Mapa profesională a domniei sale conținea, pe lângă reușite, o serie de nefericiri juridice: acuzații netemeinice, probe măsluite sau inventate, anomalii precum incriminări de luare de mită fără dătători de mită, abundență de spețe de abuz în serviciu, discutabile prin înlocuirea dovezilor de încălcare a legilor cu interpretări de oportunitate, rata imensă de achitări judecătorești din rândurile acțiunilor înaintate instanțelor etc. Era imposibil ca onor decidenții din UE, fie parlamentari, comisari sau ambasadori, să nu fi cunoscut toate acestea, ca și la fel de discutabilele activități în justiție prin protocoale de colaborare cu serviciile secrete, a căror intervenție este neconstituțională. Și apoi, nu mai existau procurori prin țările făgăduinței, de a trebuit adus unul din România?! Mai ales că era vorba de un post nou în mecanismul judiciar din UE, prezentată fără echivoc ca un fel de mântuitor pentru alde Românica noastră cea de toate zilele! Ceva nu înțelegeam!!! Lua Dumnezeu din ceruri paznic la rai pe cineva, oricât de minunat, din iadul corupției România?! Ba, mai mult, exista oare și în rai corupție, de se înființa un paznic-șef tocmai în domeniu?!
Studiind mai cu atenție statistici și analize venind chiar de pe la Dumnezeul nostru UE, păstorul europeismului mântuitor, precum și fapte petrecute, ce să vezi, chiar prin rai, am primit toate răspunsurile la întrebările, doar aparent insidioase, dar strict corecte și legitime anterior menționate. Mi s-a dezvăluit o corupție uriașă în UE, prin comparație cu care cea din România este un biet bebeluș. O fi ajuns la stadiul de bebeluș, căci așa era de „naturelul” ei, sau a adus-o dna Kovesi la acest stadiu prin acțiunile domniei sale la DNA?! Pentru un răspuns să ne ghidăm după însuși bilanțul activității anticorupție a dnei Kovesi. Dacă adunăm prejudiciile admise până la urmă în justiție din dosarele înaintate spre judecare pe vremea dnei Kovesi se strânge o nimica toată, doar echivalentul câtorva sute de milioane de dolari, nemaivorbind de cât anume a fost efectiv recuperat. Păi, asta nu-i decât un mizilic în raport cu cât se trâmbițează despre corupția din România. Și ce reprezintă un asemenea mizilic prin comparație cu sutele de miliarde de euro dezvăluite oficial a fi antrenate în infracțiuni de corupție prin UE! Așa că mai degrabă iadul marii corupții România apare, prin comparație cu situația din raiul UE, o biată diversiune spre a justifica statutul de colonie al României și explica discriminările inacceptabile ale României ca membru al UE (tratamentul tip MCV, neadmiterea politică în spațiul Schengen în ciuda îndeplinirii recunoscute a criteriilor tehnice, cele mai reduse alocări de fonduri zise europene pe locuitor, cele mai scăzute subvenții agricole, impunerea practic acelorași prețuri la cele mai mici salarii din UE etc).
Să admitem însă varianta că dna Kovesi a adus iadul marii corupții România la stadiul de bebeluș prin efectul de descurajare pe care l-au indus activitățile și acțiunile domniei sale. Dacă este așa – și nu putem respinge ideea unei contribuții în acest sens – atunci este perfect explicabilă preluarea domniei sale în UE, spre a aduce și raiul corupției de acolo măcar la nivelul de curățenie la care a adus iadul (sau fostul iad) al marii corupții România!O știre oficială foarte recentă ne-a informat că puternica bancă olandeză ABN Amro este investigată sub legile olandeze de prevenire a spălării banilor și, țineți-vă bine!, a finanțării terorismului (!). Investigația urmează celei la care a fost supusă surata sa ING – binecunoscută și pe meleagurile dâmbovițene – care, în locul unei incriminări penale, a acceptat să plătească pentru spălare de bani imensa amendă de 775 milioane euro, cam dublul prejudiciilor stabilite și acceptate de instanță în toate dosarele DNA de pe vremea coordonării acestei instituții de către dna Kovesi. Spălarea de bani pare să fie îndeletnicirea predilectă în raiul european. Pe vremea când era prim-ministru în Luxemburg, dl Juncker, devenit apoi președinte al Comisiei Europene, un aranjament al acestei țări cu peste 200 de transnaționale de vază „albea” profiturile respectivelor companii prin simpla trecere a acestora prin Luxemburg contra unei impozitări modice, în detrimentul fiscului din țările lor de origine și de implantări externe. Ștafeta a fost preluată se pare de bănci scandinave. Date oficiale arată că Nordea Bank a spălat cel puțin 700 milioane euro doar în câțiva din ultimii ani, în timp ce marea Danske Bank a devenit în Danemarca sinonimă cu spălarea de bani, căci e reușit performanța unei „albiri” de 235 miliarde euro în perioada 2007-2015. „Spălare” este un termen foarte general pentru că poate fi vorba de acceptarea de sume din evaziune fiscală sau pentru ascunderea evaziunii fiscale, dar și de înlesnirea unor transferuri internaționale ilicite. În cazul băncilor nordice, a fost vorba, prin subsidiarele lor din țări baltice, de transferuri în străinătate de bani rusești. Aoleo! Cooperare cu vrăjmașul Rusia?! Și mai rău! Pentru că autoritățile ruse au pus și ele umărul la investigații căci se avea de-a face cu scoateri de bani din Rusia de către mafia rusească! În toate aceste cazuri, plăcile turnante au fost paradisurile fiscale. Chiar cele stigmatizate de o listă oficială a UE, bineînțeles întocmită pentru a lua ochii fraierilor. Un studiu arhimediatizat în toate țările UE evidențiază că peste 10.000 de furnizori guvernamentali pe ansamblul statelor UE sunt de fapt firme din paradisuri fiscale, încasările lor din contractele încheiate pe bani publici cu statele din UE ridicându-se la 56 miliarde euro numai în ultimii 12 ani. Și apropo de spălare de bani, se pare că în UE aceasta este o activitate absolut necesară, căci, potrivit unui alt studiu care, ce să vezi, poartă și semnătura FMI, 40% din toate investițiile minunatelor transnaționale în afara țărilor lor de origine au ca scop crearea de instrumente pentru eludarea, penală prin dimensiuni, a obligațiilor lor fiscale! Are serios de lucru dna Kovesi în UE!
