Angajații din sistemul de învățământ s-au obișnuit deja de mulți ani să fie categoria socio-profesională cea mai vitregită de salarii bune sau măcar decente.
Acum, sindicaliștii din învățământ amenință din nou că nu vor ceda în fața guvernanților și că vor organiza proteste ample, mergând până la boicotarea debutului semestrului al doilea al anului școlar, însă sunt deja semne că lucrurile nu vor sta chiar așa cum susțin reprezentanții dascălilor.
Din informațiile pe care am reușit să le obțin, sindicaliștii din învățământ ar accepta și acordarea majorărilor salariale de 16%, restante deja de doi ani, în două tranșe, una la începutul, iar a doua, în toamna anului următor.
Având în vedere situațiile din trecut, avem motive solide să credem că nu se va mai ajunge la acordarea celei de-a doua tranșe, guvernanții – indiferent de formațiunea politică aflată atunci la putere – vor invoca, cel mai probabil, din nou o amânare.
Prin urmare, chiar dacă sindicaliștii spun că nu vor accepta un procent mai mic de 16% pentru majorarea salarială, spre acest lucru ne îndreptăm.
Nici nu se mai discută despre efectul semnificativ redus pe care l-ar avea oricum majorarea de 16% a salariilor din sistemul de învățământ, în condițiile scumpirilor tuturor produselor și serviciilor, pe care le resimțim toți.
Oricum, acesta este scenariul optimist, având în vedere afirmațiile președintelui PNL, Florin Cîțu, care spune că nu este cazul de majorări salariale în sistemul bugetar.
Cîțu omite să menționeze însă că pentru parlamentari nu s-a pus niciodată problema unei amânări sau reduceri a majorărilor salariale.
Vrem un sistem educațional performant, în condițiile în care un profesor debutant din sistemul preuniversitar are un salariu de 2.000 și puțin de lei, cu tot cu norma de hrană, iar un asistent universitar nu este departe de aceeași sumă.
