Cu un an înainte ca Hitler să declanșeze cel de Al Doilea Război Mondial, Carl Gustav Jung, celebrul psihanalist elvețian, acordă un interviu nu mai puțin celebrei reviste americane Cosmopolitan, având ca temă principală personalitatea Führerului, dar și o diagnoză asupra celorlați doi mari dictatori ai vremii, Stalin și Mussolini.
Jung, care era deja o celebritate mondială, reușeste să surprindă nu doar tarele principale ale presonalității dictatorului nazist (ca și ale celorlalți doi), dar să dea și unele sfaturi care, privite retropectiv, conțineau și o mare doză de profeție. Hitler își va găsi sfârșitul doar dacă e „ajutat” să atace Rusia, susținea Jung, care-l considera pe șeful celui de-al treilea Reich un bolnav care acționează sub imperiul unei Voci interioare și care avea toate semnalmentele psiho-mentale ale unui vraci.
Șeful și Vraciul
„În societățile primitive, susținea Jung, există două tipuri de oameni puternici. Unul este Șeful, care este cel mai puternic din punct de vedere fizic, iar celălalt este Vraciul, care nu este puternic prin el însuși, ci printr-o rațiune de putere superioară pe care ceilalți o proiectează în el.”
Astfel, Jung face o comparație între Hitler și Musolinni, la care mai târziu îl adaugă și pe Stalin, susținând că în timp ce dictatorul italian era un „șef” în sensul definit de el mai sus (la fel ca și Stalin), Hitler era un „vraci”.
Jung povestește despre prima vizită a lui Mussolini la Berlin unde a avut ocazia să asiste de la o distanță mică la întâlnirea acestuia cu Hitler și să-i studieze pe amândoi.
„Prin comparație cu Mussolini, Hitler mi-a făcut impresia unui fel de eșafodaj, o bucată de lemn acoperită cu haine, o mașinărie cu mască, ca un robot sau ca o mască a unui robot. Cât a durat evenimentul nu a râs nicio clipă (Jung povestește mai înainte cum Mussolini se distra, râdea, bătea din palme uneori – n.m) N-a arătat nimic uman, expresia sa fiind cea de robot condus de un singur scop, fără niciun simț al umorului. Părea ca și cum ar fi fost dublura unei persoane reale și că omul-Hitler stă ascuns în interior ca un apendice, în mod deliberat ascuns ca să nu disturbe cumva mecanismul. Cu Hitler nu te simți ca în prezența unui om, ci a unui vraci, a unei semi-zeități sau, mai bine zis, a unui mit. Cu Hitler te sperii, știi că nu vei fi niciodată capabil să stai de vorbă cu un om pentru că nu este de fapt nimeni acolo, în fața ta. Nu e un individ, ci o națiune. Este chiar literalmente adevărat că el nu are niciun prieten personal.”
Vocea din capul lui Hitler
Puterea lui Hitler nu este politică, ci magică, susținea psihanalistul elvețian. „Iar ca să înțelegi magicul trebuie să înțelegi ce este inconștientul. Este acea parte a mentalului unde sunt stocate toate impresiile și senzațiile asupra cărora conștientul nu are niciun control. […] Secretul puterii lui Hitler e că, pe de o parte, conștientul lui are un acces excepțional la inconștientul său și, pe de altă parte, că se lasă condus de el. În cazul nostru, chiar dacă ocazional avem acces la inconștient prin intermediul viselor, avem prea multă raționalitate, prea mult cerebral pentru a ne supune lui. Hitler își ascultă inconștientul și i se supune.”
De altfel, amintește Jung, chiar Hitler se referă la el ca la Vocea sa. „Această Voce nu este altceva decât propriul inconștient în care germanii și-au proiectat sinele. Este inconștientul a 78 de milioane de germani. Asta îl face puternic. […] Așa se explică de ce el face judecăți politice care se dovedesc a fi corecte împotriva opiniilor tuturor consilierilor lui și a tuturor observatorilor străini. Când se întâmplă așa, înseamnă doar că informațiile adunate de inconștientul său și care ajung în conștient sunt mult mai aproape de corectitudine decât ale celorlalți. Și, bineînțeles, înseamnă și că având aceste informații în mână, are și voința de a acționa conform lor.”
Întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă Hitler ar fi fost căsătorit, Jung răspunde sec: „El nu poate fi căsătorit. Dacă ar fi căsătorit ar înceta să mai fie Hitler.” După care, celebrul psihanalist explică în termenii teoriilor sale: „Se poate spune că Hitler suferă de un puternic complex matern, care înseamnă că se află sub dominația fie a unei femei, fie a unei idei. Iar ideea este întodeauna femeie. Mintea este femeie, deoarece creierul este creativ; ca un uter. Inconștientul unui bărbat este întotdeauna reprezentat de o femeie.”
Mesia la evrei și la germani
Jung dezvoltă apoi ideea cel puțin ciudată, dacă nu și riscantă, mai ales pentru acea vreme, a unei asemănări între germani și evrei, plecând de la nevoia istorică a ambelor popoare de un Mesia, pe fondul unui similar complex de inferioritate.
„Într-un fel, situația germanilor este izbitor de asemănătoare cu cea a evreilor din vechime. De la înfrâgerea suferită în războiul mondial (primul, pentru că la momentul afirmației al doilea încă nu începuse – n.m) germanii tot așteptau un Mesia, un Salvator. Aceasta este o caracteristică a popoarelor cu complexe de inferioritate. Evreii au căpătat și ei un complex de inferioritate din motive geografice și politice. Trăiau într-o parte a lumii care era mereu o scenă de bătălie între cuceritori venind din ambele părți și, după întoacerea din primul lor exil, s-au trezit amenințați cu extincția de către romani. Pe acest fond au dezvoltat din nou ideea unui Mesia, care urma să vină, să-i salveze și să-i reunească pe toți într-o singură țară.
Cauzele complexului de inferioritate al germanilor sunt asemănătoare. S-au format ca națiune mult după englezi și francezi. A fost prea târziu pentru ei să devină coloniali și să fondeze un imperiu. Când au reușit să devină în sfârșit o națiune, s-au uitat în jur și au văzut cum francezii, englezii și alții aveau deja colonii, precum și toate mijloacele pentru a crește ca națiuni, și au devenit geloși, resentimentari, ca un fiu mai mic al cărui frate mai mare a luat deja partea leului din moștenire.”
„Nu-l opriți pe Hitler! Încercați doar să-l deturnați spre Rusia”
În finalul interviului dat de Jung revistei Cosmopolitan cu un an înaintea declanșării de către Hitler a celui de Al Doilea Război Mondial, psihanalistul elvețian oferă liderilor occidentali și americanilor un sfat care, acum, când știm deznodământul, poate fi privit și ca o profeție.
Considerându-l pe Hitler un caz patologic, Jung cere occidentului să țină cont de acest lucru și să-i aplice un tratament pe măsura bolii sale. „Este extrem de dificil să gestionezi un asemenea fenomen. Este extrem de periculos. Mă refer la tipul de om care acționează sub compulsie. Când am un asemenea pacient care acționează sub comanda unei puteri mai înalte, o putere care vine din el precum Vocea lui Hitler, nu îndrăznesc să-i spun să nu i se mai supună. Nu o va face dacă îi spun asta. Ba va fi și mai întărâtat și hotărât în acțiunea lui decât dacă nu i-aș fi spus. Tot ce pot să încerc e să-i interpretez Vocea și să-i induc pacientului un comportament care să-i provoace cât mai puțin rău, lui și celor din jur.” De aceea, continuă Jung, „singura soluție pentru a salva democrația în Vest este să nu încercați să-l opriți pe Hitler. Puteți încerca să-l deturnați, dar să-l opriți va fi imposibil fără a declanșa o Mare Catastrofă pentru toată lumea.”
Având în vedere ambiția lui Hitler, de Vocea care-i spune că trebuie să unească poporul german și să-l conducă către un teritoriu mai mare, pe o poziție de glorie și bogăție, Jung spune că tot ce poate să facă occidentul e să încerce să-i influențeze direcția în care se va extinde. „Spun: lăsați-l să meargă spre Est. Deturnați-i atenția de la Vest și încurajați-l să meargă către Rusia. Pentru că, nimeni nu s-a bătut vreodată în Rusia fără să regrete”, recomandă Jung. Și continuă: „Nu este o mâcare foarte ușor de digerat. I-ar putea lua Germaniei o sută de ani ca să apuce s-o termine.”
S-a întâmplat până la urmă, dar nu în o sută de ani, ci în mai puțin de cinci. Și nu Germania a înghițit Rusia, ci Stalin, aproape jumătate din țara lui Hitler, preț de vreo jumătate de secol.
