Presedintele roman s-a autoinvitat în mod spontan la Kremlin, după întâlnirea pe care a avut-o cu unul dintre apropiaţii lui Vladimir Putin, semn că discuţiile dintre cele două părţi au fost pe placul lui Traian Băsescu. Generalul Nikolai Patruşev (62 de ani) a fost şeful Serviciul Federal de Securitate, urmaş al KGB şi a venit la Bucureşti pe neaşteptate în încercarea de a reface canalul de comunicare Bucureşti-Moscova, blocat de mai mulţ ani.
În vreme ce Patruşev, şeful Consiliului de Securitate al Federatiei Ruse încerca să-l convingă pe Traian Băsescu că viitorul relaţiilor româno-ruse ar putea suna bine, un alt amic al Kremlinului, creatorul ideii de “imperiu euro-asiatic”, Aleksandr Dughin vorbea la Chişinău despre benficiile reununţării aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Geopoliticianul rus, care-l consiliază pe Vladimir Putin le-a spus moldovenilor că Rusia va face apel la folosirea forţei, “dacă NATO va veni în Republica Moldova” şi că indiferent de ceea ce se întâmplă “cheile Transnistriei sunt la Moscova”. Două idei a vrut să le transmită Putin oficialilor de la Chişinău: că drumul lor spre Uniunea Europeană depinde în totalitate de Rusia şi că nici americanii, nici europenii n-au nicio şansă să ia decizii în “spaţiul vital” al Moscovei, fără acordul acesteia.
Altfel spus stabilitatea Republicii Moldove şi chiar a guvrenului de la Chişinău sunt în strânsă dependenţă de Federaţia Rusă. După criza politică din această primăvară, care a fost la un pas să-i aducă pe comunişti la putere, săptămâna trecută a început un alt scenariu: preşedintele Transnistriei a semnat un decret referitor la “frontiera de stat a republicii moldoveneşti transnistrene”, prin care ar vrea să traseze o graniţă, muşcând din teritoriul basarabean. Spaima de un conflict similar Războiului din Georgia (2008) a fost alimentată şi de Aleksandr Dughin, care le-a reamintit moldovenilor că “America a fugit ruşinos din Georgia şi la fel va face şi în Moldova, dacă va fi cazul”. Războiul de 5 zile a fost declanşat în Osetia de Sud, una dintre enclavele ruseşti de pe teritoriul Georgiei, după ce această ţară a fost invitată în aticamera NATO la Summit-ul Alianţei de la Bucureşti. Republica Moldova este, însă, o ţară neutră, care se pregăteşte să semneze la toamnă Acordul de asociere şi cel de liber schimb cu Uniunea Europeană, deşi Rusia face presiuni pentru a intra în Uniunea Euro-Asiatică.
Preşedintele Băsescu şi generalul rus Patruşev au discutat problemele din Transnistria, iar mesajul Kremlinului a fost liniştitor: precedentul georgian nu poate fi repetat în Republica Moldova. În acelaşi timp nu e prea clar dacă Rusia va fi de acord să lase Republica Moldova să iasă din sfera ei de influenţă. Şi dacă va fi de acord, ce va câştiga în schimb. Aleksandr Dughin a pomenit în cartea sa “Bazele geopoliticii şi viitorul geopolitic al Rusiei” (2010) că reunificarea României şi Moldovei “este invitabilă” şi că Moscova “trebuie să tindă să facă această unire în propriile sale scopuri, în aşa fel încât să includă acest spaţiu sub directul său controlul strategic”.
Nu există deocamdată condiţiile necesare pentru un aranjament de acest fel, dar Vladmir Putin vrea să reia relaţiile cu Bucureştiul, de unde le-a lăsat în 2005, după vizita lui Traian Băsescu la Moscova. Preşedintele român înţelege că Rusia i-a deschis uşa şi că o eventuală întâlnire la nivel înalt trebuie să tranşeze lucruri importante, fiindcă altfel nu va avea loc. Putin ştie la rândul lui că acum e momentul să pună pe tapet viitorul relaţiilor româno-ruse, inclusiv cel legat de fostul teritoriu al Basarabiei, fiindcă doar un jucător ca Băsescu, pe care nu l-a putut nici îmbrobodi, nici învinge, îşi poate asuma o ecuaţie dificilă, iar 2014 este ultimul lui an la Cotroceni.
La toamnă se împlinesc 135 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Rusia şi România, moment care poate fi folosit în favoarea Bucureştiului, dacă Traian Băsescu ştie exact ce vrea şi dacă românii ar putea deveni mai pragmatic urmând sfatul lui Dostoievski: “judecaţi poporul rus nu după ticăloşiile pe care le face atât de des, ci după lucrurile acelea mari şi sfinte după care năzuieşte chiar şi în ticăloşia lui”.
