cu „rezonul”, băncile cu banii (nu mai puțini ci mai mulți, pentru acestea coronavirusul fiind chiar un avantaj!) și vom vedea cum dnii Iohannis și Orban se vor descurca cu alegerile!
Deși liberal convins, spre deosebire de liberalii de conjunctură sau oportunitate, dl Cîțu este, cum se spunea pe vremuri, un băiat bun dar cu lipsuri! Domnia sa ne-a explicat că „dobânda la dobândă” este justificată în cazul băncilor de faptul că acestea trăiesc din diferența dintre dobânzile percepute la creditele acordate și cele cu care onorează depozitele! Dl Cîțu a uitat să menționeze însă că, în cazul sistemului bancar din România (dominat aproape integral de bănci străine), respectiva marjă de dobânzi este complet neuzuală, cea mai mare din lume! Desigur, din motivații coloniale, asupra cărora nu insistăm acum și aici. Aducem însă aminte dlui Cîțu că băncile din România încasează din dobânzi de aproape 6 (șase) ori mai mult decât cheltuiesc cu dobânzi și că, dacă ar fi să facă vreun gest „caritabil” în contextul dezastrului produs de coronavirus, ar avea din ce să facă acest gest. Și că oricum n-ar fi nevoie să plângă dl Cîțu pe umărul lor!
Ca om integralmente de stânga într-o mare plină de liberali de dreapta, tot mai mulți și mai apăsători, pot spune pe șleau ceea ce probabil va uimi complet: personal nu văd de ce amânarea la plată a ratelor la credite contractate de persoane fizice (cu firmele este o altă gâscă într-o altă traistă!) ar fi o măsură de sprijin. Păi, dacă statul este acela care oferă sprijinul, atunci o va face finanțându-se el de la bănci, adică prin mărirea datoriei publice, care este plătită de noi toți, adică și de cei ce ne-am împrumutat de la bănci, dar și de cei care nu ne-am împrumutat de la bănci. Cu ce sunt mai merituoși ca să fie ajutați cei care s-au împrumutat la bănci decât ceilalți care nu s-au împrumutat la bănci, fie că n-au vrut să se bage în gura lupului, fie că au fost considerați chiar de către bănci neeligibili?! Este strict motivul pentru care n-am prea aplaudat demersurile, de altfel sistematice, ale parlamentarului Zamfir și avocatului Piperea de a ușura povara de rambursare pentru cei ce au luat credite de la bănci prin scăderi ale ROBOR sau reduceri de riscuri valutare, fără a se ataca problema de fond care este apocaliptica marjă de dobânzi practicată, prin abuz de monopol, de băncile străine din România!
Așa cum era de așteptat când se va fi întâmplat ceva deosebit, sistemul bancar din România, la confruntarea cu criza coronavirusului, și-a dat urât arama pe față. A evitat vreun aport propriu la depășirea situației. Cred că reticiența băncilor în domeniu este determinată nu atât de vreo răutate a lor și nici de cerbicia de a nu-și afecta cumva profiturile, cât mai ales de grija de nu-și scoate la lumină absența vreunui rol al lor în finanțarea economiei din România (adică, mai concret, în acel domeniu al creditării firmelor). Da, da! Pare straniu, dar asta este situația! Oricât ar părea de incredibil, creditul bancar contribuie la finanțarea economiei din România doar în proporția ridicolă de sub 8% din total! În privința economiei străine din România – surata sectorului bancar străin din România – contribuția acestuia la finanțare este zero! Nicio firmă străină din România nu se finanțează de fapt de la vreo bancă din România, pentru că ar fi nebună la cap s-o facă la dobânzi de 3 ori mai mari decât dacă apelează la absolut exact aceleași bănci, dar la ele acasă! În privința economiei românești, băncile străine aproape nu există ca finanțator. Peste 80% din IMM-uri nici n-au apelat vreodată la creditul bancar. Vă dați seama ce impact va avea prevăzuta susținere statală pentru IMM-uri în măsura în care banii de suport vor trebui luați de la bănci și nu de la stat?! În majoritatea lor, IMM-urile se vor lipsi de acest suport decât să aibă de-a face cu o bancă, ce a arătat firmelor românești doar ostilitate și iar ostilitate.
Dacă obligația firmelor prin lege de a efectua orice operațiune prin bănci ar fi transferată lui Grivei din colț și băncile străine din România ar închide taraba și ar pleca din țară (Doamne ajută!) faptul nici nu s-ar observa! Oricum nu s-ar vedea din punctul de vedere al impactului asupra finanțării economiei. Aceasta ar fi la fel de nefinanțată ca și acum! Asta cred că vrea să ascundă sistemul bancar din România fiind atât de „negeneros” în fața unei situații speciale, de genul celei a crizei coronavirusului. Căci și „cu ajutor” și „fără ajutor” din partea băncilor prăbușirea economiei românești este aceeași! Vai, vai, la ce s-a ajuns! Trebuia să vină coronavirusul spre a vedea și cei cu ochelari de cal că biata României n-are un sistem bancar! Bun sau rău, dar al său!
