Lumea se orientează către Naționalism şi Trecut. În SUA se discută despre ”Make America Great Again”, dar nu se explică foarte clar ce înseamnă asta. Cum să fie America? Precum cea din anii 20, 60, sau 80? În Rusia, Vladimir Putin încearcă să revigoreze perioada imperială. În Europa, în tot mai multe țări se vorbeşte în termeni naţionalişti. În Israel, unele curente propovăduiesc construcţia de temple şi întoarcerea către viaţa de acum 2000 ani.
Marea problemă este că ne întoarcem spre naţionalism şi soluţii locale, când, de fapt, ne aflăm în faţa unei revoluții globale. O revoluție economico- socială. Problemele noastre fiind globale, nu pot fi tratate local. Din păcate, decidenţi politici nu conştientizează sau nu vor să recunoască că este nevoie de astfel de soluții globale în privința:
– schimbărilor climatice;
– progresului tehnologic (dezvoltarea roboților va duce, în mai puțin de 30 de ani, la pierderea a sute de milioane de locuri de muncă);
– bioingineriei – posibilitatea de a modifica genetic oamenii, lucru care poate duce la o creștere a performanțelor umane, sau, dimpotrivă, la o alterare, în funcție de necesități.
Dacă observăm cu atenție toate mişcările naţionale, vom realiza că acestea ignoră sau neagă existența acestor probleme, deoarece, dacă ar accepta-o, ar trebui să îşi recunoască incapacitatea de a le rezolva. Astfel, oamenii ar observa lesne că, de fapt, naţionalismul este o păcăleală. Ideea de ”naţional” a fost foarte utilă şi constructivă în Istorie, lucru care în prezent este valabil din ce în ce mai puțin. Să le luăm pe rând.
1) Dacă Vestul luptă împotriva schimbărilor climatice şi Estul nu, problema nu va fi rezolvată, iar Vestul va începe să mimeze această luptă, deoarece este costisitoare. Astfel, în Vest vom avea costuri de producţie din ce în ce mai mari şi toată producţia se va muta în Est, împreună cu o parte însemnată a locurilor de muncă. Din acel moment, Vestul va renunţa să rezolve o problema reală.
2) Dezvoltarea roboților (progresul tehnologic) va face ravagii pe piaţa muncii şi va crea tensiuni sociale. Dacă încerci să rezolvi local această problemă, eșuezi. Să presupunem că se va introduce Venitul Universal de Bază (Universal Basic Income), care să asigure tuturor un trăi minimal. Ce înseamnă ”universal” şi ce înseamnă ”basic”, pentru că cei doi termeni au conotații și valori diferite în Suedia, spre deosebire de Bangladesh.
Să presupunem că locurile de muncă din Bangladesh, din industria textilă, vor fi preluate de roboți. În acest fel, H&M nu va mai produce hainele în această țară asiatică, ci local, în fiecare ţară unde are magazine. Nu va mai angaja 300.000 oameni din Bangladesh, ci va avea nevoie de câte 30 oameni în fiecare ţară, deci un total de circa 2.000 oameni. Crede cineva că o companie suedeză va fi impozitată în ţara ei pentru asta şi din acele taxe se va plăti venitul de baza în Bangladesh?
Dar ce înseamnă basic/de bază? Într-o ţară înseamnă hrană, haine, adăpost, în altă țară se adaugă Educaţie, în alta, Sănătate. Următoarea întrebare este: Educaţie pînă la ce nivel? 8 clase? Liceu? Facultate? Doctorat? La fel şi pentru Sănătate. Până la ce nivel e acoperit de acest nivel de bază? Tehnologia avansează și apar tratamente noi, foarte scumpe, care pot prelungi viaţa până dincolo de 120 ani. Acestea intră la nivelul de bază? Dacă nu intră, înseamnă că interzici dreptul la viaţă, care e un drept fundamental s.a.m.d.
3) Bioingineria şi experimentele pe oameni. Le poţi interzice în Europa şi SUA, dar se vor face fără probleme în China sau Corea de Nord. Ce faci în cazul ăsta? Îţi permiţi să fii depăşit şi să îţi pierzi avansul tehnologic în faţă altora? Sau mimezi că îţi pasă şi pistonezi cât poţi pe aceste cercetări, pentru a nu-ți pierde poziţia dominantă? În acelaşi timp, ceilalți vor forța cât de tare pot şi, din această încleștare, pot apărea evenimente nefaste pe care nici una din părţi nu şi le doreşte.
