Se reconfigurează polii de putere ai lumii! Haștagul #PutinPriceHike, parte din campania inițiată de Casa Albă, prin care Joe Biden vrea să le spună americanilor că Vladimir Putin e vinovat de creșterea cu 75 de cenți a galonului de benzină, e de fapt anunțul neoficial al distrugerii unilaterale a Acordului de la Glasgow.
Mai pe șleau, încălzirea globală ne arde acum la pompă, pentru că-n atmosferă e încă un cald nemțesc.
Criza ucraineană înfrigurează și mai mult. Încotro, lumea? Se întreabă raționalii. Iraționalii trăiesc senzații tari la vizionarea filmelor apocaliptice. Cei din urmă nu au suficienți duhovnici, cărora să le mărturisească starea de depresie.
Dragi cititori, care nu judecați umoral, vă mai amintiți de Acordul de la Glasgow? Din noiembrie 2021? Peste patru mii de participanți. Toți purtând vestele cu înscrisurile “Rebelii climei.” 200 de șefi de state au semnat un document, considerat de ei, drept unul istoric. Prin acesta, țările semnatare se angajau să reducă emisiile de carbon la zero, până în 2050. Să închidă minele! Să treacă pe energie verde! Puțini au observat că de la marea reuniune a globaliștilor lipseau Xi Jinping și Vladimir Putin. India s-a abținut.
Matrixul Glasgow a spart lumea-n bucăți
Atunci, am scris editorialul “Isteria climatică prevestește sfârșitul capitalismului.”
Liderii mondiali, aleșii lor, activiștii de mediu, latifundiarii surselor regenerabile, cerșetorii din Lumea a Treia și agitatorii isterici, îmbrăcați în verde, s-au așezat la C0P 26, precum conducătorii cetăților antice la poalele Oracolului din Delphi, în Grecia antică. Oracolul era America.
Păstorii cultului salvării planetei de oameni au ascultat-o tremurând pe stareța mănăstirii închinării ființei la slava pământului, Grete Thurnberg.
citește și: Lunetiștii veseli, regimentul Azov și Batalionul Aidar
Sfârșitul summit-ului a fost un eșec. Am fost printre puținii comentatori care au văzut că împăratul globalist e gol.
De fapt, ce s-a vrut din Glasgow 2021? Declararea (neoficială) a supremației SUA în proiecția viitorului lumii. Învățate cu bipolaritatea geopolitică, Rusia și China n-au marșat la apariția lebedei negre, în chip de Mesia.
Ar fi fost un bun prilej ca marile puteri ale lumii să semneze un acord de colaborare. Nu s-a vrut. Nu s-a putut. Și ulterior, planeta s-a izbăvit de pandemie, dar s-a matracucit în endemia bombardamentelor provocate de armata lui Putin.
Criza din Ucraina nu e doar despre lacrimi și sfinți. Despre un Putin criminal și un Zelenski erou. E mult mai mult. Aceasta declanșează de fapt o nouă luptă între superputerile lumii SUA, Rusia și China.
„Atacul insolent al Rusiei asupra Ucrainei este prima ciocnire majoră care marchează o nouă ordine în politica internațională. Cele trei mari puteri luptă între ele, amenințând supremația Americii,” avea să scrie ieri The Wall Street Journal.
Înfrigurată, cea mai prestigioasă gazetă americană anunță că președintele Rusiei, Vladimir Putin, rescrie aranjamentele de securitate post-Război Rece pentru Europa și vrea să demonstreze că Rusia are capacitatea militară de a-și impune voința. În ciuda obiecţiilor occidentale şi a sancţiunilor economice.
Se reconfigurează polii de putere ai lumii!
“O zi de-oi mai trăi, vreau să se limpezească lumea,” avea să spună în fața cerdacului casei din Nucșoara, Elisabeta Rizea.
Dar cum se va limpezii lumea? Oare există vreo supraputere căreia să nu-i convină conflictul din Ucraina? Cinic vorbind, Lacul lebedelor nu se mai joacă pe marile scene ale lumii, nu pentru că Piotr Ilici Ceaikovski ar fi câh, ci pentru că nu mai există broaște. Au fost înghițite de marii stăpâni ai lumii.
Pe plan global e care pe care.
Revoluția garoafelor de la Glasgow sau cum s-a detonat încălzirea globală
Putin s-a întâlnit cu Xi la Beijing înainte de Jocurile Olimpice de Iarnă. Au stabilit vreun acord de colaborare? Nu știm. E cel mai mare mister al momentului. Planeta îngheață doar la gândul că regimul conducător al socialismului țărănesc ar decide să invadeze Taiwanul.
În toamnă, în timp ce garoafele năpădeau Glasgow-ul, într-un adevărat festin al înfloririi, SUA azvârleau Franța din acordul de cooperare militară cu Australia în Indo-Pacific, formând blocul anglo-american AUKUS pentru controlul mărilor și supravegherea Chinei expansioniste.
Jurnaliștii de la Wall Street Journal au sesizat că Putin și-a retras armatele de la granița sino-rusă, percepând gestul ca pe unul de prietenie între cei doi foști rivali.
Un lucru este clar, Administrația Biden nu se simte deloc bine. Având un Pentagon tăcut, cu generali fără chef de reacții publice, emite alarme de tip steag fals.
Biden s-ar logodi cu Xi, dar canonul corect polic nu se aplică și la Beijing
Războiul economic sino-american a ajuns la cotele cele mai înalte. În ciuda sancțiunilor, petrolul și gazul rusesc alimentează nu doar economia Europei. E o uriașă monedă de schimb. Departamentul de Stat a lansat recent bezele către regimul de la Beijing. Geostrategii autentici au avertizat decidenții de la Casa Albă că există pericolul ca în locul Lacului lebedelor, suspendat de la distribuție, să vină dansul malefic al Dragonului cu Ursul, iar Vulturului să i se taie aripile măririi. Just in case.
Raționalii se tem că se schimbă lumea. Că mult visatul capitalism american se zdruncină din cauza inepțiilor care conduc cea mai solidă democrație a lumii.
Țăranii socialismului de piață, tundra siberiană și ochiul ciclopului
Capitalismul clasic nu a fost lovit de fantasma cu “climate change,” dar poate fi zdrobit de o alianță între inovație și resurse, între țăranii socialismului de piață, tundra siberiană, oligarhii din ochiul ciclopului de la Kremlin.
Vladimir Putin a deschis hora reconfigurării polilor de putere. Joe Biden strigă “Criminalule, eu nu dansez cu dictatorii!” De partea opusă, Xi numără triliardele de dolari din Banca centrală, iar Naftali Bennett -un lider venusian – vânează de după colț rachetele iraniene.
Se schimbă lumea, iar proștii se uită la ultimele filme de salvare.
Vocile lumii
Adrian Severin
fost ministru de externe
“În Ucraina se confruntă globalismul dogmatic cu naționalismul imperial. Ciocnirea nu este între două proiecte suveraniste sau între unul mondialist și altul suveranist, ci între două viziuni asupra ordinii mondiale, cea americană fiind unipolară, iar cea rusă policentrică. În focul acestei confruntări, lumea construită de America își dă duhul. „Imperiul necesar”, sleit de puteri, „cetatea de pe munte”, cu luminile stinse, „Noul Ierusalim”, desacralizat și senilizat, mor urât, în chinurile lumii ridicate sub imperiul „visului American,” a scris Adrian Severin pe SolidNews.ro.
