Prezent în studioul emisiunii “Culisele Statului Paralel,” alături de o serie de personalități, cu veleități suveraniste, am pus o întrebare, care i-a lăsat tablou: “Ce se face mișcarea suveranistă, dacă PNL-ul redevine ce a fost?” Și își amintește de „noi înșine?”
Zâmbete ironice. Aburi pe lentile. Rictus exantematic. Umori și jenă tardivă.
Dacă am fi sculptori ai bătăliei pentru suveranitate, n-ar fi de ajuns Coloana lui Traian, înaltă de aproape 40 de metri, pentru a modela portretele suveraniștilor români.
‘Jdemii de partidulețe, cu membri care încap într-o garsonieră, personalități vulcanice, cu agende proprii, unele prea conspiraționiste pentru gusturile noastre, compun un tablou fără axul optic necesar.
Jupânul pădurilor a avut grijă să pregătească agenții suveraniști, buni la gust, dar otrăvitori
Poate că Jupânul posesor de păduri a ticluit demult injectarea corpului suveranist cu agenți ai dărâmării, compuși toxici, plăcuți la gust, dar otrăvitori.
Lucrarea a început încă de acum vreo patru ani, când o firmă de cercetare socială, apropiată SRI, a măsurat pe bani americani suveranismul la români. Știind că Deep State-ul de peste Ocean e foarte vigilent la mișcări naționaliste, s-a produs marea infiltrare cu agenți patogeni. Așa a apărut din neant AUR, după principiul brucanian: “Ocupați toate fronturile!”
Însuși liderul AUR, George Simion, la prima întâlnire de după accederea în Parlament, ne-a întrebat dacă îl mai considerăm securist. Și i-am răspuns că, dacă e cu partea apărătoare de patrie, e corigibil. Poate deveni chiar frecventabil. Dar s-a autodetonat din prea plinul de sine.
AUR a avut (AI) în campania electorală. Care dintre formațiunile politice românești s-a mai putut bucura de beneficiile inteligenței artificiale? Primul lucru pe care l-a făcut Viorica Dăncilă, după ce a preluat conducerea PSD, a fost să predea cheile softului pregătit de echipa Dragnea. De aici i s-a tras pușcăria lui Mircea Drăghici, inițiatorul legii finanțării de la buget a partidelor parlamentare. Nimeni dintre civili n-are voie să folosească “instrumente ale inteligenței artificiale”. Cum de i s-a permis lui Simion să se joace cu Artificial Intelligence(AI)? Iar alții nu?
Las deoparte mesajul lui Eduard Hellvig din timpul discursului de la Universitatea Babes Bolyai, prin care recomanda PNL să revină la particula “națională” din Logo (ar fi putut folosi canale mai directe de sfătuire a liderilor, nu să-și expună plenar principiile, acolo ascunzându-se un alt joc, cu bătaie mai lungă, credem noi.)
Ciucă lansează proiectul de țară cu ideea scurtăturii spre occidentalizare
Puțină lume a sesizat motivul apariției președintelui PNL la Sighet Nicolae Ciucă, cu prilejul unui eveniment al tinerilor liberali sub aura eroică a lui Gheorghe Brătianu, ucis de bolșevici, într-o iarnă a distrugerii elitei politice românești.
“Poate că este momentul să reluăm ideea unei dezbateri naționale în jurul proiectului de țară, iar Partidul Național Liberal să fie catalizatorul unei asemenea dezbateri, care să definească și să ierarhizeze problemele cu care se confruntă România și să încerce să găsească răspunsuri” – a spus președintele PNL, fiind primul lider de partid aflat la guvernare care anunță constituirea unui grup de lucru pentru configurarea unui astfel de plan strategic.
citește și: Antiplagiatul – stiletul de ucis cariere
Nicolae Ciucă a trasat și linia de construcție: să o luăm pe “scurtătură” spre occidentalizarea mult visată.
Le-a venit „mintea la cap” sau sunt constrânși de iarna care va veni?
Bunica noastră spunea că fiecare are dreptul divin de a-i veni la un moment dat “mintea la cap.”
PNL are ceea ce formațiunile autoproclamate suveraniste nu au: tradiție, crez și valori.
O simplă răsucire strategică, un rebranding asistat, o nouă regie, figuri proaspete, multă elocință și un plan riguros de managment politic pot readuce partidul brătienilor în poll-position. Le reamintim celor care nu mai cred în forța de renaștere și sunt convinși că PNL este un brand expirat predicțiile lui Gustave Le Bon: “memoria colectivă e scurtă.”
Orice corp social se poate primeni, dacă există voință, determinare și rigoare administrativă.
Liberalilor de azi nu le lipsesc doar ideile protecționiste, ci și curajul de a da cu flit curentului internaționalist.
Liberalii nu știu măsura suveranității
Dacă aș fi consultant de strategii politice, le-aș recomanda atotfăcătorilor sau pretendenților la viitoarea șefie să trimită învățăceii, prezenți zilele trecute la Sighet, să muncească o perioadă la Partidul Lege și Justiție (PiS), FIDESZ, Liga Nordului, pentru a lua măsura puterii suveraniste. Cu o parte dintre aceste formațiuni, PNL împarte băncile Partidului Popular European.
Întrebat odată ce a învățat din studiile inginerești la Paris, președintele PNL istoric, Ion I.C. Brătianu, a răspuns: “măsura, domnule, măsura.” Plecând de la acest principiu, apostolii schimbărilor strategice pot evalua dimensiunea, mărimea și conținutul unor entități suveraniste de succes.
Și FIDESZ-ul lui Viktor Orban era, prin anii ’90, liberal, devenind prin anii 2000 conservator.
Dar ce ar putea face, în afară de țesut idei, reprezentanții săi în guvern?
Câteva legi fundamentale, o serie de lovituri precise pe piața energiei, una-două naționalizări spectaculoase, trântitul ușii în nas ambasadorilor – persoane fizice autorizate, flit la vreo Rezoluție a Bruxelles-ului, asta după ce le vor topi banii din PNRR, ar crea profilul ideal de campanie în anul 2024.
VOCILE LUMII
Marius Oprea
Editorialist Mediafax
“La Sighet, Nicolae Ciucă a rostit un discurs frumos şi bine scris, nici nu contează de cine; în cazul unui discurs politic, contează întotdeauna cine îl rosteşte şi îl asumă. Astfel, sînt sigur că multe din discursurile lui Iohannis au fost puse pe hîrtie de consilierul său Andrei Muraru, actualul ambasador, al cărui stil l-am recunoscut (inclusiv în cel cu ” Jó napot kívánok!, pesede…”), aşa cum în discursul de la Sighet am recunoscut ”pana” fratelui său geamăn Alexandru, consilier al primului ministru pentru ”memorie” şi aşa mai departe – cam tot ce ţine de trecut” – dezvăluie Marius Oprea în editorialul “Cum o iau liberalii pe scurtătură spre dezastrul final”.
