Protocolul pe care ei au zis că l-au declasificat din 2009 era de fapt praful de pe tobă menit să ascundă pe cel din 2016 de după Ordonanţa Prună care făcea SRI organ de cercetare penală. Dacă cel din 2009 era tufă de Veneţia pentru gealaţii care se voiau gondolieri pe mările anticorupţiei, ultimul, cel din 2016, care se plimba prin redacţii ca râtul de porc din Pesta lui Iohannius, juca la rupere. Niciun procuror nu putea face nimic fără omologul său din SRI, aşa zicea catastiful, semnat olograf de Starostele Mănăstirii Secu şi de Parohul Sihăstriei Parchetului General. Un fel de Pat şi Patachon.
Cică nici în Buda direcţiei anticorupţie procurorii nu puteau mişca nimic fără lanţul de tras apa de la securitate. În Pesta lui Iohannis nu voia dracul bălţat din Pădurea unită cu corporaţia să se continue dosarul Microsoft, nici plimbatul de lesă de prin parchete nu lătra. Asta era şozul caprei podului, în chip de spânzurătoare, poreclită conspirativ Protocol.
Dacă Hellvig a trecut prin furcile caudine ale protocoalelor, cazând victimă la dezvoltare, celor care moşmondeau pe la secretele de la înfundare, pe vremea când Maior năşea şi marea şi Ceahlăul cu timpanul său cât capul lui Decebal de pe Clisură; Taica Lazăr n-a vâslit corabia lui Noe printre copacii Unităţii. Era un consemnat la post să coafeze dosarul Revoluţiei şi să scarmene pe cel al Mineriadelor. Era un guleraş pentru păsările regimentului. De la TanMajur,. la gheneral se găinau pe tresele sale lungi cât mâinile ginecologului. Peste o mie de protestatari au fost anchetaţi pe timpul mineriadelor şi Taica Lazăr n-a finalizat nimic. Ce să mai aşteptăm de la unul care n-a finalizat o muncă de două decenii, ce poate ancheta în două săptămâni.
Nu am cercetat dacă în altă viaţă era lacheul de la Popotă. Nici dacă a fost vertebrat vreodată. Omul e portărel la dulapul cu cătuşe. Dar acume prins în fapt. S-a dat singur în gât. Ascunsese ceva şi i se vedea pe faţă. Scheletul din dulap nu l-a lăsat să facă dosare adevărate. Aşa se explică de ce avea el pretenţii legislative, de ce s-a aruncat ca berbecele în lupta politică. Taica Lazăr avea un ştreang care atârna din clopotniţă ca o ameninţare.
După marea rebeliune eşuată a diasporei, el a rămas un stabilopod. Pe el se uşura marea războinică, pe el îl băteau vânturile iţite din donjoanele corporatiste, el era şi vrerea şi puterea regimentului de caporali ai ordinului. Taica Lazăr părea un magistrat cu putere, un ispravnic al temniţelor, un condamnă tot, un jude cu drepturi depline. Tefeliştii s-au dus în număr de jumătate de mie să facă plângeri contra jăndarilor. Învârtoşaţi de duhul puterii internetului în chip de taifun au ajuns la sihăstrie sifonari şi în scurt timp pot ieşi inculpaţi. Năsucurile pudrate cu sare şi piper clorurat, fotografiate faţă profil, constituie autodenunţuri clare. Au participat la un miting neautorizat şi au tulburat ordinea constituţională. Bă, tu te auzi ce zici, mi-ar replica un rezistent.
Da. Nu există nicio asemănare în fond sau în apel cu protestele noastre anticomuniste din trecut. Aceste manifestări sunt total anticreştine, neomarxiste şi uneori anarhiste. Noi nu am împărţit ură şi nu am invadat spaţiul intim al niciunuia care nu gândea ca noi.
Acum, după exitul glorios din săpuneala protocolară a maestrului bârfei Eduard Hellvig, Taica Lazăr rămâne consemnat în post. Să aştepte până ce declanşatorul procedurii de evaluare îl va găsi cu pene pe trese.
Ghinion pe Taica Lazăr. Putea fi şi el un înstelat lăsat la vatră. Fie vreun conţopist prin vreo cancelarie juridică. Sau vreo meduză care bate marea cu picioarele ei de gelatină. A ales frontul de luptă. Linia întâi.
Ghinionul său de staroste al întunericului e c-a fost prins cu şobolanul în chip de mâţă de living. Va trebui să dea socoteală. E rând să fie şi el îndosariat, fotografiat, faţă, profil, întrebat de vrute şi nevrute, biet caporal lăsat în tranşee de năpăstuitorul răzbel al nimicului contra nimic.
E timpul ca Sihăstria să scoată iarba cu care dosarele a jumătate de magistraţi au fost afurisite. E vremea când trebuie să se despice cerul, iar liftele cu obedienţă la Mănăstirea Secu să-şi ia viteză şi să dea socoteală. De ce au vânturat pravila tovărăşească şi cui au slujit mai bine de de zece ani?
Uncheşu Tudorel ai milă cu ciosvârta unităţii. Fierbe-o la foc mic să iasă tot mirosul şi toată pleava. E păcat ca graurii mari să nu fie despănaţi, aşa cum depănuşăm toamna porumbul de cioclod.
Ar fi păcat ca Taica Lazăr să plece nemărturisit şi nespovedit. Aduceţi-i vagonul de hârtii pentru acatiste să scrie pentru toţi răstigniţii din dosare. Să aştearnă şi ce i-a dictat mama regimentului şi cum l-a ghidonat tata sistemului. E păcat să nu avem scrieri alese, de la cel care impunea scrieri culese.
Tudorele, uncheaş prea milostiv, hai cu Taica Lazăr la confesor! Ştie multe şi ne poate mărturisi cum bieţii tefelişti – lăcrimoşii cu pofte de lăcrimaţii – din acuzatori pot deveni penali pentru tulburarea ordinii publice şi participarea la acţiuni neautorizate. Măcar cu cu o amendă toţi sunt datori, ca să le treacă flauşeala revoluţiei şi să priceapă că dacă te lupţi pentru lege trebuie mai întâi să o respecţi. Nu cum fac cu mamele sau cu bunicile lor, pe care le acuză că sunt anteniste şi pesediste, doar pentru că cineva le-a făcut duş pe creier cu şamponul #rezist.
Apele se tulbură pentru a veni măsura limpezirii. Uncheşu Tudorel are 30 de zile de pus la rotisor pe Taica Lazăr cel ce-a păcătuit cu protocoale în zilele de Post. Mătănii şi rugăciune. Doar ăstea îl mai pot salva.