Orice revoluţie economico-socială a dus la reducerea cererii de forţă de muncă într-un sector, dar creşterea acesteia în alt sector. Acest lucru se va întâmplă cu siguranţă şi acum. Cu diferențe. În momentul în care agricultura a fost mecanizată şi nu mai aveai nevoie de 1000 oameni pentru a cultiva un teren mare, ci doar de 100, ceilalţi 900 s-au reorientat către locurile de muncă din fabrici. În felul asta a fost păstrat un echilibru. Au avut norocul că în fabrici era nevoie de multă muncă necalificată şi, astfel, trecerea a fost ceva mai uşoară. La fel s-a întâmplat și când fabricile au fost automatizate, iar muncitorii sau orientat către sfera serviciilor, țintind posturi slab calificate: vînzător, casier, responsabil cu aranjarea produselor pe raft etc. Astfel, pentru un om de 50 ani, fără o pregătire profesională prea mare, trecerea a fost posibilă, cu costuri umane destul de mici.
Provocarea prezentului este că, în următorii 20 ani, locurile de muncă eliminate de tehnologie vor crea un nou set de meserii şi e foarte posibil să ne confruntăm cu un deficit mare de forţă de muncă. Cel mai probabil, forța de muncă din viitor va trebui să fie mult mai calificată decât cea din prezent, pe care o va înlocui. Un studiu făcut de către Organizația pntru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) relevă un lucru alarmant: peste 30% din populaţia adultă (16-65 ani) din ţările dezvoltate, cu un sistem de educație performant, nu ştie deloc să folosească un computer sau competenţele sunt atît de slabe, înct sunt inutile. În aceste condiţii, este greu de crezut că aceşti oameni vor fi capabili să îşi găsească de lucru în noua economie. Mă refer la joburi ce vor presupune în viitor o muncă…necalificată. Dacă nu se face nimic în această direcţie, o să avem un segment important de populaţie inutil societăţii, ceea ce va duce la tensiuni sociale fără precedent. Dacă problemele vor fi abordate pragmatic, acești oameni vor putea fi salvați.
Pentru a încheia, totuși, într-o notă optimistă, sai non- fatalistă, punctez faptul că tehnologia nu este deterministă. Poţi folosi aceeaşi tehnologie pentru a face și rău și bine. Din cele mai vechi timpuri. Când omul a învățat să controleze focul a avut căldură, lumină, a putut să-și prepare hrană mai sigură, dar, în același timp a putut ucide alți oameni, a putut să le incendieze așezările. Beneficiul, însă, a fost net în favoarea Binelui. Mă aștept ca unii să-mi dea exemplul armelor nucleare, dar, contrar părerii din anii 50, când majoritatea se aştepta ca Războiul Rece să ducă la extincţia speciei umane, faptul că aceste arme au fost create i-a făcut pe politicieni să scoată războiul din categoria mijloacelor preferate de rezolvare a problemelor. Știau că o conflagrație nucleară poate duce şi la propria lor extincţie şi, astfel, la nivel mondial, a scăzut dramatic numărul de conflicte, iar astăzi mor mai mulţi oameni din cauza sinuciderii decât în conflicte. Totuși, trebuie să fim atenţi, deoarece marja de eroare este destul de mică.
Iulian Crăciun are 39 de ani și este antreprenor IT. Este absolvent al universității Politehnice din București, Facultatea de Electronică și Telecomunicații, specializarea ”Computere”. Are un master în ”Jurnalistică și tehnologie web”, la Universitatea din București (2004- 2005) și a fost cursant al ”David Ogilvy University”, unde a studiat ”Comunicare managerială”. Este activ în zona societății civile, dar și în domeniul politicii. În 2012 a candidat din partea ARD pentru un loc de senator, împotriva lui Dan Voiculescu, într-un colegiu din sectorul 4 al Capitalei, iar în 2016 a fost pe lista de consilieri locali ai PNL în sectorul 4. Este căsătorit și are doi copii.
