De ce?
Pentru că sistemul care are impresia că prin valul userist şi-a recucerit poziţii pe baricada luptei pentru controlul magistraţilor fuge ca dracu᾽ de tămâie de Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ). Această instituţie a apărut ca o reacţie la abuzurile DNA, când 250 de procurori plus 400 de poliţişti judiciarişti anchetau 4.000 de magistraţi fie pentru o glastră de flori, fie chiar pentru un furt de sărut, doar pentru că victimele n-au catadicsit să colaboreze.
Sistemul nu vrea să existe un control profesional asupra magistraţilor, băieţii de la Pădure, într-un elan de neoprit, vor să controleze judecătorii prin dosare, delaţiuni, şantaje, la fel ca înainte.
Prin desfiinţarea SIIJ s-ar reveni la starea de dinainte, când băieţii controlau prin DNA tot ce mişcă.
Şi aşa demonul nevăzut, pe care l-am numit, pentru simplificare, Eurocratura vrea să controleze România.
Revenirea la vremea Protocoalelor e imposibilă. Abuzurile din Justiţie şi-au dovedit nu numai forma calificată, dar şi grupul infracţional organizat. Cu toate acestea, forţa nevăzută a întunericului nu vrea să cedeze niciun milimetru din aria de acoperire.
A trebuit, parafrazându-l pe emulul Pădurii, să moară oameni (judecători, în puşcării, ne amintim doar de săracul Stan Mustaţă – n.a.) pentru ca Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie să prindă contur, viaţă şi spirit.
Acum, junta acţionează pe lângă danileţi, cu roba uitată prin tomberoanele progresismului cu flamuri neomarxiste, şi direct, fără jenă, prin intermediul membrilor CSM.
Șapte membri ai CSM, respectiv Anamaria Chiș, Mihai Bălan, Bogdan Mateescu, Cristian Ban, Florin Deac, Tatiana Toader, dar și Nicolae Solomon, vicepreședinte al forului, au lipsit de la şedinţa plenului. Ei au cerut printr-o scrisoare publică să se amâne numirea şefului SIIJ până se traduc recomandările Comisiei de la Veneţia şi GRECO. Acţiunea lor este lipsită de temei.
Niciunde în Regulamentul de funcţionare a CSM nu se scrie că demnitarii (acestei calităţi oficiale îi sunt asemuiţi membrii Consiliului Superior al Magistraturii) au dreptul la boicot şi la formarea unor găşti de rezervă.
Aceşti 7 magnifici parcă ar avea stea în frunte. Nu pe umeri, cum ar crede laicii. Patru dintre ei reprezintă parchetele de pe lângă tribunale; trei, curţile de apel. Nu cred că aria electorilor a fost consultată.
Cei 7 au şi ei o instituţie cu un regulament de funcţionare. Susţin că procedura de numire a Adinei Florea, cea care a câştigat concursul pentru postul de şef al SIIJ, e o problemă administrativă, nu judiciară. Ceea ce e fals.
În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, scrie la norma fundamentală. La tabla legilor.
Procurorul Adina Florea a obținut cel mai mare punctaj, de 9.86, la interviurile în fața Comisiei de concurs din Consiliul Superior al Magistraturii pentru funcția de procuror-șef al Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, fiind urmată de Sorin Iasinovschi, cu un punctaj de 8.85, și de Bogdan Pîrlog, care a obținut 3,25.
Potrivit regulamentului, rezultatele sunt definitive și nu pot fi contestate.
Funcția de procuror-șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție a devenit vacantă după ce Gheorghe Stan a demisionat și a preluat postul de judecător al Curții Constituționale a României.
Mulţi dintre cei şapte care strălucesc prin absenţă, de fapt, obstrucţionează aplicarea legii. Legea de funcţionare a SIIJ e la fel ca orice lege. Trebuie respectată.
Cei 7, prin cotloanele administrative, încearcă să obstrucţioneze aplicarea legii. Ceea ce poate fi un abuz în serviciu. Legea prevede că oricine poate să facă o plângere pentru abuz în serviciu. Într-un stat civilizat, necontrolat, Parchetul s-ar fi sesizat din oficiu de acţiunea premeditată de obstrucţionare a legii. Fără un şef, instituţia nu poate funcţiona.
Cum am mai spus, SIIJ a apărut ca o reacţie de apărare a sistemului judiciar faţă de abuzurile DNA. Dacă s-ar desfiinţa DNA, un tribunal extraordinar, SIIJ nu ar mai avea obiectul muncii.
Doar Spania are o astfel de instituţie specială, de tip DNA. Unde 15 procurori anchetează afaceri de peste 100 milioane de euro, nu au atribuţii în anchetarea adversarilor politici sau a judecătorilor nealiniaţi.
Poate îşi va da seama şi PNL, ca organ politic, că juisează a pagubă la sloganul străzii. Organul puterii îl poate încarcera oricând, fie pe mandat de ascultare, fie pe turnătoria unui acoperit, pe oricare membru reprezentativ.
Ludovic Orban ştie cum e să fii strâns mai tare decât chiloţii cu dosarele.
Şapte magnifici nu sunt de capul lor. Ei sunt membri ai unei vaste reţele-păianjen devorator. Reprezintă fie nişte asociaţii la vedere, care continuă să facă liste negre, fie, pe ascuns, o serie de forţe politice ce-şi zic progresiste.
Poate corpul magistraţilor să le explice şi fraierilor duşi cu capul la spălătorie că la fel s-a întâmplat şi-n anii bolşevizării ţării. Brigadierii au ajuns procurori. Procurorii dirijaţi de NKVD au arestat elita ţării. Apoi au venit hoţii la drumul mare, trădătorii de neam şi au urcat la putere, delectându-se în palatele vechilor burghezi şi compunând aşa-numita nomenclatură. Acum, sub apanajul stelelor UE, înstelaţii au creat o eurocratură. Cum nu li se fac poftele, trimit bileţele la Bruxelles şi spun că statul de drept e încălecat. Ei, de fapt, fiind însuşi statul.
Niciunde în cărţile despre democraţie, de la Alexis de Tocqueville la Francis Fukuyama, nu scrie despre eurocratură, formată şi dirijată de serviciile secrete folosind ca instrumente de luptă procurori şi poliţişti judiciarişti.
Luaţi şi studiaţi forma de organizare a noii nomenclaturi. Cărţile viitoare sper să-mi păstreze copyright-ul: Eurocratura.
