Altă întrebare: democrația e tot o pomană electorală? | OPINIE

Sabin Gherman Actualizat: 04.02.2017 - 22:54

Să zicem c-am dat cu capu' de grindă și, ca mai-marii socialişti, mormăim și noi că nici 5% dintre cei ieșiți în stradă n-au citit atent ordonanțele. Bine, hai să acceptăm reducerea asta la absurd. Dar: altă întrebare: nici oficialii Comisiei Europene n-au citit bine?

Share

Să zicem c-am dat cu capu' de grindă și, ca mai-marii socialişti, mormăim și noi că nici 5% dintre cei ieșiți în stradă n-au citit atent ordonanțele. Bine, hai să acceptăm reducerea asta la absurd. Dar: altă întrebare: nici oficialii Comisiei Europene n-au citit bine? Alta şi alta şi alta: oficialii Consiliului European, nici ei nu au exercițiul buchiselii? Guvernul Germaniei? Ambasadele Canadei, Belgiei, SUA, Franței, Olandei – niciuna n-a avut vreun jurist priceput în a-i înțelege pe Dragnea, Grindeanu, Iordache? Toți sunt proști și doar ăștia trei din vârful PSD sunt deștepți? Departamentul de Stat al SUA, echivalentul Ministerului nostru de Externe, a spus-o răspicat: Guvernul Grindeanu subminează statul de drept. Tot Soros e şi acolo? Bubulii să fie?

Semnale externe atât de proaste nici măcar în marțea neagră ailaltă n-a primit România – și cel puțin Iordache și Dragnea, dacă aveau vreo urmă de sinapsă, luau aminte, că tot ei au fost pe-acolo şi atunci. Să se pună problema retragerii votului în UE, să blochezi Parlamentul European într-o dezbatere despre haosul din România sau să vezi cetățeni din țări vecine manifestând spontan, solidari cu manifestanții români – iată efectele unei nemernicii cum n-a mai fost. Ba aş merge şi mai departe: într-o democraţie funcţională, responsabilii pentru tot acest bolovan brusc căzut în capul nostru ar fi duşi în faţa Justiţiei: nu poţi să dai o ţară de toţi pereţii şi apoi să zici că aşa-i în politică şi nu se pune.

Ce n-a înțeles troika Dragnea/Grindeanu/Iordache: democrația nu e o pomană electorală. Nu-i nici gumă de mestecat, s-o poţi întinde cât vrei sau s-o faci cocoloş. Şi când e vorba de democraţie, oamenii ies în stradă fără convocator, nu aşteaptă autocarele de la partid sau apă minerală de la sponsori. Şi de data asta, pomanagiul din Teleorman i-a stârnit pe cei care merg în fiecare dimineaţă la lucru sau la şcoală - ei nu pot fi cumpărați.

Se încearcă acum tot felul de şmechereli, ba că guvernul are treabă şi protestele astea îi ocupă tot timpul, ba că, dacă n-ar sta oamenii ăştia în stradă, ar mări mai iute salarii şi pensii, ba că protestatarii pun la îndoială alegerile din 11 decembrie. Doar că strada a văzut repede care sunt „priorităţile” guvernului şi, mai mult, strada nu victoria PSD o contestă, ci felul în care PSD gestionează această victorie. Un scor electoral mare înseamnă cu atât mai multă responsabilitate, nu aiureli centrifuge. Să-ți iasă zilnic sute de mii de oameni în stradă și tu să te prefaci că nu pricepi ce-au cu tine, ba să faci și pe blajinul nevinovat, asta înseamnă să pierzi contactul cu o realitate din ce în ce mai aprinsă. Se înșală cine-și închipuie că un om care a votat cu PSD e fericit să-i vadă pe hoți și pe corupți scăpați de pușcărie; mira-m-aș şi să-l văd pe votantul social-democrat mai interesat de ”suprapopularea” închisorilor decât de educație, sănătate sau infrastructură.

În străfunduri, altceva sperie: am trecut de bancurile cu ”s-a suit scroafa-n copac”, s-a dus și mișto-ul cu ”Superman, Batman, Teleorman”, acum ne frige surpriza că puterea devine din ce în ce mai categorică și mai insalubră. Şi da, strada nu poate da contra-ordonanţe; la prima vedere doar mergi în piaţa cea mai mare a oraşului, strigi, baţi din tobe sau pui poze haioase pe facebook – dar încet-încet, când te pierzi în mulţime şi mulţimea începe să semene cu un om foarte-foarte mare, mai mare decât sute de mii de oameni, când mulţimea e cel mai mare om din ţară, ei bine, atunci înţelegi rostu-ţi: democraţia are un preţ fix, ea valorează exact atâta cât valorezi tu.