Negocierile pentru aderarea Georgiei la UE s-au blocat din două motive nenegociabile pentru UE; promovarea comunității lgbtq+ și încurajarea imigrației.
Cele două direcții definesc Europa de astăzi. Prin urmare, rămâne de clarificat ce mai înseamnă astăzi să fii un adevărat european.
Pentru mulți sociologi, mai mult sau mai puțin proscriși public, eliberarea continuă de orice identitate reprezintă o consecință a teoriilor liberale. Eliberarea de identitatea sexuală este în plină desfășurare în lumea vestică și cu influențe vizibile și în Est, punctul terminus reprezentându-l eliberarea completă din condiția umană, postumanismul, transumanismul.
Această logică a dezidentificării funcționează și în cazul imigrației. Indiferent de rasă, religie, toți trebuie să devină nemți, francezi, englezi și implicit buni europeni. E adevărat că transferul de identitate este unul incomplet, ca și în cazul femeilor care încearcă să devină bărbați sau invers, dar pentru a acoperi această realitate defectuoasă a transferului de identitate, propaganda neomarxistă apelează la doi centri extrem de sensibili și de ușor manipulabili, simțirea și închipuirea. Important e mai mult să te crezi ceva sau să te simți ceva, decât să și fii acel ceva. De aici s-a ajuns la cazuri, care de la realitatea logică virează spre cea patologică, în care dacă cineva declară că se simte veioză trebuie acceptat și înțeles, mai ales dacă stă cu becul ars.
Pe lângă eșecul multiculturalismului de care vorbeau fariseic David Cameron și Angela Merkel, acum un deceniu, în timp ce contribuiau decisiv la acest eșec, avem și eșecul de-a fi european. Cei care vin nu sunt rasa albă europeană, iar cei care sunt, se împuținează statistic cu perspective serioase de-a deveni minoritari, ocupând niște colțuri undeva prin Europa.
Planul de modificare etnico – rasială a Europei nu doar că a fost pregătit, dar a fost și declarat cu ceva timp în urmă și pus în aplicare metodic; ”Uniunea Europeană și toți liderii tuturor națiunilor europene trebuie să folosească imigrarea pentru a submina omogenitatea și identitatea etnică a poporului autohton european, indiferent cât de dificil va fi de explicat cetățenilor națiunilor lor. Acest lucru trebuie să se întâmple, asta se va întâmpla pentru ca globalismul să pună stăpânire pe Europa” – Peter Sutherland vorbind în Camera Lorzilor în 2014.
Doar că odată pus în aplicare acest plan, nu se vor căuta alte nume de țări, popoare și chiar un nume nou de continent. În istorie, de regulă când s-au format popoare noi, ele au căpătat și denumiri noi. Motivul pentru care nu se face asta este unul simplu. Propunând o nouă identitate nominală s-ar crea diferența între europeanul autentic și cel artificial creat, iar diferența duce la rezistență, elementul cu care se luptă inginerii sociali globali. Și așa au o problemă cu rezistența partidele conservatoare, pe care le-au etichetat ca fiind mai fasciste decât au fost fasciștii. Aceste partide au preluat agenda partidelor creștin – democrate europene care și-au trădat electoratele. Merkel a decis în numele creștin – democrației, pe care o reprezenta, să de-a drumul celui mai puternic val musulman care s-a revărsat în Europa în perioada modernă. Aceste etichete goale ale partidelor clasice sunt acum evidente pentru oricine. De partea cealaltă, stânga a abandonat muncitorii, oamenii nevoiași, pentru a apără drepturile minorităților sexuale, religioase, rasiale.
Sintagma ”undeva în Europa”, care trimitea mereu la ideea că suntem și noi, românii, prezenți printr-un colț de Europă, s-ar putea să încolțească un nou sens care să ne ducă cu gândul la minoritatea europeană care va sălășlui undeva prin Europa. Conform previziunilor sociologice, în 2050 musulmanii vor fi majoritari în marile orașe occidentale. Pe lângă imigrarea masivă, scăderea natalității este și ea o cauză a împuținării nativilor europeni.
Au apărut în ultimii ani la noi, republicate sau în premieră, diverse cărți de călătorie ale unor occidentali care au tranzitat Țările Române în secolul al XIX – lea. Șocul cultural, ruptura civilizațională domină impresia de fond ale acestor însemnări. În prezent nu mai e cazul de șocuri culturale, cu toate că anumite zone românești încă pot da senzația reală a întoarcerii în timp.
Impresiile unor artiști, scriitori occidentali de astăzi, care vin la festivaluri culturale sau la lansări de carte sunt și acum orientate spre diferențele culturale persistente în ciuda cascadei globalizării. Numitorul comun al însemnărilor vechi și a observațiilor de acum îl reprezintă portretul făcut femeilor din Est. Condiția femeii reprezintă cel mai bun indicator a particularităților unei civilizații sau culturi. Explicația pentru declinul natalității din societatea occidentală rezidă și în modul în care femeia tânără se prezintă pe scena socială. Fete tatuate, belciuge în nas, vopsite verde în cap, umblând cu pantaloni bufanți ca de arlechino, cu priviri goale și seci care vor să exprime independența față de bărbați prin faptul că nu doresc să-i mai atragă. Și astfel se urâțesc. Când unui om nu-i mai pasă de ceilalți, câștigă o libertate, dar e libertatea nebunului. Tatuarea în masă este una dintre cele mai mari ciume epidermice care a lovit vreodată societatea umană. Ciuma bubonică nu a dispărut, dar e ținută sub control epidemiologic. În schimb ciuma tatuajelor face victime în numele falsei eliberări transformiste. Toate aceste realități sunt prezente și pe plaiurile noastre mioritice. Iată că și miorița s-a lăsat tatuată, deși îi plăcea să arate că e oaia neagră a Europei. Însă fenomenul transformării femeii în orice altceva încă nu este la noi supradimensionat precum în Vest.
Pentru acești trecători prin Est, femeia est europeană încă mai reprezintă ecoul eternului feminin. În interiorul societății occidentale realitatea e diferită de cea care se livrează la nivel oficial. Pentru unii occidentali, Europa de Est încă arată bine și poate fi un colac de salvare al civilizației europene.
Europenii nativi, care au ajuns în multe cazuri să nu mai reprezinte nici măcar jumătate din echipele naționale de fotbal la Euro, nu pot fi decât potențiali rasiști, nicidecum victime ale rasismului. Ei nu au dreptul de-a vorbi despre perspectiva lor, pentru că sunt etichetați ca ”fasciști” de către așa-zișii mari democrați liberali care au hotărât dispariția civilizației europene.
