Progresiștii din Europa se confruntă cu un moment decisiv: fie iau măsuri imediate și semnificative pentru a se implica în sprijinirea celor 12 milioane de romi de pe continent, fie asistă la umplerea golului lăsat de decenii de promisiuni neîmplinite de mișcări naționaliste xenofobe și anti-liberale.
Alegerile recente din SUA, marcate de victoria lui Trump și de un semnal al unei schimbări globale, au împins progresiștii europeni să facă o alegere crucială: să se implice semnificativ în sprijinirea celor 12 milioane de romi de pe continent sau să riște pierderea lor în fața mișcărilor naționaliste xenofobe și anti-liberale. De zeci de ani, romilor li s-a promis incluziunea, dar au primit doar gesturi simbolice, care, chiar și după admiterea UE, generează rezultate insuficiente. Lideri precum Viktor Orbán din Ungaria și Giorgia Meloni din Italia, încurajați de influența lui Trump, vor promova politici de excludere care atrag un electorat deziluzionat. Între timp, coaliția de guvernare a Germaniei din Europa de Vest se destramă, centrul politic al Franței slăbește, iar progresiștii din Europa Centrală și de Est se confruntă cu presiuni crescânde din partea forțelor de extremă dreapta.
Citește si: Fracturi în Democrația Europei:Criza din Bulgaria este un Moment de Răscruce pentru Noua Conducere a Europei
Romii nu sunt o preocupare periferică în acest peisaj în schimbare. Fiind cea mai mare, mai tânără și cu cea mai rapidă creștere minoritate transnațională a Europei, romii sunt pe cale să reprezinte o parte semnificativă a noilor alegători – iar progresiștii riscă să-i piardă definitiv. Ani de promisiuni neîmplinite și declarații formale i-au adus pe romi într-un punct critic, lăsându-i vulnerabili în fața atracției narațiunilor naționaliste xenofobe și autoritare care promit schimbări tangibile.
Alegerile parlamentare recente din Bulgaria, din octombrie, dezvăluie profunzimea acestei vulnerabilități. Alegătorii romi, care ar putea reprezenta o cincime din noii alegători din țară până în 2035, rămân expuși manipulării. Partidul DPS-Noul Început al oligarhului Delyan Peevski, cunoscut pentru exploatarea grupurilor vulnerabile în scopuri politice, a obținut 11,5% din voturi. Aproape jumătate dintre toți alegătorii romi (47%) l-au susținut – nu din convingere, ci din cauza coerciției și a cumpărării de voturi, evidențiind corupția profund înrădăcinată din Bulgaria.
Alegerile au fost marcate de fraude electorale și manipulări extinse, ceea ce a determinat fiecare partid important, cu excepția GERB și DPS, să solicite anularea voturilor la Curtea Constituțională a Bulgariei. Autoritățile au documentat o creștere a încălcărilor electorale – de două ori mai multe decât la scrutinele anterioare – inclusiv 724 de cazuri de cumpărare de voturi și 80 de exemple de campanie ilegală. În consecință, Curtea Constituțională a anulat deja voturile din 52 de secții și analizează legitimitatea parlamentarilor aleși din aceste zone. Acest lucru subliniază impactul coroziv al corupției asupra democrației și exploatarea comunităților excluse din participarea politică liberă și corectă, amenințând integritatea democratică nu doar în Bulgaria, ci și în întreaga Europă Centrală și de Est și Balcanii de Vest.
Lecții din alegerile din SUA: Costul neglijării demografiei-cheie
Experiența SUA cu comunitățile excluse din sistemele politice și economice echitabile oferă o lecție clară. Partidul Democrat, care odinioară se baza pe sprijinul ferm al afro-americanilor, hispanicilor, comunităților musulmane și al alegătorilor din clasa muncitoare, a asistat la o erodare a încrederii. Decenii de promisiuni neîmplinite și gesturi simbolice, care nu au abordat nevoile reale și dificultățile acestor comunități, i-au determinat să exploreze alternative conservatoare și populiste care răspund preocupărilor lor imediate.
În ciuda progreselor în drepturile civile, disparitățile de avere rămân semnificative: familiile afro-americane și hispanice dețin doar o fracțiune din averea gospodăriilor albe – 24.100 USD și, respectiv, 36.100 USD, comparativ cu 188.200 USD, conform datelor Federal Reserve. Inegalitățile structurale persistă în educație și angajare. Lipsa persistentă de schimbări tangibile a creat un vid pe care liderii populiști l-au exploatat, oferind promisiuni care rezonează în ciuda amenințării normelor democratice. Alegerile recente au subliniat această tendință, cu o deplasare pronunțată spre dreapta vizibilă în diverse demografii.
În Europa, neglijarea romilor este și mai gravă. Peste 80% dintre romi trăiesc sub pragul sărăciei, comparativ cu ratele sărăciei de 18,8% și 15,7% pentru afro-americani și hispanici în SUA. Oportunitățile educaționale și de angajare pentru romi rămân rare; 68% dintre tinerii romi nu sunt integrați în educație, angajare sau formare profesională, comparativ cu o rată a șomajului tinerilor de 10,6% în Europa. Speranța de viață a romilor este cu 10-15 ani sub media europeană, iar aproape jumătate se confruntă cu discriminarea zilnică. Fără schimbări substanțiale, aceste condiții vor împinge romii și mai mult în brațele forțelor anti-democratice care promit stabilitate economică.
Un moment critic pentru a construi o Europă progresistă și unită
Teama de reacția populațiilor majoritare i-a împiedicat pe mulți lideri progresiști să se implice activ cu romii și alte grupuri. Cu toate acestea, calea de urmat poate consta în realizarea faptului că romii reprezintă o demografie neexploatată, capabilă să impulsioneze creșterea economică, dacă li se oferă oportunitatea. Investițiile în educație, angajare și competențe digitale nu ar ridica doar romii, ci ar întări fundamentul economic și reziliența democratică a Europei.
Îndeplinirea promisiunilor necesită mai mult decât retorică de campanie. Este nevoie de eforturi și investiții constante, pe tot parcursul anului, în crearea de locuri de muncă, formare profesională și alfabetizare digitală pentru a construi încredere și a împuternici cetățenii romi să reziste narațiunilor naționaliste. Neglijarea acestei demografii riscă să-i transforme într-un electorat pierdut, influențat de forțe care pun în pericol democrația. Mesajul este clar: progresiștii trebuie să acționeze acum, nu doar ca un imperativ moral, ci și ca o necesitate strategică. Viitorul Europei, bazat pe egalitate, solidaritate și drepturile omului, depinde de aceasta.
